Scoala Gimnaziala "Octav Bancila" Corni
Corni, Botosani
Prezentare
Repere istorice
Cea mai veche şcoală din comuna Corni este Şcoala nr. 1 Corni care a fost înfiinţată la data de 01.09.1865 în urma aplicării Legii Instrucţiunii Publice adoptată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
În anul 1876 învăţător-director era Nicolae Rădeanu, iar localul de şcoală se găsea într-o casă ţărănească pe locul unde se găseşte astăzi localul vechi al Şcolii nr.1 Corni.
În toamna anului 1888, absolventul Ifrim Rugină de la şcoala din Bârlad s-a prezentat la Corni pentru a lucra ca „instructor pentru confecţionarea pălăriilor din paie“ şi a înfiinţat Şcoala Elementară de Meserii. A înscris 123 de elevi din care au frecventat numai 83.
În anul 1899, în satul Corni era o Şcoală de băieţi, a statului, condusă de un învăţător şi un maistru de pălării, plătit de judeţ şi frecventată de 60 şcolari şi o Şcoală de fete a judeţului, condusă de o învăţătoare şi frecventată de 22 de fete.
În 1910, şcoala era frecventată de 193 elevi şi avea normate trei posturi de învăţător.
În timpul primului război mondial şcoala a funcţionat cu un singur post, având ca învăţătoare pe Elena Dăscălescu.
După terminarea primului război mondial s-au luat măsuri pentru reorganizarea învăţământului în satul Corni şi drept urmare a crescut numărul elevilor înscrişi. Astfel, la data de 23 iulie 1918 şcoala era frecventată de 270 de elevi şi era încadrată cu trei posturi de învăţători.
Începând cu anul 1922, la Corni, funcţionau două şcoli şi anume: Şcoala de băieţi, cu sediul în localul în care a funcţionat până în anul 1985 primăria comunei (clădire demolată după 1989 de către executivul local fără a ţine cont de importanţa sa istorică), sub conducerea învăţătorului Dumitru Nechita şi Şcoala de fete, cu sediul într-o casă ţărănească pe locul unde se găseşte locuinţa cetăţeanului Bahnă Constantin, sub conducerea învăţătoarei Elena Lebădă.
Din anul 1930, Şcoala de băieţi a funcţionat într-un local nou cu patru săli de clasă. Pentru obţinerea de economii, în septembrie 1932 Şcoala de băieţi a fost contopită cu Şcoala de fete, formându-se Şcoala primară mixtă.
În anul şcolar 1946-1947 s-a înfiinţat la Corni gimnaziul unic (în judeţul Botoşani funcţionau numai 14 scoli de acest profil la acea dată).
În anul 1948, Şcoala Corni primeşte un alt local care provine din refacerea curţii familiei Costiner, vândută de acesta în anul 1946 Aglaiei B. Constantinescu şi Mariei I. Burghelea. Din anul 1973 în acest local funcţionează Grădiniţa de copii nr. 1 Corni.
În anul 1967, Şcoala nr. 1 Corni intra în posesia unui local nou, modern, cu etaj, format din opt săli de clasă, laborator, bibliotecă, cameră foto şi magazii de material didactic.
Când s-a generalizat învăţământul de 10 clase, Şcoala nr. 1 Corni a fost printre primele din judeţ care în anul 1969 a înfiinţat clasa a IX-a.
În anul 1972 se construieşte clădirea atelierului şcolar, în cadrul căruia se desfăşoară activitatea de instruire practică a elevilor la profilul mecanică-lăcătuşerie.
Începând cu anul şcolar 1973-1974, la Şcoala nr. 1 Corni, ca de altfel în întreaga ţară, se trece la generalizarea treptei I de liceu, respectiv anii I şi II. În acel an şcolar unitatea funcţiona cu 23 de clase (657 de elevi) şi 30 de cadre didactice.
Generalizarea învăţământului obligatoriu de 10 clase a determinat creşterea continuă a numărului de elevi. Drept consecinţă, în anul 1982 se construieşte anexa şcolii cu 4 săli de clasă, un laborator, doua săli la demisol, bibliotecă şi magazii pentru material didactic.
În anul şcolar 1982-1983, în cadrul şcolii funcţionau 31 de clase (1045) de elevi, din care: 12 clase I-IV, 12 clase V-VIII şi 7 clase de treapta I de liceu. În anii următori populaţia şcolară a început să scadă. Astfel în anul şcolar 1987-1988 în cadrul şcolii funcţionau 30 de clase cu 896 elevi. Şcoala avea 17 săli de clasă, două laboratoare, 6 cabinete şi săli cu aspect de cabinet, un atelier şi o sală de sport (improvizată) şi era încadrată cu 34 de cadre didactice.
Din fondurile statului şi din contribuţia cetăţenilor în perioada 1988-1990 s-a construit şarpanta şi s-au executat tencuieli în praf de piatră la pereţii exteriori şi parţial în interiorul localului nou.
Începând cu anul şcolar 1990-1991 se desfiinţează treapta I de liceu şi ia fiinţă şcoală complementară, care din anul şcolar 1996-1997 se transformă în şcoală de ucenici.
