În lucrarea sa, Erdélyiek egyetemjárása a középkorban, Tonk Sándor face referire la Andreas de Koltha (adică din Coltău) încă din 1416 – student la facultatea din Viena. Putem fi mândri de asta, ceea ce nu înseamnă că în Coltău ar fi existat deja din Evul Mediu un sistem de învăţământ, doar că un tânăr din Coltău a urmat studiile în Viena. E adevărat că biserica a servit drept şcoală în Evul Mediu, mai ales după reformă.

De exemplu în Baia Mare în 1547 reformatorul oraşului, Kopácsi István înfiinţează Schola Rivulina, primul gimnaziu din Ardeal.

În Memoriile bisericii reformate din Coltău aflăm că în 1735 şapte dintre presbiteri erau încă analfabeţi, scribul fiind nevoit să semneze sub formă legală numele acestora. Probabil că în perioada când presbiterii erau de vârstă şcolară nu a existat şcoală în sat.

Despre o clădire a şcolii există atestare documentară numai din 1859. În registrul de procese verbale al bisericii s-a consemnat hotărârea consiliului şcolar „în locul şcolii vechi se va construi una nouă”. De aici tragem concluzia că vechea şcoală datează probabil din mijlocul secolului XVIII. Vechea clădire a şcolii a fost licitată şi în anul următor (1860) s-a construit noua şcoală.

În procesul verbal din 1862 citim că în acest an şcolar în şcoala reformată din Coltău-Cătălina au frecventat 21 băieţi şi 15 fete, din care 5 băieţi şi 4 fete din Cătălina care pe 4 mai au fost examinaţi din citire, scriere, muzică, religie, recitare, matematică. Rezultatele au fost mulţumitoare.

Din procesul verbal din iulie 1867 aflăm că generosul conte Teleki Sándor a donat şcolii 85 forinţi şi 16 crăiţari şi fusese ales prim curator. Contele a susţinut şi în anii următori instituţia şcolară prin donaţii.

Într-un document din 1888 se precizează că numărul elevilor care nu frecventează şcoala este mare şi că părinţii acestora sunt amendaţi.

În 1891 consiliul director atrage atenţia că şcoala nu corespunde din punct de vedere sanitar şi nici din alte considerente. În urma acestei constatări se recomandă reparaţia capitală a şcolii sau construirea, cu ajutor bănesc de la stat, a unei noi şcoli. Din lipsă de bani niciuna din propuneri nu s-a realizat.

În 1900 pe 20 mai prefectul judeţului Satu Mare obligă biserica la înfiinţarea unui nou post de învăţător. Având în vedere că biserica nu are posibilităţi financiare cere naţionalizarea şcolii printr-o solicitare adresată ministrului. Această cerere a fost respinsă, din 1901 s-a înfiinţat un al doilea post de învăţător şi clădirea trebuia reparată. Între 1908 – 1909 se fac reparaţii în vechea şcoală, dar modernizarea acesteia fusese terminată doar în 1912.

Primul registru de procese verbale al şcolii reformate Coltău-Cătălina datează din 1869, existând şi în zilele noastre. Din acesta aflăm multe lucruri interesante. Consiliul şcolii este format din cinci membri: doi din Coltău şi unul din Cătălina, preotul şi învăţătorul.

În anul şcolar 1876 – 1877 din comunitatea formată din 664 suflete – 138 copii erau de vârstă şcolară (între 6-15 ani). Din aceştia 58 băieţi şi 80 fete. Cei cu vârsta şcolară au fost repartizaţi în clasele I-VI. Cei care au fost admişi erau elevi cu vârsta între 6-12 ani, iar cei repetenţi aveau vârste între 13-15 ani. Învăţătorul ocupa şi funcţia de administrator, pe când preotul cea de preşedinte.

În anul şcolar 1882 – 1883 învăţător era Ozsváth Albert, numărul copiilor fiind de 120. Dintre aceştia copii între 6-12 ani care frecventau zilnic şcoala erau 40 băieţi şi 40 fete, iar cei care repetau 24 băieţi şi 16 fete.

În anul şcolar 1890 – 1891 învăţătorul era Szabó Albert, iar numărul copiilor era 127. Cele mai importante materii erau: citire, gramatică, istorie, ştiinţele naturii, geografie, religie şi comunicare.

