Satul Sasca Mica se afla situat in judetul Suceava, la NV de orasul Falticeni, pe malul stang al raului Moldova, la circa 12 km departare de Falticeni si la 3 km de comuna Baia - fosta capitala a Moldovei.

Se margineste la E cu satul Sasca Noua, la V cu satele Sinca si Sasca Mare, la N cu satul Cornu Luncii, iar la S cu satul Baia.

Acest sat a luat fiinta la inceputul secolului al XIX-lea (1821-1825), fiind proprietatea domnitorului Alexandru Sutu.

Satul are o suprafata de 85,37 ha (intravilan).

Populatia satului poarta pecetea amestecului cu sasii, intemeietorii satului Baia.

Activitatea spirituala a localitatii se realizeaza in cadrul bisericii parohiale, cu hramul Sfantului Alexandru, ctitoria lui beizadea Nicolae Sutu, postelnic in timpul domniei lui Mihail Sturza. Biserica a fost zidita intre anii 1845-1850 si sfintita in anul 1851 de catre Mitropolitul Sofronie Miclescu, asistat de Arhimandritul Kalinic Miclescu, viitorul mitropolit.

In 1937 a fost construit, in curtea bisericii, un monument al eroilor, care sa omagieze eroii neamului ce s-au jertfit in luptele din cele doua razboaie mondiale.

Localitatea Sasca Mica este cunoscuta in zona prin faptul ca aici functioneaza Centrul de Recuperare si Reabilitare a Persoanelor cu Handicap, in curtea caruia se afla o raritate a vegetatiei din tara noastra, arborele Ginko-biloba, adus probabil de boierul Nicolae Sutu, fiul domnitorului Alexandru Sutu, si plantat la conacul boieresc din Sasca.

Scoala Sasca Mica, conform marturiilor si documentelor existente, ar fi fost infiintata prin septembrie 1865, ca urmare a cererii satenilor si a prevederilor din legea instructiunii publice din 1864, prin care invatamantul de 4 clase devenea obligatoriu si gratuit. Scoala a functionat in case cu chirie, neavand un local propriu.

Primul invatator a fost preotul Ion Cojan, care a functionat ca invatator suplinitor pana in anul 1915, an in care va fi inlocuit de preotul Ioan Constantinescu, cel ce va conduce scoala in calitate de diriginte pana in anul 1919.

In 1924 incepe construrea unui local de scoala pe un teren donat de principesa Elene Gh. Sutu, local in care se invata si astazi.