Motto:   ,,   Scoala cea mai buna este aceea in care inveti inainte de toate a invata '' - Nicolae Iorga 

                                                                Scurt istoric

            Ca data scrisa a inceputului invatamantului in comuna Ciulnita , avem anul 1775, in bisericuta din lemn de la Poiana, construita de Raducanu Tirca. Aceasta data este luata dintr-un hrisov care se afla la Directia Nationala a Arhivelor Statului , dosar 45, datat 8 iunie 1803.

            Scoala avea drept scop formarea de slujitori ai altarelor , dar si formarea de dascali pentru scolile laice, necesare luminarii locuitorilor acestui colt de tara indepartat de alte centre pregatitoare de preoti si dascali (invatatori), cum ar fi Bucurestiul , Snagovul sau Ramnicu-Sarat.

           In conformitate cu studiile de arheologie ale lui Vasile Pirvan, I. Andriescu, Eugen Comsa etc. comuna Ciulnita isi dovedeste existenta inca din neolitic (cu circa 600 de ani in urma).

          Incepand cu anul 1766 apare o institutie noua si anume: ,,Epitropia scolilor'' care dupa aparitia in 1778 a institutiei ,,Epitropia Pricinilor Bisericesti '' vor colabora pentru organizarea si desfasurarea invatamantului.

        Primele instructiuni referitoare la reglementarea activitatii in invatamant apar in anul 1780 si stabilesc: materialele ce urmau a fi predate, durata cursurilor, examenele ce urmau a fi sustinute.

        Dupa anul 1775 incepe, initial ,si timid, separarea puterii administrative de cea religioasa datorita cresterii numarului de persoane cunoscatoare de carte , care persoane asigurau educatia tineretului scolar . Revenind la scoala din Poiana vom reproduce in intregime un document pentru importanta sa:

                                         ''Zemlea Vlahiscoe(Tara Romananeasca)

    Fiindca sfanta si dumnezeiasca biserica de la Poiana , judetul Ialomita , unde sa cinsteste si sa praznuieste hramul sfantului si facatorului de minuni ierarh Nicolae, iaste la loc de primejdie da ale razmeritei intamplari din care pricina din ramasese la darapanare si prin silinta ctitorilor s-au adus la starea , care fiind departata de oras s-au tocmit si scoala pentru invatatura copiilor. Si pentru ca a se tinea biserica si scoala in starea lor au avut mila domneasca prin cartile ce le , vazuram , insa de la maria sa parintele domnieimele prin carte de la leat 1797 aprilie 10 i de la domnia sa raposatul Constandin voda Hangerl prin carte de la leat 1798 mai 22 si de domnia sa fratele Alexandru voda Mopruz prin carte de la leat 1799 septembrie 10 , ca sa fie doi preoti ce se afla slujind la numita biserica anume popa Iordache si popa Mincu , scutiti de toate dajdiile si oranduielile tarii, cum si ale lor drepte bucatele preotilor si ale dascalului sa fie scutitem de vinariciu si dijmarit. Asijderea sa tie si lude doi oameni straini si far de pricina de dajdie scutiti si aparati de toate dajdile oranduielile Visteriei , carora, dupa cercetare ce li se va face de catre ispravnicia judetului, sa li se dea pecetluitori domnesti. Deci, invrednicindu-ne domnul Dumnezeu Cu domnia acestei pravoslavice tari, ne-am milostivit da i-am innoit mila aceasta dupa cum sa cuprinde mai sus sa i sa pazeasca nestramutat spre ai fi sfintei biserici si scoalei de ajutor si da intarire, iar domnii mele si parintilor domnii mele vecinica pomenire. Rugam dar si pe alti frati domni, care in urma noastra sa va invrednici cu obladuirea acestei tari, sa binevoiasca a innoi si a intari mila aceasta cu ale domniilor sale mile si faceri da bine in urma da altii tinute in seama.

