Comuna Unirea- aşezare străveche- este una din marile localităţi rurale ale judeţului Alba. Teritoriul comunei Unirea, cu cele şapte sate aparţinătoare, a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Chiar dacă nu există date directe, putem presupune că acest teritoriu a fost populat încă din epoca neolitică. Căderea statului lui Decebal în anul 106 e.n. a atras după sine transformarea Daciei în provincie romană, epoca din care avem primele date sigure despre locuirea teritoriului comunei. Se presupune că în epoca romană Unirea a fost aşezare importantă, căci pe aici se încrucişa drumul roman care venea de la Apulum (Alba Iulia) spre Potaissa (Turda), cu cel care urca pe Mureş către castrul (cetatea) de la Brâncoveneşti. Prezenţa poporului roman pe meleagurile comunei Unirea este dovedită prin urme ale culturii materiae din sec. al X-lea, sub forma unor ceramici specifice care s-au găsit la Ciugud.

La 1219 apar deja menţionate Vinţul (Unirea), Ciugudul de Jos, Dumbrava şi Măhăceni. Numele satelor comunei nu apar dintr-o dată, ele suferind modificări multiple.

Începând cu sec. al XV-lea, informaţiile despre satele comunei sunt mai bogate, fiind menţionate în multe documente juridice. Cu toate frământările, în prima jumătate a sec. al XVI-lea, Vinţul-favorizat de poziţia sa geografică- se dezvoltă repede, încât în 1538, într-un document a lui Ioan Zapolyay, este menţionat ca târg.

Începutul sec. al XIX-lea, consemnează pentru Vinţ diferitele reglementări care se vor încheia cu împărţirea pământului în loturi particulare. În timpul revoluţiei din 1848, localitatea este incendiată şi arde aproape complet. Sfârşitul secolului constituie o periadă de lineşte şi refacere, construindu-se clădiri administrative, judecătoreşti, şcoli, calea ferată, într-o nouă reorganizare administrativă, Vinţul (loc. Unirea de azi) primind titlu de „capitală de plasa" având în subordine 19 sate.

Dezvoltarea ulterioară a comunei s-a integrat apoi în istoria generală a sttului naţional unitar. Au urmat alte evenimente care au adus modificări în structura administrativă a comunei: reforma agrară, criza economică, dictatura regală, al II-lea război mondial.

Unirea este situată în partea de nord-est a judeţului Alba, pe cursul mijlociu al râului Mureş. Reşedinţa comunei, localitatea Unirea I, se află la 51 km de municipiul Alba-Iulia, cel ai apropiat oraş, Ocna-Mureş, fiind la 4 km distanţă. Precizăm că în cadrul acestei strategii, localităţile Unirea I şi Unirea II au fost abordate într-o analiză comună datorită faptului că delimitarea acestora este doar de ordin geografic şi nu administrativ sau de altă natură.

Un punct de atracţie al comunei Unirea este mănăstirea de la Dumbrava unde funcţionează şi casa de copii „Sfânta Veronica" (40 de copii sunt foarte bine îngrijiţi aici) şi un azil de bătrâni.

ONG-ul „Împreună", Unirea a desfăşurat numeroase proiecte socio-educaţionale care au avut ca beneficiari elevi (cu stare materială precără) ai Şcolii „Avram Iancu".

Datorită acţiunilor ONG-ului din Unirea, delegaţia comisiei europene la Bucureşti a acordat satului nostru titlul de „SAT EUROPEAN", ca urmare a concursului de proiecte: „Satul Românesc- Sat European".

În general, proiectele implementate de ONG-ul din Unirea se realizează în parteneriat cu Şcoala, având ca obiectiv principal armonizarea relaţiilor interetnice din comunitate.

Scoala din Unirea este atestata documentar din anul 1674, printr-o matricola a Colegiului Reformat din Aiud, care cuprinde urmatorul text :« Matricola Studiosorum Ill(ustori) Coll(egii) Ref(ormatae) Alb(a) N(agy) Enyedens(is) 1667 - 1794."

Pe pagina 7 se gaseste urmatorul text scris cu cerneala : « Nicolaus Galfalvi Rect(or) Fel-Vincziensis. »

Aceasta matricola dovedeste, ca tanarul Galfalvi Nicolae a absolvit Colegiul Reformat din Aiud - scoala superioara, si a ocupat postul de dascal de la Scoala Confesionala Reformata din Vintul de Sus (Unirea) in anul 1674.

Pana in anul 1866 invatamantul s-a desfasurat intr-un local care se afla langa Biserica Reformata

locala care astazi nu mai exista. In acelasi an se construieste un nou local de scoala, care exista si in prezent, retrocedat Bisericii Reformate din Unirea. Scoala functioneaza cu un singur invatator. Din anul 1869 s-a infiintat al doilea post de invatator si invatamantul se desfasoara pe sexe. In anul 1877 se infiinteaza o scoala de stat, unde contributia parintilor era mult mai mica in comparatie cu scoala confesionala. Din acest motiv, parintii au retras copiii de la scoala confesionala si i-au inscris la scoala de stat.

Scoala de stat a functionat in actualul local al primariei comunei, sub conducerea invatatorului Agyagosi Sandor. Crescand numarul copiilor de varsta scolara, in anul 1885 apar trei posturi de invatator, iar in anul 1886 apare si al patrulea post.( Functioneaza invatatorii Agyagosi Sandor, Csiki Istvan, Zakarias Gizella si Szabo Maria.). Incepand din anul 1893 frecventeaza scoala si elevi din satele din jur : Veresmort, Inoc, Dumbrava, Mahaceni, Ciugudu de Jos, Ciugudu de Sus si Decea.

Incepand din anul 1897 invatamantul a devenit gratuit pentru elevii din clasele I-VI. Ca urmare a acestui fapt, in anul 1899 se infiinteaza pe langa scoala primara cu cl. I-IV si o scoala agricola de repetitie, care a pregatit atat baieti, cat si fete pentru agricultura in ramurile : viticultura, pomicultura, cresterea animalelor .

In anul 1903 incep lucrarile de constructie a localului de scoala cu 3 sali de clasa, iar in anul 1904 se finalizeaza lucrarile , cladire care face parte din actualul local al scolii.

In 1908 se construieste un local separat la marginea comunei pentru scoala agricola de repetitie, unde in prezent functioneaza clasele I-IV.

In anul 1964 s-au adaugat pe langa cele 6 sali de clasa existente, inca 6 sali de clasa la cladirea centrala. Din anul 1981 au functionat lo clase pana in anul 1990, cu profil mecanic.

In prezent scoala functioneaza cu un numar de 5 clase la ciclul primar si 8 clase la ciclul gimnazial .