SLOGANUL ŞCOLII
„Nu există copii fără vocaţie, doar vocaţii nedescoperite şi necultivate”

MISIUNEA ŞCOLII

"Asigurarea unui mediu educativ optim realizării procesului instructiv- educativ în vederea dezvoltării personale a elevilorși a unei participări active în societate, în acord cu valorile europene."

V IZIUNEA  ŞCOLII

"Calitate, competenţă şi performanţă în formarea personalităţii elevilor şi a sistemului de valori, specific unei societăţi democratice."

FUNDU MOLDOVEI- istoricul comunei....................

. . . un sat de munte , cu oameni harnici şi gospodari , cu credinţă în Dumnezeu , păstrători ai tradiţiilor strămoşeşti , încrezători în ziua de mâine , cu o puritate sufletească greu de egalat descoperită în frumuseţea şi curăţenia albului imaculat din costumul naţional tradiţional . . . Comuna Fundu Moldovei este aşezată pe cursul superior al râului Moldova , în partea vestică a judeţului Suceava, la o distanţă de 13 Km de oraşul Câmpulung Moldovenesc şi la 88 Km distanţă faţă de oraşul Suceava – reşedinţa judeţului . Având forma unui patrulater neregulat , comuna Fundu Moldovei este încadrată între coordonatele geografice de 47*30’latitudine N în sudul comunei , 47*35’în nord prin satele Botuşel şi Braniştea , 25*20’longitudine estică prin Smida Ungurenilor , Botuş Braniştea , 25*25’longitudine estică în partea estică a comunei chiar prin sediul ei administrativ. Comuna este aşezată într-o depresiune tectono-erozivă traversată de râul Moldova , fiind înconjurată de culmile Obcinii Mestecăniş astfel : la est culmea Lucina Muncel , la vest culmea Mestecănişului , în sud culmea Arsâneasa , iar în nord râul Moldova traversează culmea Lucina Muncel unde taie chei pitoreşti în calcare dolomitice. Relieful comunei Fundu Moldovei este o depresiune , altitudinile cele mai scăzute aflându-se în partea centrală în lungul văii Moldova 821 m în amonte de Braniştea şi 718 m la ieşirea din comună spre Pojorâta .Această depresiune este înconjurată de culmile Obcinii Mestecăniş : în nord-est Bobeici-1230 m , Obcina Ursului-1242 m , Runcul Botuşelului-1146 m , Botuşul Mare-1477 m , Vf.Colacu-1128 m , Floarea-1145 m , Dealul Negru-1217 m , Răchitiş-1227 m , iar în sud Culmea Capra-1277 m . Culmile secundare au în general altitudini cuprinse între 1000-1100 m: Deluţ-1030 m , Preluca-1062 m , Delniţa-1045 m , Smida Ungurenilor-1086 m , Măgura Lefelor-1093 m . Clima temperat continentală răcoroasă este influenţată de altitudine dar şi de circulaţia maselor de aer subbaltic dinspre N-NV caracterizate prin precipitaţii abundente la începutul fiecărui sezon de tranzit . Cantitatea medie de precipitaţii este cuprinsă între 700 şi 1000ml anual,iar grosimea stratului de zăpadă atinge în medie 60-80cm Denumirea localităţii ar proveni de la faptul că este aşezată pe malurile râului Moldova iar toponimul Fundu îşi are obârşia în Fundus , termen latin cu sensul de proprietate , moşie , loc anumit aflat pe malurile râului Moldova . Ar mai fi o altă variantă potrivit căreia acest ţinut de pe valea râului Moldova ar fi constituit în vechime un capăt , un fund al Ţării Moldovei , sau moşiile cele mai depărtate ale Ţării Moldovei de odinioară . Ca uniune de obşti săteşti zona este atestată anterior formării statului feudal Moldova , locuitorii fiind de fapt stânca neclintită de mii şi mii de ani , dintr-un munte puternic care este poporul român . Având în vedere faptul că Ocoalele moldoveneşti s-au înfiinţat între anii 1300-1400 şi că Fundu Moldovei făcea parte din Ocolul Câmpulungului se poate afirma că a luat naştere în perioada descălecatului lui Bogdan sau chiar cu mult mai înainte , ţinând seama că aşezarea comunei în zona drumurilor tătarilor care constituiau o cale de acces spre Ardeal , precum şi rolul de paznic al frontierei pe care l-a avut populaţia în această parte a ţării . După 1775 când Bucovina a fost încorporată de Imperiul habsburgic , comuna Fundu Moldovei a fost populată şi de germani aduşi cu scopul de a exploata pirita cupriferă . Exploatarea piritei cuprifere a început în anul 1796 cu specialişti aduşi din comitatul Zips , sub conducerea baronului Anton Manz .Exploatarea intensivă a continuat până în 1820 când se constată că minele nu mai sunt rentabile . Locuitorii comunei au avut de suferit întrucât vechile privilegii au fost anulate de austrieci , podurile confiscate , iar accesul la pădure anulat . Ţăranii din comuna Fundu Moldovei îşi exprimă nemulţumirea prin alcătuirea unor memorii către împărat . Acestea au rămas fără rezultat , mulţi ţărani fiind arestaţi şi închişi în închisoare pentru protestele lor . Merită amintit numele ţăranului Miron Ciupercovici din Fundu Moldovei care a învăţat limba germană şi a ajuns deputat în Parlamentul de la Viena , reuşind alături de alţi deputaţi români să obţină după multe insistenţe autonomia Bucovinei şi titlul de ducat . Prăbuşirea Imperiului austro-ungar la sfârşitul primului război mondial a favorizat declanşarea unor ample mişcări populare pentru autodeterminare naţională . Românii din Bucovina intensifică lupta pentru unire şi la data de 28 noiembrie 1918 Congresul General al Bucovinei proclamă unirea cu România . Revenirea Bucovinei la România a însemnat revenirea la limba română ca limbă oficială , legislaţia românească înlocuind legile şi ordinele imperiale . Comuna Fundu Moldovei face parte din puţinele localităţi rurale unde obiceiurile şi datinile strămoşeşti s-au păstrat aproape intacte . Portul popular , dansurile populare , obiceiurile de iarnă , festivalul cântecului religios „Buna Vestire”ajuns la ediţia a XIII-a , participarea grupului folcloric „Arcanul” la festivaluri internaţionale sunt doar câteva argumente despre viaţa culturală a Comunei Fundu Moldovei . Astăzi se îmbină armonios elementele tradiţionale cu cele moderne : telefonia mobilă , televiziunea prin cablu , agroturismul şi speranţa unor investitori străini pentru redresarea economică a localităţii .