                                                                                                                 1803 iunie 8''

Din enuntul acestui document reiese importanta ce se dadea scolilo de la sate de catre ocarmuire , prin scutire de taxe si impozite de orice fel, a preotilor si dascalilor bisericilor ce functionau si ca scoli. Realitatea este ca in aproximativ 10 ani, scoala din Poiana a avut parte de patru hrisoave prin care erau scutiti de taxe si impozite atat preotii cat si dascalii de la scoala de pe langa biserica din Poiana. Importanta care se dadea scolilor reiese si din faptul ca dascalii erau platiti de stat, cheltuielile scolilor erau prinse in bugetul judetului. Cuantumul acestor cheltuieli erau in concordanta cu aprecierile facute asupra activitati desfasurate de dascal, cu examenele finale ale elevilor, dar si cu indicatiile metodologice folosite de dascal.

     Prin scoala de la Poiana. judetul Ialomita se inscrie printre judetele fruntase ale tarii in care invatatura de carte reprezenta o continuitate, iar dascalii se aflau in atentia domnitorilor. De remarcat  faptul ca in Stirbeiul(ulterior Calarasi capitala judetului din anul 1832) prima scoala in limba romana a aparut in anul 1837 si a fost condusa de Ion Gherasim Gorjanul venit din Valenii de Munte.  Datorita faptului ca se muta capitala judetului la Urziceni, prima scoala in limba romana, aparuta in aceasta localiatate este datata din 17 martie 1780, aparitie datorata hrisovului din 1776 a lui Alexandru Ipsilante in care este hotarata infiintarea in fiecare oras a unei scoli incadrate cu profesori care sa predea in limba tarii si in slavona. Dupa cum reiese din lucrarea Directiei Judetene Ialomita a Arhivelor Statului din Romania,, Tezaur de documente Ialomitene'' editia 1991, pagina 109, in anul 1838 la data de 20 noiembrie, Scoala normala din Calarasi face repartitia invatatorilor la scolile din judet. Printre acestia se afla si preotul Matei Ionita, repartizat la scoala din Poiana. Celelalte sate, Ciulnita, Larga, Ivanesti si Ghimpati, nu aveau organizate scoli. Intr-un alt document al aceleiasi lucrari, dar in anul 1839 martie 8, la pagina 154, este redat un tabel in care este trecut pe langa localitate si invatatorul scolii respective si numarul de elevi ce frecventau cursurile scolii. Astfel la scoala din Poiana este trecut ,, Ionita sin popa Manta'' care inseamna Ionita fiul lui popa Manta scoala la care urmau cursurile 27 de elevi. In raportul profesoruloui Scolii Normale Calarasi, I. G.Gorjanu, din data de 8 ianuarie 1840, catre Ocarmuirea judetului Ialomita, se arata ca in unele scoli de la sate sunt unele piedici puse invatatorului. Astfel la scoala din Poiana, [preotul si dascalul indeamna parintii sa nu-si de copiii la scoala de la sat ci sa mearga la scoala de la biserica.Copiii din satele Poiana, Ghimpati si Ivanesti urmau cursurile scolii din Poiana, iar copiii din satele Ciulnita si Larga urmau cursurile la scolii Ciulnita. Datorita implicarii in revolutia de la 1848 a profesorilor, scolile de la sate au fost inchise din ordinul ocarmuirii. In urma acestui demers au aparut scolile particulare. In Poiana scoala particulara a fost tinuta de invatatorul A. Barbulescu timp de 6 ani, din 1851 pana in 1857. N. Cretulescu, ministrul cultelor si instructiunii publice, prin ofisul numarul 12 din 11 ianuarie 1857, arata Euforiei scolilor ca trebuie sa ia masuri pentru redeschiderea scolilor prin: pregatirea invatatorilor, repararea cladirilor scolilor in localitatile unde sunt scoli ce trebuie reparate si sa construiasca alte scoli noi acolo unde sunt. In anul 1858 comisia judeteana de examinare a celor care voiau sa devina invatator, numeste prin ordinul 499 din 22 februarie o seama de invatatori printre care si pe Alex. Barbulescu in catunele Poiana si Ivanesti(avea 28 ani) si Neagu Enescu in catunele Ciulnita si Larga(avea 21 ani). Dupa Unirea Principatelor de la 1859 apare o serie de legi, printre care si Legea instructiuni publice din data de 6 decembrie 1864 care are ca prevederi doua principii fundamentale si anume: obligativitate si gratuitatea invatamantului. In anul 1864 Scoala Generala Poiana a trecut sub tutela primariei. Scoala din Ciulnita a fost intemeiata in anul 1869.

