Scoala gimnaziala nr.3 Baia
Baia, Suceava

Prezentare

 

AFIS ANTICORUPTIE


SCOALA GIMNAZIALA NR.3 BAIA, LOC. BAIA JUDETUL SUCEAVA

Comuna Baia este situată la 9 kilometri distanţă de oraşul Fălticeni şi este alcătuită din 2 sate: Baia şi Bogata. Vechi vad comercial, pe drumul de la “varegi la greci”, astăzi Baia “sat ca toate satele” se găseşte la 34 kilometri de oraşul Suceava, municipiu reşedinţă de judeţ, la 28 de kilometri de oraşul Gura Humorului şi 9 kilometri faţă de municipiul Fălticeni. Poziţia geografică favorabilă a polarizat interesele comerciale şi politice a celor care ştiau să profite de condiţiile fizico-geografice ceea ce, în timp, a dus la afirmarea istorică a aşezării Baia.

Astăzi, se învecinează la N şi NE cu comuna Rădăşeni şi municipiul Fălticeni, la E cu comuna Vadu Moldovei, la S cu comuna Bogdăneşti şi Râşca, iar la V cu comuna Cornu Luncii.


Şcoala din satul Baia , judeţul Suceava se înfiinţează în 1863, funcţionând un timp în casele preotului Vasile Zăhărescu, viitorul dascăl al şcolii. În acest local a funcţionat şi grădiniţa din Baia, până în 1980.

În 1865 , Şcoala din Baia era frecventată de 60 de băieţi, un număr mai mare în comparaţie cu  satele din zonă.

Între anii 1871- 1872, când funcţiona ca dascăl tot Vasile Zăhărescu, „Şcoala din Baia se numără printre cele 20 şcoli de gradul I, din fostul judeţ Baia”. Numărul mare de copii de vârstă şcolară din comuna Baia şi dorinţa ţăranilor de a-i da la şcoală, au impus necesitatea construirii unui nou local de şcoală. Astfel în 1898 s-a construit o şcoală cu 3 săli de clasă, holuri , magazie şi locuinţă pentru director.

În 1925, fiind neîncăpătoare se mai lipesc 2 săli de clasă.

Şcoala din Baia funcţionează cu un singur post până în anul 1904, când se înfiinţează postul al II-lea, plătit cu suma de 40 lei pe lună. În acest an se transferă la şcoala din Baia, învăţătorul Nicolae Stoleru împreună cu soţia sa Maria Stoleru.

Neştiinţa de carte, numărul mare de analfabeţi îngrijorează autorităţile locale, dar mai ales pe învăţătorii satului. La venirea lui Nicolae Stoleru la Baia, din 400 copii de vârstă şcolară, 87% erau analfabeţi.

Perioada dintre cele două conflagraţii mondiale a fost o etapă de maturitate pentru învăţământul românesc, aceasta şi ca urmare a înfăptuirii reformelor de după primul război mondial

Având în vedere tradiţiile şcolii din Baia, între 1918- 1919 va funcţiona o şcoală pregătitoare pentru învăţători, care a fost mutată la Fălticeni ca Şcoală Normală. Acest lucru se datorează lipsei spaţiului de şcolarizare, a materialului diddactic, dar mai ales lipsei cadrelor care să predea la această şcoală.

La recensământul din 1930, numărul ştiutorilor de carte din populaţia Băii, depăşea 60%(mai mulţi bărbaţi, mai multe clase elementare).

Din 1880 se încearcă introducerea cursurilor de alfabetizare a cetăţenilor maturi, dar nu are succes. În 1902 abia participa la aceste cursuri 77 de ascultători, în anul şcolar 1903-1904  un număr de 150 de ascultători, iar în perioada 1925-1927, din cei 128 ascultători, 12 reuşesc să absolve aceste cursuri..

După al II-lea război mondial Învăţământul din Baia a cunoscut transformări profunde modificându-şi nu numai orientarea ci şi structura, cu scopul de a răspunde noilor opţiuni sociale şi politice.

În anul 1946-1947 se înfiinţează un cămin de zi şi un internat, care se stabileşte în sălile fostului conac boieresc ale lui Alexandru Cantacuzino Paşcanu. La acest internat sunt cazaţi şi elevii care veneau din satele din apropierea comunei Baia , la şcoala din localitate, mai ales la învăţământul gimnazial.

