CREAŢII PERSONALE

Amintiri de la Moș Crăciun

Educ. Micu Maria, Grădiniţa cu P.P.nr 5 Piatra Neamţ

            Ce înseamnă Moș Crăciun pentru copilul din mine?Nostalgia Sărbătorilor Sfinte se conturează în holograme răzlețe: zilele postului cu ceai de tei îndulcit cu miere aromată, acompaniat de tartinele cu zacuscă de legume, cel mai grozav festin gastronomic, atmosfera casei din Strada Speranței nr 80, în care totul mirosea a curat și a Lunar arginitiu încins, ce spoia soba. Vine după aceea mirosul jumărilor încinse din tochitura tuciului, mancare ce îndestula sărbătoarea și toată iarna nostră din casa părintească din satul Ștefan cel Mare.

            Imaginea sărbătorilor creștine se derulează și-mi apar în minte oglinzile, mărgelele și cordeluțele multicolore ce-mpodobeau costumul de ursar al fratelui meu Ștefan, personaj ce-nsoțea alaiul mascaților timp de trei zile, damele în travesti rujate strident, căiuții cei jucăuși cu covețile în chip de trup de animal, împodobite cu ștergare și macaturi multicolore din lană țesute și cusute de mainile gospodinelor satului.

            Magica transhumanță a alaiului de mascați străbăteau cu greu ulițele, prin nămeții cat casa, pe un ger năprasnic. Mă-ntreb și-acum ”unde ne sunt zăpezile de altă dată și scanteierea omătului din nopțile senine cu cerul stelelor de aur?”

            În scurtul răgaz al însoțirii convoiului ce alungă spiritele rele din sufletul și casa țăranului, dădeam o fugă împreună cu copiii satului la colindat, unde pentru un ”Domn, Domn să-nălțăm” spus în grabă, primeam un colac înghețat bocnă, un măr atins de ger și mai rar, chiar un bănuț de 25.

            Mă-ntorceam la Piatra Neamț, orașul meu de adopție, unde Moș Gerilă comunist al anilor  ’60,  îmi lăsa în grabă o pijama, o pereche de șosete groase, o pungă de portocale și nelipsitul bilet, în care Moșul mă admonesta cu degetul ridicat că aș fi primit mult mai multe, dacă aș fos mai cuminte și mai sarguincioasă la învățătură. Copilul care eram, făcea ochii mari, nedumeriți, căci luam note bune și nici cu disciplina n-o duceam prea rău. Oricum, supărarea nu ținea prea mult, căci la 11-12 ani, supriza mi-a întrecut așteptările.În locul păpușii din carpă, s-a oprit sub bradul meu modest prima păpușă adevărată cu ”ochii care se închid și se deschid” (cum spuneam pe atunci), cu rochie turcoaz de catifea și păr blond, numită pe loc Magda, de dragă ce-mi era. În anul acela în bradul împodobit cu figurine tari ca ipsosul, făcute din marțipan, de forma cheilor, inimioarelor și căsuțelor, am descoperit curioasă foarte, o încurcătură de fire electrice și becuri de far de mașină, în chip de instalație electrică; înfrigurarea așteptării aprinderii sale s-a disipat repede, în dezamăgirea unui scurt circuit, ce mi-a întunecat Crăciunul acelui an. Așadar m-am resemnat cu aprinderea artificiilor efemere și a lumanărilor în formă de brăduț și spirală.

            Parcă mă și văd, așteptand cu pleoapele grele pe Moșul bun, care anul acela a venit încălțat cu șosetele tatălui meu și culmea aidoma tatălui meu, chiar i-a curs sange din nas. Dar nu, era imposibil să gandesc că tata era chiar Moșul, oare în anul următor cine mi-ar fi adus daruri?

            Deși anii următori au adus mai mult belșug în sacul moșului, nimic nu s-a comparat cu flash-urile amintirii de la Moș Crăciunul copilăriei mele.

            Cu speranța că mai toți din voi s-au regăsit în albumul sufletului meu, vă las acum cu bucuria amintirilor și dau o fugă să umplu o desagă cu sănătate și înțelepciune pe care să vi le dăruiesc, alături de tradiționalul ”Crăciun fericit!”