Numele complet

Şcoala cu clasele I-VIII, Castranova

Şcoli adiacente: Şcoala cu clasele I-VIII, Puţuri

Prezentare pe scurt

    Localitatea Castranova se află situată la 30 de km de oraşul Craiova, in partea de sud- vest a judeţului, fiind constituită din două sate: Castranova şi Puţuri.

     Este un sat de oameni gospodari care se ocupă preponderent de agricultură, dar care n-au uitat nici de respectarea tradiţiilor populare olteneşti. Scoala cu clasele I-VIII este o şcoală frumoasă, dotată cu mobilier modern, renovată cu sprijinul Consiliului Local Castranova.

     Se constituie din 5 corpuri de clădiri, 3 situate în Castranova unde funcţioneaza Grădiniţa Castranova, ciclul primar şi ciclul gimnazial şi 2 in Puţuri unde funcţionează Grădiniţa Puţuri şi clasele I-VIII. Şcoala beneficiază de cadre didactice calificate care sunt interesate permanent de instruirea elevilor săi , asigurându-le o bază didactico-materială ce corespunde particularităţilor de vârstă ale copiilor.

Telefon/ fax: 0251372653 – localul Castranova

Telefon: 0251373746 – localul Puţuri

    Informaţii privind efectivele de elevi la începutul anului şcolar 2008-2009:

• Grădiniţa Castranova -82 elevi

• Grădiniţa Puţuri- 70 elevi

• Şcoala cu clasele I-IV, Castranova- 86 elevi

 Şcoala cu clasele V-VIII, Castranova-118 elevi

• Şcoala cu clasele I-IV, Puţuri-69 elevi

• Şcoala cu clasele V-VIII, Puţuri-62 elevi

Total: 487elevi

    Istoricul

     Şcoala din Castranova este una dintre cele mai vechi şcoli săteşti din judeţul Dolj,datând dinainte de anul 1813 şi reprezentând un element important în monografia satului Castranova . De aceea şcoala a jucat un rol foarte important la ridicarea satului,a nivelului de cultură a celor care au primit învăţătură şi care,la rândul lor,au influenţat istoria comunităţii locale şi a destinelor acesteia. Este posibil ca,încă din secolul al XVIII-lea să fi existat pe lângă biserica Sf.Nicolae din Branişte,căreia i se spunea „Mănăstirea”,o şcoală de grămătici şi dascăli. În 1816 el îşi stabilise locuinţa pe vatra de azi a satului,în Sălişte .Atunci a pus să se construiască,în aceeaşi curte, o dată cu casa,şi un local de şcoală .Bătrânii satului îşi mai aminteau de acel local,în care învăţaseră părinţii şi bunicii lor,iar urmele fundaţiei erau încă vizibile după primul război mondial .Localul fusese o clădire mică de zid,acoperită cu stuf,aşezată în fundul curţii .Acea două camere,sistem vagon,cu prispă în faţă şi în suprafaţă totală de 6/2 m .Acolo a funcţionat şcoala. Din puţinele date de mai sus reiese că maiorul I.Cacaleţeanu a fost un patriot,un om de cultură şi un filantrop . El a dorit învăţătură pentru poporul român,ca un mijloc de pregătire şi ridicare la lupta ce avea să urmeze . De aceea a şi construit şcoala,la scurt timp după înapoierea din Rusia,dar nu pe lângă o biserică,aşa cum cerea tradiţia,ci chiar alături de casa sa,ca să o poată îndruma şi supraveghea mai bine el însuşi la până în anul 1885.

   La Cacaleţi,vechiul local de şcoală moştenit de la maiorul Cacaleţeanu,mai ales după incendiul din 1865,izbucnit din neglijenţa şcolarilor,ajunsese într-o pronunţată stare de degradare . La Cacaleţi în 1868/1869 vechiul local nu se mai putuse folosi şi ca atare nici învăţător nu se mai numise . Un local nou era în construcţie ,dar ridicarea localului se va tărăgăna mai mulţi ani . Noul local ridicat în centru satului,pe un loc îngust lângă actualul local de primărie,cu spatele la şoseaua Rojişte şi cu faţa spre primărie,a fost dat în folosinţă prin 1874/1875 . Localul de şcoală,proprietate comunală,construit din zid,cu trei încăperi,era în 1866 în stare mediocră ,cu mobilier sărac şi degradat . Anul şcolar începea când la 16 august,când la 1 sau 15 septembrie şi se încheia la 15 iunie .Vacanţa de iarnă era ca astăzi . Până în 1884,anul şcolar era împărţit în semestre; după această dată,în trimestre . Se dădeau examene la sfârşit de an, la toate clasele şi la toate obiectele . Cu semnul 0 (zero) se notau pe atunci şi lipsa absenţelor dar şi gradul de învăţătură . În 1906 a luat fiinţă,cu concursul lor,banca populară „Castra Nova”,o societate cu caracter cooperatist pentru a asigura ţăranilor creditele de care aveau. Cu toate piedicile ce i le puneau în cale cei interesaţi,învăţătorul D.Tuţescu nu s-a dat bătut . Banca s-a dezvoltat neîncetat,fiind un real folos membrilor ei .

    Învăţătorul a reuşit să cumpere cu banii băncii,casele şi terenul lui C-tin Sârbulescu,situate în centrul satului ,pentru ridicarea unui nou local de şcoală şi pentru grădină . S-a cumpărat ceva mai târziu,cu bani împrumutaţi de la bancă,locul de peste drum de primărie bine plasat şi corespunzător ca întindere pentru local şi grădină . Rămânea să se strângă fonduri pentru construcţia localului,ceea ce se va realiza abia în 1924 .