Scoala este amplasata in centrul comunei Draganesti,este construita dupa modelul scolilor Spiru Haret are doua corpuri ,unul cladit in 1934 si altul in 1974
Şcoala Drăgăneşti funcţionează oficial din 4 decembrie 1864 , după Legea
Învăţământului dată de Cuza în nov. 1864. Anuarul general
(statistic) al Instrucţiunulor Publice din 1864-1865 publicat de V.A. Ureche
arată că la 4 dec. 1864 a fost numit învăţător la Şcoala
Drăgăneşti , Alexandru Ştefănescu de 25 de ani, care era plătit de stat.
Şcoala este împroprietărită  atunci cu 6 fălci de teren (9 ha) .
Se trece  de la învăţământul religios la cel laic , cu
studierea disciplinelor umaniste şi realiste. În primul an erau la clasa
I 25 de elevi, în clasa a II-a 4 elevi(cei care făcuse clasa I la şcoala
Orţăşti care fusese înfiinţată  cu un an înainte şi după
un an s-a desfiinţat).

Şcoala Drăgăneşti a funcţionat în local închiriat - casa
preotului Gh. Ionescu şi apoi în alte case, timp de 70 de ani.

Deci
între 1864-1873  a funcţionat ca învăţător şi director
Alex. Ştefănescu la clasele I-IV  , cu aceeaşi programă ca la oraş.

Între
1873-1876 a funcţionat ca învăţător şi director, Gr. Alexandrescu.
În 1874 au promovat 27 de elevi din 52, iar în 1875 au promovat 22
de elevi din 30.

Între
1877-1879 a funcţionat ca învăţător şi director, la 4 clase Gr.
Crasus , când în primul an din 53 de elevi au frecventat în
jur de 20.

Între
1879-1882 a funcţionat ca învăţător şi director I.R.Marinescu.
Părinţii nu mai trimit regulat copii la şcoală din cauza frigului, al
bugetului sărac al şcolii şi al familiilor(nu erau lemne, manuale, etc.)
frecventând 6-7 elevi. Directorul scrie inspectorului şcolar al
judeţului Neamţ care era I. L. Caragiale pentru a primi ajutor(comuna
Drăgăneşti nu mai aparţinea de jud. Suceava ci de Neamţ -  Bucovina
este luată de Imperiul Austro-Ungar până în 1918)

Între
1882-1893 revine Al. Ştefănescu. După Legea învăţământului
primar din 1893, a lui Tache Ionescu şi Legea învăţământului
secundar din1896 a lui P. Poni, se trece la organizează
învăţământul primar şi gimnazial, se elaborează programe de
studiu pe obiecte şi se dotează şcolile.

Între
1893-1920 este învăţător şi director N. Manoliu. Veneau copii din
actuala comună Drăgăneşti dar şi din Brusturi, Poiana, Săveşti.
Giuleşti. În 1906 se înfiinţează al doilea post de
învăţ.          
Fiindcă crescuse mult numărul elevilor la ciclul primar (mulţi făceau
numai 4 clase) se înfiinţează Şcoala Şoimăreşti în 1910,
Şcoala Orţăşti  în 1914, Şcoala Tonţi(Râşca) în
1925.

Între
1920-1927 funcţionează ca învăţător şi director N. Cozma. Din 1923
se pregătesc materialele pentru construirea actualei şcoli: grinzi, scndura ,
draniţa, se face şi se arde cărămida.

În 1924
se dă Legea Învăţăm. primar, unitar, obligatoriu şi gratuit care
prevede prelungirea cursurilor cu clasele V-VII (cu accent pe practică la
ateliere sau teren agricol- pentru  meserii.

Între
1927-1945 funcţionează ca învăţător şi director  I. Chiţu din
Râşca. Învăţătorii N.Cozma şi I.Chiţu, pentru că au luptat ca
ofiţeri în primul război mondial, au fost decoraţi şi
împroprietăriţi după aceea cu câte 3,5 ha de pământ
în satul  Râşca.

În 1930
începe construirea şcolii, după un proiect modern pentru 4 săli, cu zid
gros de 50 cm şi înălţimea sălilor de 4 m. Construirea se face cu
ajutorul sătenilor, cu sprijinul primarilor Leon Ştefănescu şi apoi
V.Singhel, iar acoperişul se face în 1932.

