ŞCOALA  GIMNAZIALĂ NR.1

SAT CREŢEŞTII DE SUS JUDEŢUL VASLUI

-istorie si actualitate-

După statisticile vremii putem socoti Şcoala din Creţeşti dintre primele înfiinţate în mediul rural în judeţul Fălciu.

Şcoala din Creţeşti începând cu anul 1860 şi un lung interval de timp după aceea, a fost singura unitate şcolară de pa Valea Lohanului, Elanului şi Crasnei, care a oglindit lumina cărţii şi a dat localităţilor din zonă oameni care au ocupat funcţii în administraţia locală, precum şi ţărani deprinşi cu învăţătura.

Şcoala din Budeşti ia fiinţă în 1905, cea din Creţeştii de Sus în 1907, iar Satu-Nou are unitate şcolară începând cu anul 1919.

Începând cu toamna anului 1907 Şcoala din Creţeştii de Sus a funcţionat sub conducerea învăţătorului I. Cotae, în casa oferită gratuit de I. Droahnă. Se simţea nevoia unui local de şcoală propriu. În 1907 primăria cumpără de la I. Constandache suprafaţa de 1500 mp cu suma de 800 lei, teren pe care se afla o casă veche, terenul urmând a fi folosit pentru noul local de şcoală.

Construcţia localului şcolii din satul Creţeştii de Sus a început la 2 mai 1908 şi a fost dat în folosinţă la 25 iulie 1909. Construcţia, evaluată la 6636 lei era din cărămidă formată dintr-o sală de clasă şi cancelarie.

În timpul Primului Război Mondial, localul a fost folosit ca spital militar de campanie pentru regimentul 49 Caracal, în care erau trataţi ostaşii răniţi. Şcoala nu şi-a întrerupt cursurile, funcţionând în casa închiriată de la I. Constandache şi Gheorghe Ichim, activitatea desfăşurându-se pe jumătăţi de zile.

Abia în anul 1926 s-a început o nouă construcţie din chirpici, pentru două săli de clasă, în prelungirea localului existent. Cu toate neajunsurile materialului folosit, construcţia a fost solidă, asigurând condiţii bune de funcţionare, lumină şi spaţiu. La festivitatea de inaugurare a noii clădiri, care a avut loc la 31 iulie 1927, au participat directorul Şcolii Normale din Huşi, profesor Ion D. David, revizorul şcolar I. Chelaru, directorul şcolii Marin Benghiuş, preoţii Anton Popescu şi Nicolae Pavlov, învăţători, oficialităţile comunei, localnici.

În anul şcolar 1927- 1928, Şcoala din Creţeştii de Sus avea local propriu cu trei săli de clasă, spaţiu insuficient pentru cei 157 de elevi şi patru învăţători: Eugenia Dabija, Eugenia Benghiuş, Ruxandra Pavlov, Marin Benghiuş.

De la o perioadă la alta numărul elevilor a crescut continuu. La o distanţă de numai 10 ani efectivul de elevi s-a dublat, spaţiul de şcolarizare devenind o problemă de primă importanţă.

Anul şcolar 1933-1934 găseşte la Creţeştii de Sus două familii de învăţători: familia Octav şi Ruxandra Agapi (născută Pavlov), ambii având gradul didactic II şi familia Eugenia şi Marin Benghiuş care deţinea şi funcţia de director. În locul  lui Marin Benghiuş, numit subrevizor şcolar al comitetelor şcolare, activează Gheorghe Caţachi, învăţător normalist, căruia, îi urmează pe acelaşi post Ion Dumitraşcu, învăţător, localnic, detaşat de la Şcoala Broscoşeşti- Fălciu. Pentru cursul complementar, în 1934 ia fiinţă un post de maestră, cu profil ţesătorie, croitori, cusături, ocupat de Maria Albescu. Din 1932, când s-a introdus obligativitatea predării religiei în şcoală şi până în anul 1935, predarea acestui obiect a fost făcută de preotul paroh Nicolae Pavlov.

În urma pensionării a fost numit preotul Gheorghe Năstasă.

