În octombrie 1940, un număr de locuitori din satul Budăi depun o cerere la Prefectura judeţului Iaşi, înregistrată sub numărul 4997 din 1940, prin care se solicita înfiinţarea unei şcoli în acest sat.Urmare a acestei cereri, şeful Serviciului administrativ al Prefecturii Iaşi, trimite Inspectoratului Şcolar Iaşi ordinul prefectului în vederea înfiinţării unei şcoli în satul Budăi. Astfel, la 11 octombrie 1940, Inspectoratul Şcolar Iaşi, prin adresa nr. 9391, informează Prefectura că „s-a intervenit la Inspectoratul Şcolar de Ţinut, pentru înfiinţarea unei şcoli în satul Budăi, comuna Podu Iloaiei, judeţul Iaşi în care să se utilizeze un învăţător din cei refugiaţi ce solicită funcţionarea în judeţul Iaşi.”Era vorba despre „refugiaţii” din Basarabia, din 1940, când acest teritoriu este anexat la URSS, în urma diabolicului pact Ribbentrop – Molotov din 23 august 1939, încheiat între Rusia sovietică şi Germania nazistă..

Aşadar, începând cu anul 1940 luna noiembrie, în cătunul Budăi al comunei Podu Iloaiei, ia fiinţă Şcoala primară mixtă, ale cărei cursuri erau ţinute într-o odaie închiriată în casa localnicului Gheorghe Butnaru. Şcoala a funcţionat până în anul 1944, cu întreruperi, având la catedră pe învăţătorul Gheorghe Chelaru, când, din cauza liniei frontului ce trecea prin apropierea localităţii, cursurile sunt suspendate şi marea majoritate a populaţiei este evacuată, parte dintre locuitori la Cosiţenii, iar unii la Vadu Vejii în judeţul Vaslui.

În anul 1941, la nord de satul Budăi, aproape de Spinoasa, pe maului drept al Bahluiului, erau prezente trupe germane. Acest lucru este dovedit de existenţa unor construcţii de tip cazemată efectuate de soldaţii germani. Rămăşiţe ale acestor cazemate se mai pot observa şi astăzi. Tot în acel an, şcoala îşi suspendă cursurile pentru o perioadă de aproape doi ani. Cursurile se reiau în anul 1943, dar pentru o scurtă perioadă, până în ianuarie 1944.

La 24 martie 1945 este încheiat un proces verbal de predare – primire „a zestrei şcoalei” între Dumitru Gulei „actualul delegat al satului Budăi”, Gheorghe Butnaru „fostul delegat al satului Budăi” şi învăţătorul Ştefan Rotaru. Şcoala avea ca mobilier 5 bănci pentru elevi „în bună stare”, o tablă „în stare mediocră” şi 5 tablouri, din care unul religios şi 4 „intuitive”. Din „zestrea şcolii” mai făceau parte câteva cărţi, două cataloage, un registru de prezenţă şi un dosar de corespondenţă a şcolii pe anul 1940 (acest ultim dosar pare-se că s-a pierdut, întrucât nu se mai află în actuala arhivă a şcolii). De asemenea, în acelaşi proces verbal se mai specifica faptul că şcoala nu are local propriu şi funcţionează „într-o casă închiriată”, iar proprietarul, Gheorghe Butnaru, „cere mărirea chiriei”. În acest sens, există cererea învăţătorului Ştefan Rotaru, din data de 28 martie 1945, adresată primarului comunei Podu Iloaiei, prin care solicită plata către Gheorghe Butnaru, proprietarul casei unde funcţiona şcoala, a sumei de 4000 de lei, însemnând chiria pentru local.[2] Pare-se că domnul primar era ocupat cu altele, întrucât nu a alocat banii necesari achitării chiriei, lucru ce a determinat pe învăţător să se adreseze cu o cerere şi Inspectoratului Şcolar al judeţului Iaşi. În acest document se arăta că localul este bun şi nu necesita reparaţii.

Presupunem că până la urmă cei 4000 de lei, constituind banii de chirie, au fost primiţi de către proprietarul casei unde funcţiona şcoala, întrucât până prin anul 1949 cursurile se vor ţine în această locaţie.

La 15 aprilie 1945, învăţătorul şcolii din Budăi face un recensământ al populaţiei satului. Conform acestui recensământ, la acea dată satul avea un număr de 158 de persoane., alcătuind 39 de familii. Dintre locuitorii satului, 36 erau copii cu vârste cuprinse între 7 şi 15 ani şi care frecventau cursurile Şcolii primare mixte Budăi. Şcoala avea şi cursuri pentru adulţi, care erau frecventate de 49 de persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 41 de ani. Din acest recensământ, reies şi ocupaţiile de bază ale sătenilor şi anume agricultori, majoritatea bărbaţilor, casnice – femeile. Pribeagu Ştefan, în vârstă de 26 de ani, cu 5 clase primare, era poliţist, Achiţei Ioan, în vârstă de 55 de ani, era cantonier, iar Caciuc Ioan (25 de ani) şi Gulei Ioan (22 de ani) erau militari.

