Şcoala este situată aproximativ în centrul comunei şi cuprinde 2 corpuri de clădire, în unul funţionând şcoala generală, iar în celălalt funcţionând grădiniţa.

Corpul principal, etajat a fost construit in anul 1713, el fiind un fost conac, acum adaptat procesului de invăţământ. 

    În clădirea principală sunt funcţionale 10 săli de clasă,  1 cabinet de limba şi literatura română, 1 cabinet de biologie, 1 cabinet de informatică şi o sală de sport.

   Toate corpurile de clădire sunt încălzite cu gaz metan. Grădiniţa are incălzire centrală iar sălile din şcoală sunt dotate cu apă curentă şi canalizare, existând grupuri sanitare interioare atât la şcoală cât şi la grădiniţă.

        Şcoala este atestată din anul 1807 avându-l ca dascăl pe preotul ortodox George Costin.

În anul 1858 şcoala era frecventată de 82 de elevi iar ca învăţător funcţiona dascălul Vasile Vandor.

Şcoal era mixtă, în ea invăţau atunci copii de români şi maghiari, iar saşii aveau un local de şcoală separată.

La sfârşitul anului 1896 existau 3 dascăli, Iacob luncă, Ioan Flocanu şi George Negrea care îndrumau 120 de elevi.

În anul şcolar 1921-1922 şcoala funcţionează cu clasele I-IV şi este îndrumată de 2 dascăli, iar şcoala germană cu un singur dascăl.

În anul 1933, sub conducerea primarului Precup Gheorghe, comuna cumpără actualul local de şcoală construit în 1713, care fusese conacul grofului.

S-a trecut apoi la adaptarea conacului la cerinţele şcolare, delimitându-se spaţii speciale pentru clase, laboratoare, bibliotecă, sală de sport, grădiniţă.

După cel de-al doilea război mondial, şcoala a luat o amploare fără precedent în istoria sa. S-a generalizat învăţământul obligatoriu de 4, 7 şi 8 ani, iar în perioada 1981-1984 a fost chiar de 10 ani.