Prin plecarea familiei Agapi la Huşi, cele două posturi de învăţători rămase vacante sunt ocupate de o altă familie: Ecaterina şi Panainte Chitic, detaşaţi de la Şcoala Corni- Albeşti. Chitic este numit director al şcolii în locul lui Marin Benghiuş, care deţinea în continuare postul de revizor şcolar.

În anul 1939 Marin Benghiuş este numit din nou director.

În satul Creţeştii de Jos existau două localuri de şcoală; unul în centrul satului, cu două săli de clasă, clădire care este funcţională şi în prezent şi un alt local, format dintr-o sală de clasă şi cancelarie, demolat în anul 1940, care se afla pe locul unde în prezent este Căminul Cultural. Acesta a fost primul local cu destinaţie de şcoală, construit în comună înainte de anul 1882, folosit o vreme de ambele sate, de Sus şi de Jos, şi de care puţini localnici îşi mai amintesc.

Elevii care reuşeau să termine cursul complementar, deşi puţini la număr, participau la un examen de absolvire. Şcoala din Creţeştii de Sus a fost în dese rânduri unitatea care a organizat susţinerea acestor examene cu elevii din alte localităţi. Încredinţarea Şcolii din Creţeştii de Sus de către Inspectoratul Şcolar al Judeţului, organizarea unei acţiuni de o asemenea amploare şi importanţă, arată că această şcoală şi cadrele ei didactice se bucurau de un prestigiu deosebit.

Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a fost o năpastă pentru şcoală. Sala mare, cea din cărămidă, s-a deteriorat complet. Celelalte două săli de clasă, construcţie mai nouă din chirpici, avea crăpături pronunţate. Pe timp frumos, cursurile se făceau în curtea şcolii, sub cerul liber. Urmare a revizuirii tehnice, făcută de un specialist în construcţie, s- a dispus proptirea cu stâlpi în exterior a pereţilor şi repararea celor două săli de clasă. la îndemnul directorului Marin Benghiuş, tinere fete, sub îndrumarea maestrei Natalia Iliescu, au reparat şi dat în folosinţă cele două săli de clasă. Timpul nu aştepta, iarna era aproape. În locul sălii mari, care nu mai putea fi folosită, directorul a cedat pentru cursuri o cameră din propria locuinţă.

Toamna anului 1940 aduce în şcoală o altă familie: pe învăţătoarea Zenobia Grigoraş, definitivă şi pe soţul ei, preotul Petru Grigoraş care preda religia, fiind şi paroh în locul lui Gheorghe Năstasă.

După doi ani de la cutremurul din 1940, sub directoratul lui Marin Benghiuş, sala de clasă deteriorată este reparată şi adusă în stare de funcţionare, iar camera din locuinţa directorului a fost eliberată. Gestul filantropic al acestei familii de învăţători care a pus la dispoziţie propria locuinţă pentru a servi intereselor şcolii, nu a fost recompensată pe măsură, ci, contrar, Marin Benghiuş a fost eliberat din funcţia de director.

Familia Eugenia şi Marin Benghiuş prin stăruinţă personală şi efort financiar propriu reuşeşte să inaugureze Monumentul eroilor din satul Creţeştii de Sus, construcţie durabilă, de o frumuseţe şi o semnificaţie deosebită, care vor dura peste timp, amintind urmaşilor numele eroilor creţeşteni şi al altora din diferite localităţi din ţară, care şi-au jertfit viaţa pentru integritatea patriei.

În septembrie 1948 a intrat în vigoare Legea Reformei învăţământului, fapt ce a constituit un regres: învăţământul s-a despărţit de religie, devenind laic, structura i-a fost modificată radical, fără a se ţine seama de continuitate, au fost introduse programe şi manuale şcolare unice.

Pe toată Valea Lohanului, de la Crasna până la Huşi, în urma Reformei Învăţământului din 1948 exista o singură unitate şcolară cu clasele V-VII ( ciclul II), şi aceasta era Şcoala de la Creţeştii de Sus. Cursurile erau frecventate de elevii din Târzii, Olteneşti şi din satele Leoşti şi Crăsnăşeni, ai comunei Tătărăni. Situaţia s-a menţinut până la generalizarea învăţământului de şapte ani.