Peisajul generos al Obcinilor Bucovinei , punctat sculptural de semeţia unor piscuri care par a sfida albastrul voroneţian , se constituie în vatră de sat , în obârşie a obârşiilor , vatră strămoşească, botezată aici de unda Moldovei şi căreia i se spune Fundu Moldovei . Teritoriul comunei , subordonată administrativ judeţului Suceava , este situat pe cursul superior al râului Moldova , în partea vestică a judeţului , la o distanţă de 13 Km faţă de oraşul Câmpulung Moldovenesc şi de 88 Km faţă de municipiul reşedinţă al judeţului . Denumirea localităţii ar proveni de la faptul că este aşezată pe malurile râului Moldova , iar toponimul “Fundu”îşi are obârşia în latinescul “Fundus” , cu sensul de proprietate , moşie , loc anumit , deci o aşezare aflată pe malurile râului Moldova . Plauzibilă este şi varianta potrivit căreia acest ţinut ar fi constituit în vechime un capăt al Ţării Moldovei de odinioară . Cele mai vechi informaţii privind populaţia din Fundu Moldovei le avem de la dr. Daniel Werenka din anul 1895 , care prezintă numărul familiilor de locuitori români , după cum urmează :  1774 . . . 93  1776 . . . 72  1779 . . .107  1780 . . .117  1784 . . .130 iar Tiriung Mircea , care a făcut parte din echipa monografică a lui Dimitrie Gusti , dă datele după recensământul din 1930 : 4490 de suflete ; 1938 / 5087 suflete cuprinse în 1500 de familii , în 1300 de case ; iar recensământul din 1976 arată : 4651 persoane , în 1531 gospodării . Unul dintre factorii culturali care au jucat un rol important în evoluţia spirituală a localnicilor , a fost şcoala , care a avut o contribuţie de seamă la crearea unui climat cultural ce a determinat ca un număr tot mai mare de localnici să urmeze studii superioare în marile centre universitare ale ţării . Cel mai vechi document şcolar păstrat în comună este un atestat de absolvire a Şcolii triviale din Fundu Moldovei , din anul 1866 , scris în alfabet de tranziţie . În vara anului 1928 , a poposit în comuna noastră o echipă monografică din Bucureşti , formată din 60 de membrii ( profesori şi studenţi ) conduşi de profesorul Dimitrie Gusti , pentru a face studii de etnografie şi folclor , în vederea alcătuirii unei monografii sociologice în această zonă Tot acum s-a hotărât crearea asociaţiei monografiştilor , avându-l ca preşedinte pe domnul profesor Dimitrie Gusti , iar vicepreşedinţi , domnii Mircea Vulcănescu , H.Stahl , N. Cornăţeanu şi D. Prejbeanu . În şedinţa primăriei din 27 iulie 1928 , profesorul Dimitrie Gusti a fost declarat de către edilii comunei CETĂŢEAN DE ONOARE , urmând ca însemnele acestui titlu să-i fie înmânate la sfârşitul cercetării monografice , fapt care s-a şi întâmplat de altfel , la 5 august 1928 . Frumoasa diplomă caligrafiată cu litere arhaice i-a fost înmânată magistrului în cadrul unei emoţionante serbări organizate în sala Căminului cultural “Lumina” . Astfel , înainte de obţinerea titlului de Cetăţean de onoare al oraşului New York , obştea din Fundu Moldovei se poate mândri cu prioritatea recunoaşterii oficiale a meritelor distinsului savant . În 1990 se constituie societatea pentru cultură “Dimitrie Gusti” , unul din obiectivele sale fiind , combaterea oricăror manifestări de poluare , denaturare şi devalorizare a folclorului , a obiceiurilor şi a artei populare autentice . Prima şcoală din Fundu Moldovei a fost înfiinţată în anul 1805 pentru populaţia germană din localitate . Populaţia română din Bucovina era nemulţumită , însă prin “Rezoluţia privind învăţământul” , dată în 1844 , se aduce un cadru legal nou , articolul 1 precizând : “Fondul bisericesc va sprijini şcolile de pe lângă fiecare comună fără a suporta singur toate cheltuielile, ci la întreţinerea lor vor participa şi comunele respective .”

