Comuna Topalu este situată în partea de vest a judeţului, pe malul Dunării, în apropierea ostrovului Bătrâna, la o distanţă de 80 km de municipiul Constanţa şi de 20 km de Hârşova – oraşul cel mai apropiat.

Comuna este constituită din două sate: Topalu, satul de reşedinţă şi Capidava, situat la 7 km de Topalu.

Drumul naţional Constanţa–Hârşova şi drumul de interes local Topalu – Hârşova fac legatura comunei cu resedinţa judeţului.

Populaţia comunei este în prezent de 1.918 locuitori.

Topalu este un sat românesc, fiind întemeiat de emigranţii români refugiaţi din Bugeac sau podişul Transilvaniei, împroprietăriţi cu pământ şi stabiliţi pe aceste meleaguri, unde s-au ocupat în principal cu creşterea oilor. Numele satului îşi are originea de la unul dintre primii locuitori pe nume Topal, de origine turcă (în traducere, “topal”=şchiop), care a murit eroic în războiul din 1877.

Cele mai pesimiste date consideră că anul 1840 este anul în care putem vorbi la Topalu de o şcoală românească. La 1879 documentele vremii notează că Topalu avea local o şcoală cu 2 posturi. Treptat s-a înfiinţat şi şcoala de fete cu un singur post. Din 1911 şcoala are local nou, tip casa şcoalelor, cu 4 săli de clasă. Modernizarea învăţământului românesc şi creşterea populaţiei şcolare a impus construcţia mai multor corpuri de şcoală. Din 1966 şcoala este compusă din 2 corpuri de şcoală iar în prezent dispune de 4 săli de clasă, 2 laboratoare şi un cabinet de informatică.

Clădirea veche a fost complet renovată în 1999 iar în 2000 s-a refăcut exteriorul şi acoperişul.A fost înlocuită instalaţia electrică. În acest an s-a montat parchet laminat în sălile de clasă şi gresie pe holuri.

Şcoala mai dispune de o clădire care a fost refăcută şi, cu sprijiunl primăriei, a fost dată în folosinţă cadrelor didactice care nu sunt stabilite în localitate şi care fac naveta săptămânal. Aici se asigură confortul unui trai decent cadrelor.

Încălzirea şcolii se realizează cu ajutorul unei centrale termice. Pentru situaţiile în care se opreşte alimentarea cu energie electrică se folosesc sobele de teracotă.

În şcoală este un climat deschis, caracterizat prin dinamism şi grad înalt de angajare; este un climat stimulativ care oferă satisfacţii, relaţiile dintre cadrele didactice sunt deschis, colegiale, de respect şi sprijin reciproc.

Conducerea şcolii este deschisă şi ascultă sugestiile profesorilor, face parecieri frecvente şi sincere la adresa acestora, le respectă competenţa, le oferă o largă autonomie şi îi sprijină atunci când este nevoie. Toare acestea se reflectă pozitiv în activitatea instructiv-educativă şi în conduita cadrelor didactice.

Realizările şcolii sunt strâns legate de relaţiile bune avute cu comunitatea locală şi de faptul că şcoala este deschisă pentru toţi cei care au nevoie de educaţie şi asigură apropierea dintre oameni, cunoaşterea şi acceptarea reciprocă în vederea unei convieţuiri armonioase.

Locuitorii comunei acordă respectul cuvenit cadrelor didactice şi atunci când un dascăl are destui tineri care se mândresc că i-au fost elevi nu mai are nevoie de decoraţii, ordine, medalii.