Cea mai veche şcoală din comuna Corni este Şcoala nr. 1 Corni care a fost înfiinţată la data de 01.09.1865 în urma aplicării Legii Instrucţiunii Publice adoptată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
În anul 1876 învăţător-director era Nicolae Rădeanu, iar localul de şcoală se găsea într-o casă ţărănească pe locul unde se găseşte astăzi localul vechi al Şcolii nr.1 Corni.
În toamna anului 1888, absolventul Ifrim Rugină de la şcoala din Bârlad s-a prezentat la Corni pentru a lucra ca „instructor pentru confecţionarea pălăriilor din paie“ şi a înfiinţat Şcoala Elementară de Meserii. A înscris 123 de elevi din care au frecventat numai 83.
În anul 1899, în satul Corni era o Şcoală de băieţi, a statului, condusă de un învăţător şi un maistru de pălării, plătit de judeţ şi frecventată de 60 şcolari şi o Şcoală de fete a judeţului, condusă de o învăţătoare şi frecventată de 22 de fete.
În 1910, şcoala era frecventată de 193 elevi şi avea normate trei posturi de învăţător.
În timpul primului război mondial şcoala a funcţionat cu un singur post, având ca învăţătoare pe Elena Dăscălescu.
După terminarea primului război mondial s-au luat măsuri pentru reorganizarea învăţământului în satul Corni şi drept urmare a crescut numărul elevilor înscrişi. Astfel, la data de 23 iulie 1918 şcoala era frecventată de 270 de elevi şi era încadrată cu trei posturi de învăţători.
Începând cu anul 1922, la Corni, funcţionau două şcoli şi anume: Şcoala de băieţi, cu sediul în localul în care a funcţionat până în anul 1985 primăria comunei (clădire demolată după 1989 de către executivul local fără a ţine cont de importanţa sa istorică), sub conducerea învăţătorului Dumitru Nechita şi Şcoala de fete, cu sediul într-o casă ţărănească pe locul unde se găseşte locuinţa cetăţeanului Bahnă Constantin, sub conducerea învăţătoarei Elena Lebădă.
Din anul 1930, Şcoala de băieţi a funcţionat într-un local nou cu patru săli de clasă. Pentru obţinerea de economii, în septembrie 1932 Şcoala de băieţi a fost contopită cu Şcoala de fete, formându-se Şcoala primară mixtă.
În anul şcolar 1946-1947 s-a înfiinţat la Corni gimnaziul unic (în judeţul Botoşani funcţionau numai 14 scoli de acest profil la acea dată).
În anul 1948, Şcoala Corni primeşte un alt local care provine din refacerea curţii familiei Costiner, vândută de acesta în anul 1946 Aglaiei B. Constantinescu şi Mariei I. Burghelea. Din anul 1973 în acest local funcţionează Grădiniţa de copii nr. 1 Corni.
În anul 1967, Şcoala nr. 1 Corni intra în posesia unui local nou, modern, cu etaj, format din opt săli de clasă, laborator, bibliotecă, cameră foto şi magazii de material didactic.
Când s-a generalizat învăţământul de 10 clase, Şcoala nr. 1 Corni a fost printre primele din judeţ care în anul 1969 a înfiinţat clasa a IX-a.
În anul 1972 se construieşte clădirea atelierului şcolar, în cadrul căruia se desfăşoară activitatea de instruire practică a elevilor la profilul mecanică-lăcătuşerie.
Începând cu anul şcolar 1973-1974, la Şcoala nr. 1 Corni, ca de altfel în întreaga ţară, se trece la generalizarea treptei I de liceu, respectiv anii I şi II. În acel an şcolar unitatea funcţiona cu 23 de clase (657 de elevi) şi 30 de cadre didactice.
Generalizarea învăţământului obligatoriu de 10 clase a determinat creşterea continuă a numărului de elevi. Drept consecinţă, în anul 1982 se construieşte anexa şcolii cu 4 săli de clasă, un laborator, doua săli la demisol, bibliotecă şi magazii pentru material didactic.
În anul şcolar 1982-1983, în cadrul şcolii funcţionau 31 de clase (1045) de elevi, din care: 12 clase I-IV, 12 clase V-VIII şi 7 clase de treapta I de liceu. În anii următori populaţia şcolară a început să scadă. Astfel în anul şcolar 1987-1988 în cadrul şcolii funcţionau 30 de clase cu 896 elevi. Şcoala avea 17 săli de clasă, două laboratoare, 6 cabinete şi săli cu aspect de cabinet, un atelier şi o sală de sport (improvizată) şi era încadrată cu 34 de cadre didactice.
Din fondurile statului şi din contribuţia cetăţenilor în perioada 1988-1990 s-a construit şarpanta şi s-au executat tencuieli în praf de piatră la pereţii exteriori şi parţial în interiorul localului nou.
Începând cu anul şcolar 1990-1991 se desfiinţează treapta I de liceu şi ia fiinţă şcoală complementară, care din anul şcolar 1996-1997 se transformă în şcoală de ucenici.
Galerie foto
