Grupul Scolar "Stefan Pascu"  Apahida se afla situat in centrul comunei Apahida, la  12  km  de  orasul Cluj-Napoca.

    Grupul nostru şcolar functioneză in prezent cu cinci forme de invăţământ: prescolar, primar, gimnazial, şcoală de arte şi meserii si liceu.

Istoricul scolii

     Prima atestare scrisă, oficială despre existenţa şcolii din Apahida s-a găsit într-un conspect general cu numele învăţătorilor din cuprinsul diocezei ortodoxe din Ardeal, pe anul şcolar 1857/1858 în care este menţionat ca învăţător Matei Paşca cu 55 de elevi.

     Edificiul şcolii a constat dintr-o tindă şi o odaie făcute din pământ bătut. La această şcoală a funcţionat ca învăţător Vasile Maxim mai mulţi ani, iar după el a urmat fiul său, Lazăr, care lucrat 3 ani ca învăţător.

     Şcolile confesionale au funcţionat cu intermitenţă întrerupându-şi activitatea fie din cauza condiţiilor naturale, fie din lipsă de învăţători, între anii 1848-1854.

     Cel dintâi edificiu şcolar a fost în aşa numitul "Locul şcoalei". Prin dărâmarea acestui local în 1858 învăţământul s-a întrerupt pentru 1 an, iar mai târziu un alt local s-a construit în grădina parohială tot din pământ bătut şi avea 2 săli de clasă şi o tindă.

     În anul 1882 datorită creşterii populaţiei şi îmbunătăţirii frecvenţei elevilor s-a construit un nou local de şcoală ce cuprinde o sală de clasă, o tindă şi o cameră ce servea ca locuinţă pentru învăţător.

În anul 1895 a luat fiinţă "Şcoala primară de stat" cu predare în limba maghiară. La rândul său şcoala confesională ortodoxă a continuat să funcţioneze în paralel până în 1916, ultimul an în care mai erau înscrişi 43 de elevi.

     Anul 1918/1919 este anul unor frământări cauzate de sfârşitul primului război mondial şi în aceste condiţii şcoala maghiară de stat îşi întrerupe activitatea. Unirea Transilvaniei cu Romania a creat condiţii pentru ridicarea nivelului de civilizaţie, pentru dezvoltarea economică şi cultural-ştiinţifică a ţării.

În perioada anilor 1927-1932, numai 1,1 % din elevii înscrişi în anul I au reuşit să absolve 7 clase ale şcolii complementare, numărul învăţătorilor era insuficient, un învăţător lucrând cu 150-200 de copii.

Printre inimoşii dascăli din acele vremuri enumerăm pe: inv. Runcu Ioan, inv. Grosu Nicolae, inv. Pop Vasile, inv. Chiorean Ioan, inv. Pascu Vasile, inv. Socaciu Vasile.