Şcoala cu clasele I-VIII Gârbova este o şcoală publică de stat care deserveşte comuna Gârbova, (iar la nivel gimnazial şi satele Cărpiniş şi Reciu), fiind situată pe strada principală, nr.79, telefon 748114. În cadrul şcolii se desfăşoară procesul de învăţământ pentru clasele I-VIII. Unitatea funcţionează într-un singur schimb. Din anul 2000 şcoala a devenit Centru de Execuţie Bugetară pentru următoarele unităţi: -- Secţia cu clasele I-IV Cărpiniş; -- Secţia cu clasele I-IV Reciu; -- GPN Cărpiniş; -- GPN Gârbova; -- GPN Reciu.
Din punct de vedere al învăţământului în Gârbova putem distinge “două şcoli”-şcoala românească şi şcoala săsească.Învăţământul elementar pentru români începe pe la sfârşitul secolului XVIII-lea, iar pentru saşi pe la mijlocul sec. al XVII-lea, în anul şcolar 1665-1666. Şcoala românească funcţiona cel mai adesea în casa dascălului, iar şcoala era întreţinută exclusiv prin contribuţia sătenilor. Din 1908 statul maghiar a acordat ajutor pentru plata învăţătorilor şcolilor confesionale, şi a delegat un inspector pentru a controla modul cum se învată limba maghiară. Dintre cei mai cunoscuţi dascăli români merită a fii amintiţi următorii: -Cărpinişan Ioan (originar din satul Răhău, menţionat în 1791); -Savu Albul (menţionat în documente în anul 1807; -Man Onea (1842-1856); -Glăjeriu Ioan (1854-1864; 1865-1883); -Ursa Ioan (1883-1884) -Branişte Ioan (1884-1891). Până în anul 1908 şcoala a funcţionat cu un singur învăţător, fiind confesională. Din 1884-1885 învăţământul era obligatoriu, dar obligativitatea s-a aplicat mai ales din 1900-1901, numai pentru români, ţiganii frecventau facultativ. Din anul 1884-1885 şi până în 1924 au funcţionat şase clase; din 1924-1925 şcoala avea şapte ani. În jurul anului 1860 a fost cumpărată o casă ţărănească cu destinaţia pentru şcoală, dată în folosinţă în anul 1901-1902. Din anul şcolar 1900-1901, s-au introdus obligatoriu două ore de limba maghiară pe săptămână; religia, predată de preotul din sat, era obiectul principal de învăţământ. În perioada 1948-1949 până în 1960-1961, au fost alfabetizaţi 167 neştiutori de carte, aproape exclusiv ţigani, astfel că în sat au rămas neştiutori de carte doar bătrânii ţigani în vârstă de peste 60 de ani. Grădiniţa de copii a luat fiinţă la 1 septembrie 1925, iar noul local s-a construit în perioada 1940-1946. Şcoala săsească, conform arhivei bisericii evanghelice din localitate, funcţionează din anul 1665-1666. Până în anul 1869, şcoala funcţiona cu un singur învăţător, după această dată, până-n 1875, cu doi învătători; de la reforma învăţământului din 1948 funcţionează cu trei învăţători, ca şcoală confesională.Din 1866 şcoala a beneficiat de un local nou în centrul satului, iar în 1912 i s-a adăugat aripa din curte. După reforma învăţământului din 1948, şcoala germană funcţionează cu directie aparte până în anul 1956, după acest an învăţământul s-a unificat astfel apare secţia germană pe lângă şcoala românească. Importante transformări a suferit şcoala după 1965, dintre care amintim: ►1965- şcoala de sus s-a extins cu încă o sală de clasă; ►1969- la şcoala de jos s-au construit coridoare; ►1970- s-au parchetat sălile de clasă; ►1972-1975- s-au amenajat laboratoarele de fizică şi chimie (în subsol); ►1973-1975- s-a extins aripa şcolii de jos cu şase săli de clasă, unde s-au instalat laboratoarele de fizică şi chimie; ►1973- s-au captat apele unui izvor pentru aprovizionarea permanentă cu apă a şcolii; ►1997- s-a construit un spălător nou cu apă curentă, cu sprijinul unor parteneri francezi; ►2002- s-a amenajat laboratorul de informatică; ►2006- s-au realizat ample lucrări de reabilitare a şcolii, s-au pus în funcţiune două centrale termice pe lemne.