Motto: "Cel ce deschide o şcoală închide o temniţă."

Victor Hugo

Datorită pozitiei geografice expuse invaziilor străine, situaţia locuitorilor din Plopeni a fost foarte incerta.  Din această cauză, ctitorirea primului lăcaş de invaţătură în Plopeni a avut loc destul de târziu, in 1902 . Acesta a fost ridicat pe locul fostei clădiri a Grădiniţei Plopeni, la iniţiativa primăriei din acea perioadă. Activitatea de alfabetizare s-a desfăşurat cu un ciclu de 7 clase sub grija învăţătorului Diaconu. Şcoala a funcţionat in această clădire până în anul 1984, când autorităţile locale au dat in folosinţă o clădire mai încăpătoare unde funcţionează şcoala in prezent. Acest lucru s-a petrecut datorită afluxului mare de elevi, fiind ani in care au funcţionat doua şi chiar trei clase paralele , mai ales in ciclul gimnazial.

În prezent, unitatea noastra se află in plin proces de modernizare si europenizare, fiind si unitate coordonatoare pentru Gradiniţa cu Program Normal Plopeni, Gradiniţa cu Program Normal Mereni şi Şcoala cu clasele I-IV Mereni.

• Şcoala cu clasele I-VIII Plopeni are în componenţa sa 12 săli de clasă ce sunt organizate după cum urmează :

* 11 săli de clasă organizate pentru învăţământul primar şi gimnazial de dimineaţă şi în două schimburi (clasele a V-a) ;

• - o sală de clasă este amenajată ca laborator de fizică-chimie,

-o sală de clasă este cabinet de limbă română;

-o sală de clasă este cabinet de limbă franceză;

-o sală de clasă este cabinet de limbă engleză;

-o sală este cabinet de matematică;

-o sală este cabinet de integrare europeană;

-o sală este cabinet de istorie;

-o sală este cabinet de biologie;

-un cabinet de informatică.

Alte spaţii necesare procesului de învăţământ :

Cancelarie profesori - 1;

Sală de sport amenajată - 1;

Birou director - 1;

Birou secretariat si contabilitate - 1;

Bibliotecă si sală de lectură - 1;

Sală destinată Comisiei de calitate-1;

• Grup social - 1.

Mobilierul din şcoală este înnoit , dar nu în totalitate,  aplicarea metodelor moderne de predare bazate pe lucru în echipe sau grupe valorice fiind posibilă în unele clase. Dotarea cu mijloace moderne de învăţământ este deficitară.

Pentru desfăşurarea orelor de educaţie fizică, şcoala dispune de o sală de sport modernizată si de un teren de sport, insuficient amenajat.

Motto: " Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul."

Mihai Eminescu

În vecinătatea Cetăţii de Scaun a lui Ştefan cel Mare, pe Podişul Dragomirnei, care urcă domol dinspre unda de argint a râului Suceava, răsfaţându-se în lumina soarelui, se aflau satele fostei comune Salcea, inclusiv Plopenii şi Merenii care, in ultimul secol, au căpătat practic identitatea unei singure comunităţi.

Satele acestea au făcut parte, încă de la Descălecat, din Ocolul târgului Suceava, deşi atestările documentare vin mai târziu, când au loc schimbări ale regimului de proprietate, datorită unor danii domneşti. Astfel, Merenii, selişte "ascultătoare către ocolul Sucevei, aproape de târgul Suceava" este întărită de Alexandru Iliaş voievod, la 21 aprilie 1620 si la 11 ianuarie 1621, Mănăstirii Pantocrator (numită, ulterior, Teodoreni) din Burdujeni, căreia îi fusese dăruită de "domni de mai inainte" (conform lui C.C.Giurescu,Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovene, Bucuresti, 196, pg 285).

Legenda spune că seliştea a fost înfiinţată după bătălia de la Codrul Cozminului, în octombrie 1497, când Ştefan cel Mare i-ar fi dăruit livada şi heleşteul domnesc viteazului Ion Mireanu, Mireni fiind şi primul nume al satului, menţionat şi in analele Parlamentului României din 1906. Legenda este întărită şi de unele toponime care se mai menţin şi astăzi: "Cioate" şi "Coada Iazului", în partea de sus şi, respectiv, de jos a teritoriului satului, în vecinătatea podului domnesc de piatră, ridicat tot atunci de sfântul voievod al Moldovei.

