„- Învăţătorule, unde locuieşti?
- Veniţi de vedeţi, le-a zis El."

 (Ioan 1:38-39)

Cum treci de Pui, la vreo 30 km de Petroşani, pe DN66 spre Deva, un drum pietruit o ia la dreapta peste calea ferată şi taie Galaţiul  prin mijloc, pe firul apei. De aici, e mai greu să te rătăcești, pentru că toate drumurile duc la Fizeşti, un sat mic pentru omenire, dar mare pentru noi. Mare pentru că e înşirat cale de trei ceasuri bune de mers, până sub vârful Robu, şi, în plus, are două şcoli: una în "Baltă" şi una sus, în Poiana Dosului. Noi suntem Cei-de-Sus. De aici vă privim şi vă scriem ...

Şcoala Nr. 2 din Fizeşti este relativ nouă, după cum atestă arhiva. Cele mai vechi documente şcolare sunt din anii 50. Pe atunci erau mulţi elevi la şcoală, ceea ce ar duce la concluzia că satul era mai bine populat sau că oamenii erau mai tineri şi mai cu poftă de viaţă. Posibil. Cei care au învăţat carte în acele vremuri de început spun însă că erau, într-adevăr, 30-40 de elevi în şcoală, dar erau de toate vârstele, "de la cei cu deş'tu-n gură, pân-la cei cu barba sură". Se făcea ... alfabetizare. Acum satul a îmbătrânit, tinerii s-au înstrăinat, aşa că poţi număra elevii din şcoală pe degetele de la o mână.
De-a lungul timpului, şcoala s-a mutat mereu, a fost, cum s-ar spune acum, itinerantă. O vreme a funcţionat pe la case părăsite, apoi s-a construit o clădire nouă, impunătoare, din lemn, cum nu se văzuse pe-aici. Toate bune şi frumoase, până într-o noapte din toamna anului 2003, când toate pisicile erau negre şi când un vânt rău a adus, de-nu-se-ştie-unde, o scânteie. Şi, cum un vânt rău nu aduce nimănui ceva bun, "căbănuţa" s-a făcut scrum... Cinci ani am făcut școală într-un beci, cu ferestre cât palma. Dar să trecem peste asta!
În octombrie 2007, primarul comunei Pui, domnul Victor Tiberiu Stoica, a venit cu proiectantul în Poiana Dosului (locul vechii școli), a întins sfoara și a bătut primii țăruși pentru fundația unui nou lăcaș de cultură. Oamenii locului au pus umărul și sufletul și, astfel, după numai șase luni, în aprilie 2008, a treia zi de Paşti, s-a tăiat panglica la o clădire nouă, modernă, pe locul şcolii arse. Şcoala face corp comun cu Căminul Cultural şi ia ochii trecătorilor, pentru că, deși este numărul 2 ca distanță de la centru, este Number One ca aspect și prin rezultatele elevilor care pleacă de aici spre alte zări...