În legătură cu activitatea şcolii, pretorul plasei Podu Iloaiei, Vasile Andrieş, la 25 octombrie 1945 afirma că „în satul Budăi nu există şcoală, însă s-a închiriat un local particular corespunzător numărului de copii.”

şcoala din Budăi îşi avea sediul într-o casă închiriată a localnicului Gheorghe Butnaru. La 23 februarie 1947, inspectorul şcolar pe linie de cultură, Constantin Popescu, vizitând şcoala constată că nu se mai ţineau cursuri din data de 18 ianuarie 1947. Acest fapt se întâmpla din cauză că proprietarului localului, Gheorghe Butnaru, nu i se plătise „nici un fel de chirie de la începutul anului şcolar” deşi directorul şcolii, învăţătorul Alexandru Oanţă făcuse „repetate rapoarte şi intervenţiuni oficiale.” La momentul inspecţiei, domnul Oanţă se afla în şcoală „lucrând divers mobilier din lemn ca: scaune, o măsuţă etc. pentru şcoală.”În acelaşi proces verbal, se constată existenţa neştiutorilor de carte, şi anume la ciclul I 3 băieţi şi 7 fete, iar la ciclul al doilea, 1 băiat şi 4 fete, în total, 15 neştiutori de carte. Şcoala funcţiona cu două posturi, şi anume, Alexandru Oanţă, învăţător titular şi Ion Chelaru, învăţător suplinitor.

Problemele ridicate de găzduirea şcolii, vor fi ulterior rezolvate, întrucât, începând cu ianuarie 1948, primarul comunei Podu Iloaiei, Ionescu R. Ion, va iniţia şi va definitiva construcţia unui local de şcoală nou.             În legătură cu clădirea şcolii, în procesul verbal din data de 31 mai 1948, Covali Simion, pretorul plasei Podu Iloaiei scrie

„E demnă de evidenţiat iniţiativa domnului primar Ionescu de a construi un local de şcoală în satul Budăi, prin muncă benevolă. Clădirea e ridicată în furci. Ţigla e donată de domnul prefect al judeţului. Domnul primar va stărui şi cu mai multă râvnă pentru ca această şcoală să fie terminată până la 1 octombrie 1948.”

La 24 mai 1947, acelaşi inspector şcoalr Constantin Popescu, vizitând şcoala din Budăi recomandă domnului Ion Chelaru, învăţător suplinitor, să-şi continue studiile la liceul nou înfiinţat în Podu Iloaiei..

În fine, la 24 septembrie 1949, şcoala avea local propriu terminat în proporţie de 80%, unde învăţau 28 de copii şi 20 de analfabeţi.

La 19 aprilie 1954, între directorul şcolii din Budăi, Elena Oanţă (soţia lui Alexandru Oanţă) şi vecina şcolii, Ruxandra Pribeagu intervine un contract de închiriere, olograf,  în prezenţa martorilor Grecu Teodor, deputat comunal, Chirilă Vasile, deputat comunal, Dumitru Gulei, secretar al Gospodăriei Agricole Zootehnice din sat şi Ştefan Pribeagu preşedinte al Gospodăriei Agricole Zootehnice din Budăi, prin care Ruxandrei Pribeagu i se dădea „0,25 de hectare de iarbă în schimbul a 0, 13 ari de pământ arabil pentru mărirea curţii şcolii şi a terenului de experienţă.”

Odată cu preluarea totală a puterii de către comunişti, la fel ca peste tot, şi în Budăi au loc modificări substanţiale pe toate planurile. Pământurile se colectivizează şi se munceau mecanizat cu maşini de la SMT. Pe locul acestui SMT, în anii 60 – 70 ai secolului trecut este înfiinţată o casă de copii cu o şcoală proprie.

Adevărata şcoală a satului este însă actualul corp B al Şcolii Budăi. Această clădire a început să fie construită în anul 1979, când la 17 mai este împuternicit ca diriginte de şantier directorul Şcolii cu clasele I – IV, Budăi, domnul Neculai Avasâlcei. Noua şcoală este dată în folosinţă în anul 1983.

Spre anii 70 – 80 ai secolului trecut, la Budăi ia fiinţă şi o Casă de copii cu şcoală proprie, chiar la intrarea dinspre Podu Iloaiei.
Şcoala cu clasele I – VIII, Budăi – Podu Iloaiei aluat na;tere, sub această denumire, în anul 1996, ca urmare a fuzionării şcolii primare a satului cu clasele de gimnaziu ale fostei Case de copii (desfiinţată în prezent).
În toamna anului 2006, şcolii Budăi i-a fost arondată Şcoala cu clasele I – IV, Cosiţeni, care are în componenţa sa şi grădiniţă.

}n prezent, ”datorită” politicii ”sublime” practicate în ultimii ani, școala din Budăi se află în administrarea Școlii gimnaziale ”Al. I. Cuza” din Podu Iloaiei, unde sperăm să șadă foarte scurtă vreme...