.......................şi al şcolii

Prima şcoală din Fundu Moldovei a fost înfiinţată în anul 1805 pentru populaţia germană din localitate.

Populaţia română din Bucovina era nemulţumită, însă prin ,,Rezoluţia privind învăţământul”, dată în anul 1844, se aduce un cadru legal nou, articolul 1, precizând : ,,Fondul bisericesc va sprijini şcolile de pe lângă fiecare comună fără a suporta singur toate cheltuielile , ci la  întreţinerea lor  vor participa şi comunele respective”.

Aşa apare prima  şcoală românească la Fundu Moldovei, între anii 1850-1855, care funcţiona într-o casă ţărănească.

Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, se pun bazele construirii unor localuri de şcoală la Colacu şi Botuş. Şcoala primară din Fundu Moldovei se mută în localul Cabinetului de lectură ,,Lumina”, unde existau cinci camere (clase).

La îndemnul profesorului Dimitrie Gusti, Gavril Frâncu, primarul anilor 1926-1934,  construieşte două şcoli moderne (din cărămidă) în satul Colacu şi la Fundu Moldovei. Deschiderea lor oficială a avut loc în septembrie 1936.

Din anul 1970, devine obligatoriu învăţământul de 10 ani, şcoala de la Colacu devenind şcoală coordonatoare pentru câţiva ani, iar din 1973, şcoala din Fundu Moldovei, devine coordonatoare,  care  este şi în prezent.

Începând din anul şcolar 1995/1996, şcoala noastră poartă numele marelui profesor Dimitrie Gusti. După cum spunea J,K, Goldbraith ,,Fără educaţie nu există nimic”, elevii formaţi la şcoala noastră se remarcă în diferite domenii de activitate, ca : profesori (universitari, de liceu, de şcoli generale),  învăţători, educatori, cadre sanitare, medici, ingineri, economişti, silvicultori,  cadre militare, preoţi.

Absolvenţii din ultimele generaţii studiază în învăţământul superior, la facultăţi cu diferite profiluri : medicină, stomatologie, studii economice, profil pedagogic, silvicultură, biofizică, informatică, etc. Cei mai proaspeţi absolvenţi ai claselor a VIII-a, sunt astăzi elevi ai diferitelor licee din oraşul Câmpulung şi din judeţul Suceava.