    Conform Anuarului National al Romaniei din anul 1893, pe raza comunei Ciulnita activau urmatorii invatatori : Ion Constantinescu, Safta Stanescu(catun Ciulnita); Alexandru Barbulescu (catun Larga); Tudorache Negulescu (catun Ivanesti); Ecaterina Constantinescu(catun Poiana); Radu Barbulescu si Vasile Popa(catun Ghimpati). In 1896 aceasta lege este modificata de Petu Poni si are ca prevedere in mod expres anularea diferentelor de programe dintre scoala de la sat si cea de la oras. Mihai Marghiloman, mosier de pe mosia Ghimpati, doneaza in anul 1903 un teren cu o constructie pentru scoala in satul Ghimpati. Demn de retinut este faptul ca in aceasta perioada iau fiinta Bancile Populare la care o contributie substantiala  o au invatatorii satelor , dupa cum putem exemplifica: in satul Larga in cadrul Bancii Populare cenzori erau trei invatatori si anume: A. Barbulescu, Th. Niculescu si R. Savulescu. In satul Poiana casierul Bancii Populare era invatatorul R. Barbulescu. Conform anuarului Judetului Ialomita pe anul 1906 al lui Aureliu V. Ursescu satul Ciulnita avea o scoala construita in 1898(care a costat 6000 lei). Dupa ultimul recesamant. satul avea 160 de copiii de varsat scolara, dar numai 80 sunt inscrisi si urmeaza cursurile scolii. Scoala are ca invatatoare pe domnisoara Safta Balanescu, care functioneaza din data de 1 octombrie 1906, avand ca studii scoala profesionala. Scoala nu detinea pamant. La sfarsitul anului 1906 in scoala se aflau 91 de elevi, din care 58 de baieti si 33 de fete. P e langa postul de invatator scoala mai dispune de un post de maistru lucru manual. Intrucat numarul de elevi a crescut, la data de 1 octombrie 1908 se mai aproba infiintarea unui post de invatator. Deoarece aceasta constructie de la scoala din 1898 care avea doua sali de clasa, nu mai corespunde cresterii demografice, primaria aproba ca o clasa sa-si tina cursurile chiar in primarie, decat sa mai inchirieze o constructie. Primaria prevede in Bugetul de Venituri si Cheltuieli pe anul 1909 o suma de 8121 lei si 87 de bani necesari pentru construirea unei scoli noi. In cazul in care aceasta suma nu va fi suficienta, consiliul local propune sa se faca un imprumut cu diferenta de bani necesari, dar cu aprobarea autoritatilor superioare. Cladirea scolii se realizeaza in anul 1910. In aceasta perioada scolile din satele Ciulnita, Ion Ghica, Ivanesti, Poiana si Ghimpati, cu ajutorul invatatorilor organizeaza un centru cultural, cu sedinte programate lunar in care se dezbat o serie de aspecte legate de scoala dar si de activitatea satenilor. Aceste teme legate de activitatea  scolara erau de tipul:timpurile verbului, noua metodologie de predare a gramaticii, etc. Dupa aceste sedinte la care participau doar invatatorii , urma un spectacol dat cu elevii in fata parintilor, dar si o conferinta cu teme legate de activitatea oamenilor din sat. Temele acestor conferinte erau cu titluri ca: bolile molipsitoare, bolile mainilor murdare si prevenirea lor sau boala galbezii la oi si tratarea ei. De mentionat ca sedintele aveau loc prin rotatie, in fiecare luna in alta scoala. Pentru a putea incasa la bugetul de venituri si sume extra bugetare, in scoli se vindeau si bilete de loterie, iar cota parte din valoarea biletelor erau virate in contul scolii. Tot in aceasta perioada in salile de clasa erau organizate seri distractive, dupa aprobarea in prealabil a revizoratului scolar, in mod deosebit de sarbatorile religioase, de ziua regelui sau orice alte sarbatori.

    In anul 1912 se receptioneaza scoala din Ivanesti dupa cum reiese din adresa 33685 din 25 octombrie 1912 a Ministerului Instructiunii si al Cultelor, Administratia Scoalelor catre prefectul judetului Ialomita, in care se specifica faptul ca Ministerul a delegat pentru receptia finala pe domnul arhitect V. Vincescu, iar prefectura sa delege o persoana pentru receptia finala. Scoala este construita de tip Spiru Haret, ca de altfel si scoala din Poiana, construita dupa acelasi tip si in aceeasi perioada. Cu specificatia ca scolii din Poiana i s-au adus adaugiri, pana la aspectul de astazi.

