Structura:

1. Primar: 1 clasă

- Clasa pregătitoare

2. Gimnaziu: 4 clase

- a V-a: 1 clasă;

- a VI-a: 1 clasă;

- a VII-a: 1 clasă;

- a VIII-a: 1 clasă.

2. Liceu: 20 clase

- a IX-a: 5 clase- 4 profil pedagogic (3-învăţător/educatoare, 1 - educator-puericultor), 1profil teologic (teologie romano-catolică);

- a X-a: 5 clase - 4 profil pedagogic (3- învățător-educatoare,1 - educator-puericultor ), 1 profil teologic (teologie romano-catolică);

- a XI-a: 5 clase - 4 profil pedagogic (3-învățător-educatoare, 1- educator-puericultor) şi 1profil teologic (teologie romano-catolică);

- a XII-a: 5 clase - 4 profil pedagogic (învățător-educatoare) şi 1 profil teologic (teologie romano-catolică).

Şcoala Normală „V. Lupu” este cel mai vechi aşezământ de instruire a învăţătorilor din ţara noastră.

Istoria şcolii începe încă din 1828, când la Trei Ierarhi se întemeiază două şcoli: una primară şi una normală de pregătire a învăţătorilor, care aveau să fie finanţate din averile lăsate de Vasile Lupu. Regulamentul Organic, legea fundamentală după care s-au condus Principatele după 1831, proclamă pentru prima dată învăţământul drept o sarcină a statului, iar şcoala o instituţie permanentă. Asta a făcut ca în 1832, prin înfiinţarea de noi şcoli publice în Moldova să fie totodată nevoie şi de învăţători. Aceştia trebuiau să fie instruiţi, iar după un curs de pregătire pedagogică a învăţătorilor, iniţiat de Gheorghe Asachi, s-a proiectat înfiinţarea unui Institut preparandal, prin includereaşcolii primare de la Trei Ierarhi.

Acest proiect, avizat şi corectat de domnitorul Grigore Al. Ghica a fost aprobat la 15 decembrie 1855.

De la întemeierea sa în 1855 Şcoala Normală „Vasile Lupu” era adăpostită în chiliile mănăstirii Trei Ierarhi. Spaţiul fiind neîncăpător pentru o şcoală cu internat şi cu şcoală de aplicaţie s-a pus problema mutării într-un local mult mai mare situat mai departe de oraş aşa cum este firescpentru o şcoală de pregătire a educatorilor.

Ministerul Instrucţiei a numit în aceste condiţii o comisie formată din primarul Iaşului (L. Negruzzi), arhitectul Iaşului (Xenopol) şi directorul Şcolii Normale de atunci, Petre Cujbă pentru aanaliza variantele de stabilire a unui nou locaş al şcoli.

Astfel în 1886 Ministerul Instrucţiunii a cumpărat Vila Pester împreună cu terenul de aproximativ 33,5 ha de la fostul ministru al Instrucţiei, V.A. Ureche.

Pe această aşezare se va construi până în 1891 noul local al Şcolii Normale, local în care şcoala îşi desfăşoară şi în prezent activitatea.

Întâmplarea făcea ca şi locul noii aşezări să aibă legătură tot cu voievodul Vasile Lupu, căci pe dealul Copoului, fostă moşie a acestuia, se află şi biserica Sfântul Atanasie din vii ctitorie din 1638 a lui Vasile Lupu.

Primul director a fost Anton Velini, doctor în filosofie, care le preda viitorilordascăli şi pedagogia. Acesta a condus şcoala până în 1863, când a fost numit director Titu Maiorescu. Sub conducerea acestuia şcoala şi-a schimbat numele din Şcoală Preparandală în Şcoala Normală „V. Lupu”.

Despre activitatea lui Maiorescu stau mărturie cuvintele unui dintre cei maiimportanţi elevi ai săi: Ion Creangă: „Titu Maiorescu este singurul care a înţeles rolul pe care îl joacă ştiinţa pedagogică întemeiată pe practică …”

După 1868, când Maiorescu a fost demis de ministrul V. Alessandrescu, fost coleg devenit adversar politic, la conducerea Şcolii Normale s-au mai perindat omul de Cultură Samson Bodnărescu, pedagogul Constantin Meissner, profesorii Petru Cujbă şi Petru Todicescu.

În 1886 Şcoala Normală îşi mută sediul în Copou. Întâmplarea face ca şi noul loc în care se va afla şcoala să aibă strânsă legătură cu voievodul Vasile Lupu, pe dealul Copoului, în apropiere de Biserica Sfântul Atanasie din vii, ctitorie din 1683 a lui Vasile Lupu.