COORDONATE GEOGRAFICE:

Comuna  Curcani  este  o  localitate  situată  în  zona  de  câmpie,  judeţul  Călăraşi ,  pe  râul Argeş ,  la  15  Km   de   vărsarea  acestuia  în  Dunăre , pe DN 4,la 47 km de Bucureşti.
Scoala este situată in centrul comunei.

Tipul localitatii
Asezare rurala, cu  o  populaţie   de   5276  locuitori.

COORDONATE ISTORICE:

În comuna Curcani, învăţământul a reprezentat un principal factor de educare şi luminare a minţii tinerei generaţii.
Prima şcoală a fost înfiinţată în anul 1883, dar nu dispunea de un local propriu. Ea se va întemeia cu sprijinul nemijlocit al locuitorilor din comună şi în special a doi săteni cu dragoste de carte : Gheorghe Bidoaie şi Andrei Vodă (Mitilică). În casa acestora va funcţiona,pe rând,prima şcoală sătească.
Primul an şcolar frecventat de elevi a fost anul 1883/1884 şi dispunea în acest sens de cataloage ,foi matricole şi diverse documente din acea perioadă.
Nu se ştie exact cine a fost primul învăţător al comunei Curcani, încă de la înfiinţarea primei şcoli. Se ştie, însă,că primul local, propice educării şi intruirii elevilor s-a construit în anul 1900/1901 şi cuprindea două săli de clasa. Printre anexele celor două săli de clasa se aflau: un antreu, cancelaria învăţătorilor şi locuinţa directorului. Acest teren avea o suprafaţa de 10.000 m pătraţi.
Prima scoală în adevăratul sens al cuvântului a fost ridicată prin osândia inimosului învăţător Vasile Mănăstireanu, în anul şcolar 1925/1926. Şcoala avea două săli de clasă,l ocuinţa pentru director fiind construită prin contribuţia cetăţenilor şi printr-un împrumut rambursabil dat de Casa şcoalelor. Şcoala a fost dată în folosinţă ca ” Şcoala de fete” care a funcţionat ca atare până în anul 1946.
Între anii 1954-1955 s-a construit, prin contributia cetăţenilor, localul de şcoala din cartierul gării CFR, astăzi Şcoala Nr 2, care funcţionează numai cu clasele I-IV. Apoi în anul 1971 s-a construit localul nou cu etaj, iar în anul 1975 s-au adăugat trei săli de clasa localului B.
Prin Programul Phare TVET 2004 s-a reabilitat şi extins cu două ateliere localul B.
Şcoala din această localitate mănoasă a Câmpiei Române a cunoscut febra transformarilor petrecute în decursul timpului şi reprezintă şi astăzi o veritabilă citadela a culturii locale.

ASPECTE  ECONOMICE ,SOCIALE ,CULTURALE

Locuitorii comunei Curcani   au ca principală activitate econonică  agricultura,  în  special  cultura   cerealelor  ,   legumicultura  şi  creşterea  animalelor,  produsele  fiind  necesare   nevoilor  familiei    şi  valorificării  pe  pieţele  din  Bucureşti       şi  Olteniţa şi   unele meşteşuguri (fac carămida arsă , împletitul coşurilor ,fierăria ,etc.)
Ca prim tip de economie rurală se practică agricultura în parloagă .Agricultura în ogor se baza pe cel mai simplu sistem de rotatie  a culturilor de 1 an sau 2 ani. Acest tip de agricultură se menţine  până la începutul  sec.al XIX –lea. Agricultura  extensivă se dezvoltă cu repeziciune în sec.al XIX –lea ,fiind specifică capitalismului .Agricultura intensivă apare doar răzleţ înaintea celui de-al doilea război mondial.
Colectivizarea forţată a ţărănimii a întrerupt cursul ascendent  al dezvoltării agriculturii, iar efectele benefice ale redării pământului au  început să se concretizeze şi să devină realitate după 1989. Redarea pământului foştilor proprietari a făcut principala ocupaţie a locuitorilor comunei să rămână tot agricultura. Cu toate că are o infrastructură relativ bună ( DN 4, DJ 402, cale ferată, telefonie digitală, apă curentă ) ,  activitatea industrială nu are reprezentare şi nici perspective. În  localitate  îşi  desfăşoară   activitatea  şi  un  număr  de   25  de   societăţi  comerciale   şi asociaţii  familiale  în   domeniul  comerţului,  prestărilor  de  servicii,  agricultură  şi  transport.

Populaţia comunei, având în componenţă şi un procent aproximativ de 52 % de locuitori de etnie rromă, are o stare de sărăcie avansată existând la nivel local 750 de dosare de ajutor social. Probleme deosebite ridică familiile de rromi ,unele dintre ele datorită lipsurilor  materiale nu-şi trimit copiii la şcoală. Săracia ,lipsa locurilor de muncă (somajul)i-a determinat pe unii să meargă în Italia, Spania etc.,să lucreze,  iar copiii au fost lăsăţi în grija bunicilor. O parte a populaţiei este navetistă ,având locuri de muncă în Bucureşti sau pe diverse şantiere de construcţtii .

Oamenii harnici şi cumpătaţi,curcănenii au desfăşurat încă de la început o varietate de obiceiuri şi tradiţii populare legate de muncă ,de preocuparile lor ,de evenimente importante din viaţa familiei. Casele construite din pământ au fost înlocuite cu case din cărămidă arsa , iar tigla şi tabla au înlocuit stuful cu care erau acoperite casele.

Costumele  erau specifice subzonei folclorice Vlăsea, prin croiala ţărăneasca simplă, prin culorile de bază alb, roşu,  negru ,armonizate cromatic ,reflecta gustul şi fantezia artistului popular şi corespundeau ritmului săltăreţ şi jocurile de pe aceste meleaguri (geampara ,sârba ,brâu ,tigăneasca ). Femeile îşi confecţionau cămăşile din fire de cânepă, aşa zisul tort. La mâneci şi deschizatura  de la piept ,cămăşile erau ornamentate  cu fire de arnici prin crosetare. Fustele  ţesute cu urzeală din tort erau foarte lungi şi largi .Pe cap nevestele purtau legături albe şi basma ,iar în picioare ciorapi din lână şi cipici din aba. În zilele de sărbătoare purtau  papuci.Barbaţii purtau izmene din tort, iar în picioare din piele crudă de porc, opinci. Apropierea capitalei  a făcut ca portul naţional să dispară complet .

Sărbatorile calendaristice sunt întâmpinate cu ritualuri capabile să creeze atmosfera sărbatorească ce ne luminează viaţa.    La sărbătorile de Crăciun, copiii merg cu ,,în ajunul Anului Nou şi de Sf.Vasile  cu ,,,.Sâmbăta Floriilor fetele în jur de zece ani merg cu ,iar baieţii cu .