Comuna Solesti, localitate din judetul Vaslui,zona Moldovei , situata la 15 km de orasul Vaslui si 75 km de orasul Iasi  , pe DN 24 ,este o localitate cu renume istoric ,aici nascandu-se si copilarind prima doamna a Romaniei ,doamna Elena Cuza ( nascuta Elena Rosetti ).

Comuna Solesti are o suprafata de 6688,20 ha din care : 427.20 ha –intravilan,5050 ha – extravilan, 839 ha –paduri,372 ha.- luciu de apa.

Denumirea localitatii vine de la familia de boieri Toma Solescu ,proprietarul  mosiei prin secolul  al  XV-lea ,dupa care Petrache si Vasile Nabadari  cumpara mosia in anul 1502.

Ion Racovita ,fiul lui Nicolae Racovita , logofatul intaiului boier al sfatului domnesc ,cumpara mosia de la razesii din Solesti in anul 1667.

La 1 iulie 1709 mosia Solesti este cumparata de catre Matei ,fiul Axiniei ,nepotul lui Grigore Buciumas. Urmatorul proprietar al mosiei Solesti este Iordache Rosetti  ,fost mare vornic, casatorit cu Safta ,fiica lui Nicolae Racovita ,care in timpul lui Stefanita Rosetti ,perioada anilor 1739-1760 ,cumpara si mosia de la Pribesti .Mosia este lasata ca mostenire  de catre  Iordache Rosetti  fiului sau care se numea tot Iordache Rosetti ( nascut la data de 30 martie 1796 – mort la 10 ianuarie 1846) . Acesta din urma se casatoreste cu Ecaterina Sturza( nascuta la 17 iulie 1790 – decedata la 11 aprilie 1869)  din Miclauseni ,tinutul Romanului.

Dupa  moartea postelnicului Iordache Rosetti -10 ianuarie 1846 si a sotiei sale Ecaterina Rosetti la 11 aprilie 1869 ,mosia si conacul de la Solesti  au fost  mostenite  de fiul lor Theodor Rosetti , cel mai mic dintre copiii acestora. Cum acesta nu avea posibilitatea sa se ocupe cu intretinerea mosiei, a vandut mosia si conacul catre fratele sau mai mare, Constantin. Dupa moartea acestuia din urma, mosia a fost mostenita de fiul sau, Gheorghe Rosetti Solescu, fost ministru plenipotentiar al Romaniei la Sankt Petersburg timp de 40 de ani, apoi de fiul sau, Theodor Gh. Rosetti. La data de 30 aprilie 1909, au fost aduse aici ramasitele pamantesti ale Elenei Cuza, care au fost inmormantate in curtea bisericii, langa cele ale mamei sale. Fiul lui Theodor Gh. Rosetti, Georges Rosetti, a plecat in Franta imediat dupa venirea comunistilor la putere. Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, in anul 1949, conacul a fost nationalizat de stat si trecut in proprietatea Sfatului Popular al comunei Solesti, aici functionand scoala satului (1948-1977). Afectata de cutremurul din 4 martie 1977, cladirea a fost transferata catre Muzeul Judetean Vaslui, dar lucrarile de restaurare a conacului nu au fost finalizate.

Comuna Solesti  este formata din sapte sate:

Solesti,Serbotesti,Stioborani,Bousori,Valea-Silistei,Iaz si Satu-Nou.

Satul Solesti este atestat documentar inainte de anul 1502 ,dar la 10 martie 1502 ,Stefan Cel Mare emite un document prin care intareste lui Toader Toc –stolnic  ,dregator la curtea domnului,satul  Solesti in schimbul satului Folesti de Crasna. Ultimul mostenitor al familiei Rosetti ,Theodor Rosetti ,mort in anul 1960 la Bucuresti, scrie un volum de documente in care precizeaza ca intemeitorul satului Solesti a fost stolnicul Toader Solescu .

Satul Solesti a rezultat din unirea catunelor Livezi,Hartop si Branduseni ( astazi satul Iaz),iar locuitorii acestor catune erau razesi conform ,,Lista de razesi din Solesti,, document datat 15 august  1715.