    S-a pus problema invatamnatului prescolar deoarece in anul 1909 aparuse ,, Legea pentru scolile de copii mici'' care prevedea: completarea educatiei familiale; dezvoltarea fizicului si simturilor copiilor; gratuitatea scolii pentru copiii mici; participa copiii intre 4 si 7 ani, baieti si fete , dar care in Ialomita, aceasta lege era ocolita. In aceasta perioada, in Ion Ghica nefiind scoala, se inchiriaza o camera, contra sumei de 320 lei pe an, in casa invatatorului Al. Barbulescu.

    Conform fondului arhivistic al revizitorului scolatr, dosar 22 din 1919, pagina 42 din adresa nr. 89 reiese ca in anul 1916, anul primei conflagratii mondiale, Scoala din Ciulnita este transformata in spital militar, unde activa un detasament sanitar din Bulgaria. Ca urmare acestui demers, imprejmuirea scolii a avut de suferit fiind necesare o serie de materiale pentru reoparatii, cum sunt: 80 bulumaci, 140 lanti, 1000 de scanduri de 4 m, 3 lazi cuie de 7 cm, geam pentru 48 de ochiuri de 43x43 cm. La scoala din Ciulnita era organizat invatamantul pana lamclasa a IV-a, fata de celelalte scoli care aveau invatamantul organizat pana in clasa aV-a,. Incepand cu anul 1917 scoala din satul Ciulnita purta numele de ,,Alexandru Pribegeanu''. In satul Ion Ghica, scoala a activat pana in anul 1922 in cladiri inchiriate, desi in anul 1905 a existat o initiativa de construire de scoala dar abia in 1922 primaria cumpara un local pentru scoala si construieste cladirea scolii tot in stilul Spiru Haret. Scoala din Poiana in noapte de 27-28 februarie 1922 a fost atacata de un lup care a ranit pe invatatorul N. I. Musetescu. In conformitate cu procesul verbal din 20 octombrie 1922 intocmit de reprezentanta prefecturii, doamna A. Rogdanescu, in urma unui control efectuat in satul Ciulnita si inregistrat la Primaria comunei Ciulnita cu numarul 300 precizez ca la scoala au fost specificate urmatoarele: localul scolii are doua sali de clasa; o alata sala de clasa se afla in primarie; in scoala sunt patru invatori titulari; copiii de varsta scolara sunt in sat in numar de 232; copiii care urmeaza cursurile scolare sunt in numar de 193. Comitetul scolar este infiintat, se intruneste regulat si se intereseaza de scoala; a luat fiinta un consiliu pentru strangerea de fonduri necesar la repararea cladirii scolii; scoala dispune de 5 ha. pamant arabil ramas arabil, ramas parloaga, nefiind cultivat de nimeni dar nici dat in arenda; curatenia in scoala este buna;

   Invatatorul Gh. Jercea, invatator in Ivanesti , a fost detasat incepand cu data de 22 august 1922 la comisia de control a cooperativei satesti. Demn de retinut faptul ca in anii 1927 si 1936 invatatorul Vetu Grigore de la scoala Ciulnita a fost ales sa faca parte din consiliul de conducere al Asociatiei Corpului Didactic Primar al Judetului Ialomita, asociatie ce se ocupa cu apararea drepturilor invatatorilor dar si cu instructaje ale invatatorilor pentru o mai buna pregatire cu aplicarea noilor metode de predare, iar invatatorul G. Popescu de la scoala Poiana a fost ales responsabil al aceluiasi Corp Didactic in anul 1925 cu Cercurile Culturale si incasatul cotizatiei.Scoala din Poiana in anul 1927 a fost deschisa cu intarziere , la data de 1 octombrie, din cauza unei epidemii de poliomelita infantila. Despre prima biblioteca scoalara la Poiana, sunt dovezi ca a luat fiinta in anul 1931 cu o zestre de 135 de volume, biblioteca se numea ,,Vasile Conta''.