Dintr-un alt document din 1910 – 1911 aflăm că Bedő Andor era învăţător, găsim deja şi o condică cu menţionarea materiilor, cu tema orelor de curs, cu orar şi un catalog simplu al elevilor cu datele lor personale şi cu calificative. Acestea fiind: lăudabil (excelent), foarte bine, bine, satisfăcător. Şi pe vremea aceea erau elevi care din cauza absenţelor n-au putut primi calificative.

În 1923 se construieşte o şură lângă locuinţa învăţătorului, în 1926 se reconstruieşte acoperişul, în 1941 se construieşte o locuinţă pentru învăţător conform nevoilor vremii.

În 1948 regimul comunist naţionalizează abuziv atât şcoala cât şi locuinţa învăţătorului. Peste câţiva ani şcoala este mutată în castelul Teleki, vechea clădire fiind demolată construindu-se în locul ei un camin cultural.

Pînă în anii 1960 şcoala are internat şi o sală de mese.

Limba de predare până în anul 1982 era limba maghiară. Copii de etnie rromă au fost integraţi, astfel în fiecare clasă erau 2-3 până la 6 elevi rromi. Din anul 1982 s-au înfiinţat două secţii ( secţia maghiară şi română) deoarece numărul copiilor rromi a crescut.

În clasele I-IV, copii rromi învăţau în limba română într-o  clădire a bisericii reformate care a avut trei săli; într-o sală era grădiniţa, iar în două săli funcţionau clasele I-IV în două schimburi.

Deoarece numărul copiilor de etnie rromă este în continuă creştere, spaţiul şcolar a devenit insuficient, iar din anul 2004 clasele I-IV şi grădiniţa s-au mutat într-o hală amenajată de Primărie şi de Fundaţia Procaritas. În această hală s-au amenajat 6 săli de clasă, s-a introdus gazul, apa şi încălzirea centrală. Mobilierul, pereţii despărţitori, uşi, covoare au fost donate de Fundaţia Procaritas.

La şcoala matcă, din centrul satului, din anul 1990 s-a desfăşurat procesul instructiv-educativ în 14 săli de clasa, direcţiune şi sala profesorală. Grădiniţa şi clasele a I-a şi a IV-a au funcţionat în clădirea muzeului (nr. 2) care aparţine tot de conac. În şcoala matcă au învăţat  elevii din clasele I-VIII (secţia maghiară) şi elevii din clasele V-VIII (secţia română). Şcoala matcă a fost renovată în 1980, 1997, 1998. În 1998 s-a introdus gazul metan, încălzirea fiind asigurată de convectoare.

Până în anul 2009 în satul Cătălina a funcţionat o structură: 1 clasă simultană pentru clasele I-IV şi 1 grupă de grădiniţă.

În 2004 şcoala noastră a participat la Proiectul pentru Învăţământul Rural, a cărui obiectiv principal a fost obţinerea de schimbări conceptuale şi practice în procesul didactic, de predare-învăţare, în toate şcolile din mediul rural. În această formă de instruire, cadrele şcolii noastre au beneficiat de metode, materiale şi oportunităţi de formare printr-un program de dezvoltare profesional, oferit la nivelul fiecărei şcoli.

În 2005-2006,  am participat la programul PHARE „Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate”. În cadrul acestui proiect s-a început construcţia unei clădiri cu patru săli de clasă, care în anul şcolar 2008-2009 a fost terminată şi predată. La şcoala nouă s-au  mutat clasele V-VIII (secţia română) şi clasele II-IV  (secţia română).

În anul 2010 Consiliul de Administraţie al şcolii în urma consultării colectivului de cadre didactice, părinţi şi elevi a hotărât ca unitatea noastră de învăţământ să poarte numele ilustrului poet maghiar Petőfi Sándor, bazându-se pe faptul că:

-          poetul a vizitat de mai multe ori Coltăul şi s-a bucurat de ospitalitatea contelui Teleki Sándor,

-          şi-a petrecut cele mai fericite zile (luna de miere) la Coltău, împreună cu soţia sa Szendrey Júlia,

-          a scris în Coltău peste 30 de poezii. În primul rând poezii de dragoste , dar şi poezii cu caracter filosofic sau pasteluri.

-          Locuitorii satului Coltău indiferent de etnie păstrează amintirea marelui poet, opera şi spiritul lui Petőfi apropie cele două culturi – cea maghiară şi cea romă-, contribuie la o bună convieţuire, la progres şi pace.

(Întocmit de: Prof. Balogh Emerich-Csaba)