Tezaurul Toponimic al României . Moldova ,Volumul I ,pag.  1097, arata ca in anul 1772 ,satul Solești facea parte din ocolul Crasna  cu un nr de 177 locuitori . Incepand cu anul 1816 este  format din doua catune ; Scheia fost catun Hartop sau satul din Vale  si catunul Lohani fost catun Livezi sau satul din Deal. In anul 1832 cele doua catune sau unit formand astfel satul Solesti. Din anul 1844 include trupul de mosie Folestiipana in anul 1864 cand devine comuna Solesti separata de satul Folestii.Clacasii din Solesti,au venit din Bucovina dupa ocuparea acesteia de catre austrieci  in anul 1775 ,lucrand pe mosie in dijma pana in anul 1864 ,cand  au fost improprietariti de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Satul Serbotesti a fost donat de catre Alexandru cel Bun lui Dan Vames la data de 11 februarie 1400. In anul 1865 face parte din comuna Ghergheleu pana in anul 1873 ,cand trece la comuna Codaesti ,apoi din anul 1925 este declarat comuna . Trece din nou la comuna Codaesti din anul 1939,iar din anul 1965 face parte din comuna Solesti.

Satul Stioborani este atestat documentar la data de 3 ianuarie 1459,fiind dat de catre Stefan Cel Mare ,boierului Golai . Satul este format din contopirea catunelor Taosti si Liesti,in anul 1772 satul avand 176 locuitori. In anul 1865 satul Stioborani devine comuna , avand in componenta sa si catunele Valea-Silistei si Baltati. Din anul 1968  comuna Stioborani se desfiinteaza si devine sat component al comunei Solesti. In anul 1881 satul avea 116 familii ,venite din Transilvania si Bucovina.  Satul Șteoborani a fost întemeiat în secolul al XV - lea de Știbor cel Batrân, "boier din tara de jos, băștinaș în ținutul Vasluiului". Situat la  20 km de Vaslui , cu o distanta de 6-7 km de la soseaua nationala Vaslui –Iasi ( DN24) care trece prin Solesti, cu  un  peisaj continuu de dealuri si văi, așezat pe coasta dealului cu același nume, la capătul văii Burghina.

Satul Bousori ,atestat documentar la 3 mai 1495 printr-un document scris pe piele de iepure de catre Stefan Cel Mare.Localizat in sudul ocolului Crasnei  -1772,cu un nr de 176 locuitori ( Perepis naselenia Moldavii) ,iar in anul 1780 , conform Actului Financiar din Vaslui erau inregistrati un nr de 219 locuitori.  In anul 1816 catunul Bousori se contopeste  cu satul Valea-Silistei (Condica vistieriei Moldovei din anul 1816). Face parte din ocolul Prutului din anul 1833,din ocolul Lohanului in anul 1834,din ocolul Crasnei din anul 1839.Conform unui Buletin ,Foaie  Oficiala din 1845 se regaseste sub denumirea de ,,Mosia Bousoara,,. Din anul 1865 face parte din comuna Solesti,pana in anul 1925 cand a devenit comuna,avand in subordine si catunul Valea-Silistei. Se desfiinteaza in anul 1939 cand iarasi face parte din comuna Solesti,iar din 1956 face parte din comuna Stioborani,pana in anul 1968 cand trece din nou la comuna Solesti. Denumirea satului a fost schimata dea lungul timpului ; 1786-Bousor,1830-Bautorii cu 281 persoane,1835-Bousurii,1846-Boisorii cu 341 persoane,1853 – Bousorii, 1924-Bousarii.

Satul Valea-Silistei ,atestat documentar in anul 1800 s-a unit in 1816 cu catunul Bousori,iar din 1845 pana in 1854  a fost unificat cu catunul Stioborani,urmand ca de la 15 august 1854 sa devina catun independent. Din anul 1865 trece la comuna Stioborani ,iar din 1925 trece la comuna Bousori .Revine catun component al comunei Stioborani din anul 1939,iar din anul 1968 este sat component al comunei Solesti.