Inaugurarea
actualei clădiri a şcolii(cu numai cu 2 săli din faţă) se face in august
1935   la care participă şi ministrul învăţământului C
Angelescu(care este în trecere pe la şcoala Târzia) şi boierul
senator , din Cristeşti, C. Sturza(care a donat cărţi pentru
înfiinţarea bibliotecii şcolii) .

În 1935
, anul şcolar începe cu 5 învăţători (4 la clasele I-IV şi unul
la clasele V-VII la meserii) . În 1936 , se ridică monumentul din faţa
şcolii , în formă de cruce, cu meşteri din Fălticeni ş dedicat
eroilor din Drăgăneşti care au căzut în primul război mondial la
Oituz, Mărăşeşti şi Mărăşti.

În 1938
iese prima promoţie cu 7 clase cu 16 elevi. Se dă o nouă lege care prevede o
programă modernă de studiu la gimnaziu cu discipline de specialitate
(româna, matematica, istoria, geografia, fizica, chimia ,biologia) predate
de învăţători pregătiţi la şcolile normale.

În
1941-1945 nr. elevilor scade foarte mult datorită intrării României
în război. În 1943-1944 din cauza războiului nu s-a prea
învăţat la Drăgăneşti.

La
întoarcerea frontului (România trece de partea ruşilor) nemţii se
retrag şi prin zona noastră. În primăvara anului 1944, ruşii au cazat
prizonierii nemţi în şcoală, au făcut ca şcoala să aibă multe
deteriorări (uşi, ferestre, sobe, table, bănci, dulapuri) . Arhiva şcolii
s-a deteriorat şi parţial s-a pierdut pentru că a fost mutată în podul
unei case.

La 1
decembrie 1944 şcoala a fost redeschisă de singurul învăţător
disponibil la aceea vreme , Al.Cozma(demobilizat cu aprobarea Ministerului
Învăţământului)        
În 1945 s-au reîntors din evacuare (din Muntenia) şi
învăţătorii Stihi şi Chiţu. A urmat o perioadă grea, de mare
sărăcie pentru săteni şi şcolari(veneau la şcoală dezbrăcaţi şi
desculţi)

Reforma
învăţământului din 1948  scoate religia din programa
şcolară şi introduce învăţământul preşcolar (grădiniţa
pentru copiii de 3-7 ani) . Se reorganizează învăţământul
primar, gimnazial, liceal. Se trece la învăţământul obligatoriu
de 7 clase.

La Şcoala
Drăgăneşti se dublează numărul de cadre, profesorii sunt
învăţători calificaţi şi cadre cu liceul teoretic. În 1948-1949
erau 7 profesori la 204 elevi(33 neşcolarizaţi)

Între
1948-1952 directorul şcolii era Ghe. Creţu.În 1948 se termină
construcţia şcolii, facandu-se şi cele două săli laterale. Acum şcoala
avea  cursurile în două schimburi: cei de la gimnaziu(erau şi
navetişti) învăţau dimineaţa , iar cei mici învăţau
după-amiaza. Seara (iarna)  se învaţă la lămpi căci curentul
electric s-a introdus în 1961, cu grup electrogen . Şcoala avea în
1948 ca bază materilă: 27 de bănci cu două locuri, 10 bănci de trei locuri,
30 cărţi la bibliotecă, 12 corpuri geometrie, o hartă. La sfârşitul
fiecărui ciclu, primar sau gimnazial , se dădea examen de absolvire. După
1950 se începe dotatrea şcolii cu mobilier corespunzător şi cu material
didactic de laborator.

Între
1950-1952 foarte mulţi absolvenţi de 7 clase urmează şcoli normale, licee
şi apoi facultăţi ajungând învăţători, profesori, ingineri,
etc.

Între
1952-1958 directorul şcolii este Aurel Dugan. În această perioadă se
lichidează analfabetismul- toţi neştiutorii de carte fac studiile de 4 clase.

În
perioada 1953-1958 şcoala are şi internat (într-o clasa din  sat) ,
pentru elevii străini de la gimnaziu(Poiana, Săveşti, Giuleşti).

Din 1962 este
obligatoriu învăţământul de 7 clase şi gratuit , iar din 1965 e
obligatoriu de 8 clase. La Drăgăneşti grădiniţa funcţionează din 1950
în casele cetăţenilor , iar din 1981 în şcoală.