Prima atestare documentară a Plopenilor, care cuprindea şi Feteştii şi Poiana Ascunsă (Adâncata de mai tarziu), şi Ratoşul (Ratuş, acum dispărut), datează din 7 iulie 1646, când Marica, cneaghina lui Toader Bosnici, "vinde a patra parte din satul Plopenii ce este cu râul Sucevii" şi două familii de iobagi, "anume Saucă şi Gherman şi cu fiul său Micul" marelui postelnic Iorga pentru  "o sută şi treizeci unghi bani buni", adică ducaţi ungureşti (T. Codrescu, Uricar, vol XX, pg 132-133).

Biserica  satului a fost ctitorită de Lupu şi Safta Balş "înainte de 1778", fiind slujită de-a lungul timpului de preoţi remarcabili, precum „Iordachi sin Ilisai, Constantin sin preutu Leonti, Andrii sin preutu Vasilu, Costache zet preutu Constantin (sec. XIX)", Neagu, Predeanu, Ciornei sau Daniel Pascal (sec. XX).

Şcoala din Plopeni, la care, de-a lungul timpului, au învăţat şi copiii din Mereni, a fost înfiinţată de proprietarul Alexandru Cantacuzino Paşcanu, în 1878.  În 1907, când satele Plopeni si Mereni aparţineau comunei Burdujeni, s-a construit o şcoală nouă. Actualul lăcaş, modern, funcţional, a fost dat in folosinţă în 1982.

Fără îndoială, istoricul şcolii, inclusiv cronologia slujirii catedrei şi statistica promovabilităţii anuale, merită tot interesul, dar şi de mai mult interes trebuie să se bucure istoricul împlinirii rolului educaţional al fiecărei şcoli, adică partea ei de contribuţie în conturarea unei elite intelectuale naţionale, procentul ei de investiţie în viitorul naţiunii.

Oportunităţile create de poziţionarea geografică (vecinătatea Sucevei, a căii ferate, drumul naţional Suceava-Botoşani) au stimulat intersul pentru şcoală al copiilor din cele două sate, care, încă din 1878, aflau în instituţia de învăţământ şansa de a-şi schimba viitorul, de a putea urma şcoli profesionale şi cursuri de ucenici.Astfel, s-a ajuns ca la cumpăna veacurilor al XIX-lea şi al XX-lea, o bună parte dintre lucrătorii CFR ai staţiilor Burdujeni şi Vereşti să provină din Plopeni şi din Mereni, tradiţia feroviară fiind moştenită din tată în fiu. Mai târziu, industrializarea Sucevei determină o intensificare a interesului pentru instrucţie şi, deci,  întărirea rolului şcolii în comunitate, de-a lungul deceniilor formându-se o intelectualitate românească numeroasă, originară din Plopeni şi Mereni.

De fapt, acesta este şi rolul educaţiei şcolare, acela de a transforma o bună parte a populaţiei rurale într-o intelectualitate naţională, iar şcoala din Plopeni şi-a făcut pe deplin datoria în acest sens.

La Plopeni s-a născut (deşi este înscris in registrul maternităţii din Dumbrăveni), a copilărit si s-a iniţiat în tainele scrisului viitorul academician Cristofor Simionescu. Din Mereni provine fostul procuror general al Tribunalului Militar al României, Zamfir Bolohan, în vreme ce Dănuţ Palaghia, din Plopeni, avea să fie unul dintre primii arhitecţi moderni ai ţarii. În Ratuş -Plopeni s-a născut prozatorul Mihai Ţânţar, iar scriitorul, editorul şi publicistul Ion Drăguşanul işi are rădăcinile în Mereni. Poetul Radu Palaghianu (ataşat militar la Tokio), ziaristul Sandrino Neagu şi interpreta de folclor Rodica Manciu sunt alte nume reprezentative pentru localitatea Plopeni.