Undeva, acolo unde cerul isi imprumuta din culorile sale, sufletului bogat si curat al localnicilor, comuna Paunesti se intinde pe 4 dealuri, ca patru strajeri ai cerului. Gradinita noastra este una din cele trei ale comunei. In piata Primariei din centru, la nici doi pasi de statia de microbuz, copiii nostri sunt adusi zilnic la gradinita prin grija domnului Primar. Gradinita functioneaza intr-un local nou, modern, reabilitat de curand. Cele trei grupe ale gradinitei, primesc in fiecare dimineata pe micii scolari, curiosi si insetati de cunoastere. Prin grija cadrelor didactice, prescolarii invata tot timpul lucruri noi, interesante, fara a uita o clipa ca varsta pe care o traverseaza este una plina de intrebari, la care cauta raspunsuri. Cu ochii sclipind de culoarea vietii, cu parul alintat de adierea vantului racoros, copiii pleaca de la gradinita, in fiecare zi, stiind mai multe despre om si lumea inconjuratoare. Gradinita este poarta deschisa catre cunoastere, este lumina adusa in suflete de copiii nostri, parca mai bine pregatiti pentru viata. Parintilor acestor copii, cadrele didactice la dedica urmatoarele versuri, CE TREBUIE PURTATE in suflet ca slove de foc (Scrisoare pentru parinti de Romulus Chelbegean):

Dac-ar avea părinții ochi să vadă

și sufletul le-ar fi mereu atent,

în ochii pruncilor cu viața fadă

ar descifra mesajul cel urgent:

“Părinți, iubiți-mă inteligent!”

Nu glume, nici minciuni-bomboane-amare,

nu vreau bunici și nici televizor,.

nu-mi trebuie nici lux, nici îmbuibare

dar vreau să fiu al vostru, nu al lor!

Eu știu c-aveți profesii elevate

că sunteți la curent, cu date noi

c-aveți serviciu, ca eu să am de toate,

dar fiindcă vă iubesc pe amândoi,

vă spun: “Eu am nevoie, doar de voi!”

Aș vrea ca jucărie ochii mamei,

nu ochii-ndepărtați ai vreunui unchi

când ne-ntâlnim atrași de glasul foamei

și nu pot sta la tata pe genunchi

mă simt ca o mlădiță fără trunchi.

Nu vreau să fiu un deget ce acuză

găsind olarul, singur vinovat

am gând curat și inima refuză

o bombă cu efect întărziat:

“Vreau să devin un om adevărat!”

De-aceea vreau părinții mei să vadă

să aibă sufletul mereu atent

ca-n ochii mei umbriți de viața fadă

să descifreze strigătul urgent:

“Vă rog, iubiți-mă inteligent!”