Informatiile sunt preluate din Monografia comunei Scrioastea, autori Galatanu Angelica si Peleasa Marin carora le multumim pentru activitatea depusa .

Localitatea Scrioaştea se cunoaşte din secolul al XVI-lea sub mai multe denumiri : SHEOSTRI, SCHEIOASTRE, SCHEIOASTRA, SCHEOSTRI, SCHEOSTRE, SCHEOSTRI.

Denumirea anterioară era:MĂNEŞTI sau MĂNICEŞTI(SCRIOAŞTEA BĂTRÂNĂ)

La 25 aprilie 1550 a fost scris un hrisov în limba slavonă de DRĂGUŞIN , grămatic din SCHEOSTRI (SCRIOAŞTEA). La 14 februarie 1569 a fost scris  alt hrisov în limba slavonă de STAN, logofăt din SCHEOASTRI( SCRIOAŞTEA).

În 1574 RADU GRĂMĂTICUL a fost autorul EVANGHELIARULUI din MĂNICEŞTI(SCRIOAŞTEA BĂTRĂNĂ).

Moşia satului Măneşti(SCRIOAŞTEA BĂTRĂNĂ) împreună cu Poiana Călineşti şi Creţeştii de azi, toate în judeţul Teleorman, aparţineau doamnei Stanca, soţia lui MIHAI VITEZUL , cu zestere de la boierul DOBROMIR, unchiul ei, omorît în timpul lui PETRU CERCEL, ca fiind potrivnic domniei sale.

După tradiţie, conacul moşiei doamnei Stanca de la Măneşti s-a păstrat şi amintit cu veneraţie alături de EVANGHELIARUL  pe care l-a scris RADU GRĂMATICUL  în 1574, ajuns, datorită vitregiei soartei , la muzeul din Londra.

O altă variantă a denumirii localităţii Scrioaştea  ar fi că Mihai Viteazul trecând prin aceste locuri şi-ar fi scris oastea(SCRIOASTEA).

În judeţul Teleorman în secolul al XVI-lea existau 18 grămătici, dieci şi logofeţi care erau chemaţi ca scriitori de documente dincolo de hotarele judeţului, în cetăţile de scaun al Ţării Româneşti (la Târgovişte şi Bucureşti).

Pe la mijlocul secolului al XVI-lea existau scrieri religioase în limba slavonă. În această perioadă Radu de la Măniceşti (Scrioaştea Bătrână)cunoştea forte bine meşteşugul scrierii în limba română.

Noţiunea de grămatic este identificată cu aceea de învăţător, de profesor  precizănd că scrisul este operă de şcoală , că el nu se poate însuşi decât într-o şcoală.

În secolul al XVI-lea au existat şcoli în judeţul Teleorman , în sensul pe care îl avea atunci această noţiune şi anume RUŞII DE VEDE, MIROŞI, BALACI, SCRIOAŞTEA(MĂNICEŞTI), ZÂMBREASCA, etc.

Unii dieci , grămatici  şi logofeţi din secolul al XVI-lea din Scrioaştea, Balaci, Miroşi au scris documente şi în primele decenii ale sec.al XVII-lea şi au făcut în continuare operă şcolară.

În 1841 la Şcoala din Scrioaştea învăţau 27 de elevi. În 1843 era învăţător la Şcoala Scrioaştea DUMITRU BELU.

Localul şcolii era construit din nuiele împletite şi pământ. Urmau cursurile 10 elevi şi alţi 41 copii din sat nu veneau la şcoală.

În şcoală se învăşa a silabisi, a citi, a scrie şi se învăţau rugăciuni.

După 1843 s-a construit şi la Scrioaştea un local de şcoală din cărămidă având 4 stânjeni şi 5 palme lungime(adică aproape 9 mp) şi doi stânjeni şi o palmă lăţime(adică aproape 4,20m).

După construirea unui local nou în 1905, cel vechi a fost destinat grădiniţei de copii.

Astfel, noul local era format din 4 săli de clasă , cancelaria profesorilor, cancelaria directorului şi o sală pentru material didactic.

În ianuarie 1968 a fost dat în folosinţă actualul local în care învată în prezent atat copiii din Scrioaştea cât şi copiii din cele doua sate care fac parte din comuna Scrioştea: Brebina şi Cucueţi.