Satul Iaz infiintat la 29 iunie 1605 sub denumirea de Branduseni .Conform Tezaurului Toponimic  al Romaniei –Moldova ,volumul I, pag. 581, in anul 1803 se regaseste sub denumirea de Todirestii si facea parte din ocolul Mijlocului . Din anul 1816 este inglobat in satul Codaiesti, in anul  1839 apare consemnat  ,,Mosia Todirestii ,, catun al satului Codaiestii-Tirg. Incepand cu  anul 1965  trece in componenta comunei Solesti cu un nr de 163 de locuitori.

Satul Satu-Nou ,infiintat la data de 20 iulie 1956 cand se desprinde din cadrul satului Solesti.

Şcoala Solești

Se pare că până prin 1910 nu a existat un local propriu destinat instituției școlare , iar statisticile găsite ca mărturie ale acelei perioade de grele încercări politice și frământări sociale , ne atrag atenția asupra imposibilității cuprinderii tuturor copiilor de vârstă școlar1 în  spații mici , mulți repetenți și care au abandonat școala , în consecință menținerea analfabetismului.

Primul local de școală a fost construit de boierul Theodor Rosetti, după construirea bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, amplasat pe terenul de lângă biserică. Şcoala a funcționat aici cu bunăvoința boierului până în anul 1905.

După 1907, sub conducerea Ministeriatului Spiru Haret, a început construirea unui număr mare de școli și ca urmare se construiește la Solești un locaș de cultură ,în centrul satului.În perioada 1908-1916 se simte o îmbunătățire a procesului de promovabilitate , dar nu și al școlarizării elevilor din cauza sărăciei. Din toamna anului 1948 clasele V-VII au funcționat în incinta conacului Rosetti- Solescu, din anul 1955 pân1 în 1977 întreaga școală. În 1977 s-a dat în folosință școală nou1, construită din cărămidă, cu etaj, care cuprindea un num1r de 9 clase, laboratoare cancelarie, secretariat, cabinet director și două  holuri. Spațiu este mare , de 1240 m.

În 1999 , Şcoala Solești a fost supusă unui proces de remodernizare, lucrare terminată în 2000, renovare ce a permis aducerea în școală a încălzirii prin centrală termică, grupuri sanitare la etaj și parter .

Şcoala Şerbotești a luat ființă în anul 1885 după 20 de ani de la introducerea Legii învățământului din 1864.Prima dată a funcționat cu două clase.Şcoala nu avea local propriu, funcționa într-o casă mică țărănească, joasă și întunecoasă.În 1905 se aprobă construirea unui nou local unde se mută din septembrie 1907. În 1935 localul de școal1 este reparat 4i dotat cu mobilier nou.Cutremurul din 1940 afectează localul fiind necesară repararea lui. După reparare se înființează în interiorul ei și un mic muzeu.Treptat se mai constuiesc săli de clasă datorită num1rului de elevi. În anul 1999 și Şerbotești a fost supusă unui proces de remodernizare cu fonduri de la Banca Mondială.

Şcoala -Grădinița  Iaz a fost înființată în anul 1958 cu un singur post de învățător. Nu avea local propriu .Situația socială și materială a locuitorilor de aici cât și o slabă pregătire a părinților au reflectat și reflectă asupra creșterii numărului de neșcolarizați din cauza abandonului. Constuirea unui local propriu are loc în toamna  anului 1962. Distanța până la Şerbotești este de 2 km.Până în 1994 școala nu a avut curent electric. De asemenea școala intră în acelașii program de renovare ca și celelalte școli di Solești astăzi funcționând doar Grădiniță în Iaz.

Şcoala Satu-Nou a funcționat de la înființare și până în prezent numai ca învățământ primar și grădiniță. Distanța dintre Satu-Nou și Solești este de 2 km. În anul școlar 1954-1955 se înființează Şcoala Primară Satu-Nou fără local propriu, astfel funcționând 10 ani.În 1964 se termină construirea localului pentru școală , unde s-au mutat și au funcționat clase simultane, cu număr redus de elevi, urmând din 1980 să se înființeze grupă de preșcolari. Şi această școală are astăzi un local nou construit în 1999 alături de cortul vechi.

