Scoala Gimnaziala Doba
Doba, Olt

Prezentare

Chiar dacă „şcoala vieţii" are un rol însemnat în viaţa fiecărei persoane, aceasta s-a dovedit a fi de multe ori insuficientă. De aceea, o educaţie dobândită în mediul şcolar a reprezentat întotdeauna o bază foarte bună peste care s-a clădit experienţa de viaţă.Sufletul şcolii sunt elevii şi profesorii, necunoscute într-o ecuaţie al cărui rezultat îl reprezintă formarea.Noi investim în copiii noştri tot ce este mai bun şi mai frumos, luminându-le calea şi hrănindu-le sufletele, căci învăţătura din cărţi sorbită sec, fără încărcătură emoţională, nu poate sensibilza întotdeauna, iar misiunea noastră este de a înnobila...

SCURT ISTORIC

În satul Doba, prima şcoală a  luat fiinţă în anul 1857, avându-l ca învăţător pe Mihai Popescu. Localul şcolii era aşezat în vatra satului şi era frecventat pe lângă elevii din  Doba şi de câţiva elevi din satele Schitu din Deal şi Schitu din Vale. Elevii dornici de  învăţătură din cele două Schituri au continuat să vină la şcoala din Doba multă vreme până s-a construit un local cu o sală de clasă în satul Schitu din Deal.În anul şcolar 1861-1862 şcoala Doba număra 43 de elevi.

Şcoala Doba, ca şi alte şcoli din satele vecine, a avut perioade de timp când nu a funcţionat din cauza condiţiilor socio-economice sau istorice.

În anul 1924 se construieşte un local de şcoală din bârne cu două săli de clasă., iar în anul 1926 se înfiinţează şi al doilea post de învăţător.

Între anii 1953-1960 , locuitorii satului Doba construiesc în mijlocul satului, prin eforturi proprii, un frumos şi măreţ local de şcoală cu cinci săli de clasă. La vremea respectivă în şcoală îşi desfăşurau activitatea doi învăţători şi opt profesori.

Curând, spaţiul şcolii a deveni insuficient datorită creşterii demografice. În anii 70 la corpul vechi al clădirii şcolii s-a adăugat un corp nou alcătuit din cinci săli de clasă dintre care uneia i s-a dat destinaţia de atelier, o cancelarie şi o bibliotecă.

Cei care s-au luminat la focul sacru al şcolii au datoria sfântă să adâncească cercetările trecutului şi să ducă mai departe făclia luminii cu faptele bune, demne de păstrat şi imitat, ignorând pe cele rele.

Toate aceste fapte conferă satisfacţie deplină pentru slujitorii şcolii, confirmându-se maxima ciceroniană : „Nu poţi aduce patriei mai mare folos, decât învăţând şi educând tineretul!”