Datorită poziţiei sale geografice, la numai 12 km de Huşi, cu două căi de comunicaţii, cu mijloace de transport ca în suburbiile marilor oraşe, Şcoala de la Creţeşti s-a bucurat întotdeauna de încadrare cu personal calificat. Şcoala a avut mereu un nucleu de cadre de bază, statornice o perioadă îndelungată, ceea ce a dat continuitate procesului instructiv- educativ. Familiile Ecaterina şi Panainte Chitic, Anastasia şi Ioan Ionescu, Georgeta şi Emil Chiratcu, Elena şi Vasile Dascălu, Demetra şi Ioan Croitoru, Constantin Păsăreanu Veronica şi Eugeniu Vartolomei, Ioan şi Maria Cozma, Maria şi Cornel Cornea, Gheorghe Iancu, Jenică Ghibănescu.

În peste o jumătate de secol, după cel de al II-lea război mondial şi alţi apostoli, dăruiţi chemării de învăţător sau profesor, au ţinut permanent vie în inimile copiilor dragostea de carte, de învăţătură, pregătindu-i zi de zi cu migală şi căldură pentru a fi buni cetăţeni ai timpului ce va veni. Fiecare, cu propriul său efort şi al colectivului din care a făcut parte, a putut să acumuleze cunoştinţe teoretice şi practice, s-a desăvârşit în activitate, ridicându-se pe treptele măiestriei didactice.

Şcolile din Creţeşti au avut întotdeauna o bună încadrare cu personal didactic.

Generalizarea învăţământului de 8 ani a dus la creşterea numărului de elevi şi, în consecinţă, la criza spaţiului de şcolarizare. ,,Salvarea’’ a venit tot de la învăţătorul Marin Benghiuş. Acesta a cedat şcolii locuinţa sa în care au fost amenajate patru săli de clasă.

Începând cu anul şcolar 1962- 1963 la Şcoala din Creţeşti de Jos, sub denumirea de ,,Şcoala Creţeşti II’’ funcţionau clasele V-VIII, cu elevi din localitate şi din Budeşti. Această modalitate de funcţionare a rezolvat în mod satisfăcător problema sălilor de clasă.

În februarie 1967 casa învăţătorului Benghiuş a ars în totalitate. Clădirea distrusă nu a mai putut fi refăcut, resturile au fost demolate. Se impunea construcţia unui nou local de şcoală. Acesta s-a realizat între anii 1970- 1972, tot pe terenul familiei Benghiuş, având cinci săli de clasă, cancelarie, laborator, cameră pentru material didactic.

Pentru ridicare acestui nou edificiu au pus suflet şi grijă gospodărească primarul comunei Vasile Paraschiv, alături de familia Veronica şi Eugeniu Vartolomei, aceştia fiind alternativ directori ai şcolii. Noul local a intrat în folosinţă în anul 1972.

În februarie 2002 localul vechi a fost demolat şi prin grija familiei Cornea- Maria, director al şcolii şi Cornel, primarul comunei, cu fonduri de la Banca Mondială s-a ridicat un nou edificiu destinat şcolii- trei săli de clasă, laborator, cancelarie, birou pentru conducerea şcolii, sală pentru material didactic- toate dotate cu mobilierul necesar. Clădirea are instalaţie proprie de alimentare cu apă.

În septembrie 2008 se dă în folosinţă localul nou al Şcolii cu clasele I-IV Satu Nou construit prin Banca Mondială pe vechiul amplasament.

Datorită faptului că numărul copiilor a scăzut, începând cu 1 septembrie 2010 Şcoala cu clasele I-IV Satu Nou şi Şcoala cu clasele I-IV Budeşti au fost desfiinţate.

În prezent funcţionează la şcoală cu personalitate juridică Şcoala Gimnazială Nr.1 Sat Creţeştii de Sus şi structura Şcoala Primară Sat Creţeşti.

Există o monografie a comunei Creţeşti intitulată ,,Creţeşti- istorie şi actualitate,, scrisă de prof. Vasile Folescu, fiu al comunei.