Şcoala -Grădinița  Ştioborăni

Din Arhivele Naționale reiese că Şcoala Ştioborăni este înființată în 1882. A funcționat în case particulare. Localul era mic și după cum reiese din procesele verbale realizare de inspectorii școlari la acele timpuri se constată că ” starea localului este mediocră de tot, sub raportul curățeniei, școlarii erau sănătoși, arhiva era în regulă, iar materialul didactic, insuficient și în stare mediocră”.La 1 octombrie 1900 , Şcoala Ştioborăni a fost numită Şcoală de cătun Ştioborăni.În septembrie 1924 este dat în folosință un local nou.Deși Şcoala a funcționat ca școală cu clasele I –VIII astăzi funcționează doar o grupă de preșcolari.

SIMBOL - Organizatia  are o denumire specificã „Elena Cuza”.

În galeria figurilor feminine din istoria neamului romanesc un loc de frunte ocupa Elena Cuza, cea careia soarta i-a hazarit sa fie Prima Doamna a Principatelor Unite. Fiica cea mai mare a postelnicului Iordache Rosetti si a Catincai, nascuta Sturdza, boieri cu mosie la Solesti in tinutul Vasluiului s-a născut la 17 iunie 1825 la Iasi, dar anii copilariei si i-a petrecut la Solesti alaturi

de mama sa, sub indrumarea caruia si-a inceput educatia, continuata la Scheia si Miclauseni in casa bunicului dinspre mama, Dumitrache Sturdza, posesor a unei bogate colectii de maniscrise si documente.

In jurul varstei de 15 ani se va stabili la Iasi, unde familia Rosetti-Solescu avea o casa dupa rang, asemenea tuturor boierilor vremii. Aici il cunoaste pe cel care ii va deveni sot, Alexandru Ioan Cuza, oficierea casatoriei fiind facuta in biserica din Solesti la 30 aprilie 1844. Nu s-a dovedit a fi una dintre cele mai reusite casatorii, lucru explicabil daca tinem cont ca-si unise destinele doi oameni total diferiti. Aflata sub influenta unei mame aprige, Elena Cuza era o persoana timida, retrasa, preferand singuratatea, in timp ce sotul ei era un om vesel,optimist, sociabil si simpatic. Cu toate acestea intre cei doi s-au pastrat relatii respectuoase, iar atunci cand Alexandru Ioan Cuza va fi ales Domn la Principatelor Unite, Doamna Elena cu seriozitatea si intelepciunea ce o caracterizau realizeaza ca din acel moment soarta ei este legata nu numai de a sotului ci si de a tarii. In perioada domniei sotului Elena Cuza pune bazele Azilului ,,Elena Domna’’de la Cotroceni. In momentul detronarii si exilarii lui Alexandru Ioan Cuza, Elena isi va urma sotul in exil si doar moartea lui in 1873 determina intoarcerea ei in tara in vederea inmormantarii lui al Ruginoasa, dar odata incheiat acest act facut cu mari eforturi materiale si fizice, se va intoarce in strainatate, ocupandu-se de educatia celor doi copii adoptati.

Cand a revenit in tara a stat un timp la Ruginoasa, dar nebucurandu-se de pretuirea si dragostea Mariei Moruzi, nora sa, se muta la Piatra Neamt unde-si va petrece ultimii ani din viata, dar unde continua actiunile caritabile facute de-a lungul intregii vieti.Inceteaza din viata la 2 aprilie 1909 la varsta de 84 de ani si conform dorintei sale este inmormantata la Solesti alaturi de mama sa.

In cinstea omagierii Elenei Cuza, Primaria comunei Solesti a realizat un bust reprezentat de Alexandru Ioan Cuza si Elena Cuza ce va fi amplasat in parcul din incinta conacului Rosetti, iar Scoala Solesti va purta numele Primei Doamne a Romaniei.

Model de demnitate, intelegere si devotament numele Elena Cuza se inscrie la loc de cinste alaturi de alte nume care prin personalitatea lor dau faima tinutului  Vasluiului.

Simbolul care apare pe pliantele de prezentare a şcolii şi pe programele de activitate ale cerurilor pedagogice, comisii metodice este portretul Elenei Cuza .Acest simbol a fost ales de membrii organizaţiei din mai multe variante propuse.

SLOGAN

Educaţia nu înseamnă cât de mult ai reţinut, şi nici măcar cât de multe cunoşti. Este capacitatea de a diferenţia între ceea ce ştii şi ceea ce nu ştii.