Din 1948 s-au organizat cursuri de alfabetizare pentru adulţi la care s-au înscris cetăţeni pe cicluri de învăţământ. În 1950 din 171 cursanţi înscrişi la aceste cursuri, frecventau şcoala numai 81. Cu toate acestea , cetăţenii adulţi şi-au însuşit deprinderile de citit şi scris.

Dezvoltarea economico-socială a localităţii Baia a dus la creşterea populaţiei şcolare. S-a impus astfel, în 1949 înfiinţarea unei şcoli primare în partea de sus a satului. În perioada 1954 – 1980  Şcoala cu clasele I – IV  Nr. 3 Baia  a funcţionat în casa familiei Hlihor unde a avut la dispoziţie două camere ce funcţionau ca săli de clasă, o cameră mai mică pentru cancelarie şi un hol.

Localul Şcolii cu clasele I – VIII  Nr.3 Baia, în care se desfăşoară în prezent procesul instructiv-educativ, a fost construit în anul 1980. În anul 1991 s-au efectuat reparaţii capitale la localul şcolii. În perioada 2007-2009  s-au desfăşurat lucrări de extindere a şcolii (2 săli de clasă, sală de gimnastică, grup sanitar modern în incinta şcolii), lucrări de reabilitare a şcolii ( ferestre termopan, izolare termică, alimentare cu apă cutrentă, centrală termică)..

Prima şcoală din satul Bogata  a fost construită cu donaţia boierului Mihai Stroescu în anul 1904; şcoală din lemn acoperită cu şindrilă, care nu a mai rezistat până astăzi  în anul 2009 fiind demolată.           În anul 2006 a fost construită la Bogata o școală modernă din fonduri europene. În anul 2009 a fost ridicată o grădiniță la standarde europene.

O contribuţie deosebită la dezvoltarea învăţământului din Bogata au avut-o înv. Gheorghe Rădăşanu, înv. Vasile şi Natalia Iordache, Gică Dăscălescu şi Tanţa, prof. Popescu Vasile şi Firicela. Printre dascălii care au activat la Școala Nr. 3 Baia se numără Hlihor Vasile, Hlihor Maria, Candrea Elena, Popa Adina, Suzana Fîntînaru, Suman Floarea, Aioanei Sigreta.


Structura Bogata

Satul Bogata numit astfel după minele de aur care s-au aflat aici încă de pe timpul romanilor, face parte din comuna Baia. El este mărginit de limite naturale (păşuni, păduri). Se află la conflenţa pârâului Bogata cu râul Moldova, fiind o depresiune subcarpatică.

În partea de sud a dealului Bogata se văd o mulţime de gropi, urme ale acelor mine. După spusele cercetătorilor se constată că aceste săpături au fost făcute fără a întrebuinţa materii explozive, ci cu cazmale şi unelte de fier.

Din pârâul Bogăţii se scoteau la lumină "pepite de aur" de către saşii aduşi ca mineri. La început satul era mai puţin populat, dar cu timpul numărul locuitorilor a crescut. Aici au venit şi familii de origine ungară (familia Şandru), dar şi meseriaşi lingurari, care se ocupau cu culesul diferitelor produselor ce le oferea pădurea.

Administrativ depindea de satul Baia ca şi astăzi. Din punct de vedere economic oamenii s-au ocupat mult timp cu dogăria, având la dispoziţie lemnul de brad. Dar astăzi, oamenii nu prea au surse de venit, însă sunt harnici, buni agricultori, crescători de animale (cai, vaci, porci şi păsări), cu un nivel de trai mediu.


Prima şcoală a fost construită cu donaţia boierului Mihai Stroescu în anul 1904; şcoală din lemn acoperită cu şindrilă, care nu a mai rezistat până astăzi (2009)fiind demolată.
În anul 1967 s-a construit o altă şcoală, an în care ambele şcoli au fost racordate la reţeaua electrică odată cu introducerea curentului electric în
sat.
În anul 2006 s-a construit un alt local de şcoală, urmare a numărului mare de elevi.



Galerie foto

Momente si schite Tehnica quilling Diplome concurs rebusuri matematice Cosulete origami 3d produse origami Clasa a V-a Serbarica toleranta face prieteni brosura expozitie Proiect educational „Spune nu violentei!”, tema: „Toleranta zero fata de violenta” Clasa a V-a Corpul B Clasa pregatitoare-Bogata Sala de clasa