Scoala Gimnaziala "Corneliu Coposu" Zalau
Zalau, Salaj
Prezentare
SCOALA GIMNAZIALA "CORNELIU COPOSU" ZALAU
 | Corneliu Coposu
Politician PNTCD (1914-1995) |
| 20 mai 1914 | Se naste la Bobota, în judetul Salaj. Fiul protopopului greco-catolic, Valentin Coposu si al Aureliei, nascuta Anceanu Bunicul patern, Grigore Coposu, era preot, colaborator al lui Gheorghe Pop de Basesti. Bunicul matern, Gavril Vaida de Glod era preot, var primar cu Alexandru Vaida Voievod Creste si este educat într-o familie care desfasura o intensa activitate politica pentru recunoasterea drepturilor românilor în Imperiul Austro - Ungar, prin intermediul Partidului National Român Tatal, Valentin Coposu, vajnic militant pentru afirmarea clauzei românesti în Transilvania, a suferit numeroase persecutii: a fost închis la Vac, Szegedin, Budapesta sub acuzatia de înalta tradare. A fost pus în libertate personal de generalul Mosoiu, cu ocazia eliberarii Budapestei dupa intrarea armatei române în capitala maghiara. Valentin Coposu a fost deputat în Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918 si a votat Unirea. Mama, Aurelia, fiica protopopului unit Iulian Anceanu si a Corneliei, nascuta Vaida, era descendenta unei vechi familii ce reunea traditiile politico-culturale si religioase ale mediului românesc ardelean. Aurelia Coposu i-a educat pe cei cinci copii ai sai: Cornel, Cornelia, Doina, Flavia si Rodica, în spiritul moralei crestine si patriotismului românesc autentic |
| 1919-1923 | Scoala primara în comuna Bobota |
| 1923-1930 | Liceul Sfântul Sava din Blaj Rolul cel mai important în evolutia sa ulterioara îl joaca apropierea si influenta marelui artizan al Unirii din 1918, Iuliu Maniu, care devine mentorul si modelul sau de-a lungul întregii sale existente |
| 1930-1934 | Studii juridice si economice la Universitatea din Cluj |
| 1935-1937 | Presedinte al Organizatiei de Tineret PNT din Cluj, colaborator la ziarul "România Noua", condus de Zaharia Boila, "Mesajul" (Zalau), "Unirea" (Blaj), etc. |
| 1937-1940 | Secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu, pe care îl însoteste în toate misiunile si negocierile politice importante |
| 1940 | Primeste titlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu, îndeplinind aceasta functie pâna la arestarea sa si a lui Maniu, la 14 iulie 1947. În aceasta calitate l-a însotit în toate negocierile si tratativele purtate cu negociatorii occidentali si cu liderii partidelor politice din coalitia antihitlerista. I s-a încredintat cifrul secret al corespondentei diplomatice prin care Opozitia negocia iesirea României din Axa si întoarcerea ei catre aliatii traditionali. Avea misiunea de a întretine relatii confidentiale cu reprezentantii guvernului englez la Liverpool, cu delegatii opozitiei române care duceau tratative la Cairo, cu emisarii români de la Stockholm si cu comandamentul militar aliat din Italia (Foggia). Se muta la Bucuresti dupa cedarea Ardealului de Nord. Colaboreaza la saptamânalul "Ardealul", publicatia refugiatilor transilvaneni. Scrie de asemenea în publicatiile "Zorile", "Dacia", "Saniter", "Curentul", "Cuvantul Liber", "Dreptatea" si altele. Semneaza ocazional cu pseudonimul dr. C. Salajeanul |
| 1941 | O cunoaste pe viitoarea sa sotie, Arlette, fiica generalului Marcovici si a Jeannei Husser. Generalul facuse parte din cabinetul Maniu, la prima sa guvernare. S-au cunoscut la Constanta, unde Maniu mergea la odihna la hotelul francez tinut de bunica lui Arlette |
| 24.X.1942 | Casatoria cu Arlette Marcovici ( va fi arestata în 1950 si implicata împreuna cu sora ei France într-un proces înscenat de spionaj; dupa ispasirea a 14 ani de pedeapsa, iese bolnava grav din închisoare si moare în 1965) |
| 1945 | Presedinte al filialei PNT Salaj. Este ales secretar general adjunct al PNT. Delegat al PNT la reinstalarea activitatii autoritatii românesti în Transilvania de nord |
| 1946 | Este promovat secretar al Delegatiei Permanente, forul conducator al partidului 14 iulie 1947 - este arestat împreuna cu întreaga conducere PNT, dupa înscenarea de la Tamadau, desi nu facuse parte din grupul arestat acolo |
| 1947-1956 | Ramâne timp de 9 ani în arest preventiv, fara sa fie judecat. S-a încercat implicarea lui în numeroase procese politice, dar nu a putut fi condamnat din lipsa de probe |
| 1956 | I se intenteaza un proces de înalta tradare. Este condamnat conform practicilor comuniste la munca silnica pe viata pentru "înalta tradare a clasei muncitoare si crima contra reformelor sociale" |
| 1954-1962 | 8 ani de regim sever de izolare la Râmnicu Sarat |
| 1962 | Se îmbolnaveste grav ca urmare a tratamentului de exterminare aplicat detinutilor politici |
| 1962 - 1964 | Domiciliul fortat în Baragan la Valea Calmatui în comuna Rubla |
| aprilie 1964 | Pus în libertate dupa 17 ani de detentie în penitenciarele de la Vacaresti, Jilava, Pitesti, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sarat, Poarta Alba, Capul Midia, Canalul Dunare- Marea Neagra, Gherla, Sighetul Marmatiei etc |
| dupa 1964 | Lucreaza ca muncitor necalificat pe santierele de constructii, fiind angajat la Întreprinderea de Constructii Montaj Bucuresti, atelierul de tâmplarie mecanica. Este permanent urmarit si convocat periodic la Securitate I se fac 27 de perchezitii între 1964-1989, i se confisca dulapuri întregi de documente si manuscrise |
| 1987 | Afiliaza Partidul National Taranesc, aflat în clandestinitate, la Internationala Crestin Democrata, adresând o cerere lui Jean -Marie Daillet, vicepresedintele organizatiei |
| 22 - 23 decembrie 1989 | Anunta printr-un mesaj- manifest reintrarea în viata publica a Partidului National Taranesc, devenit ulterior Crestin si Democrat - PNTCD Dupa 1989 a fost solicitat, cu ocazia fiecarui eveniment politic major în România, sa-si exprime opiniile în interviurile luate de posturile internationale de Radio: Europa Libera, BBC, Deutche Welle, Vocea Americii si posturile de radio interne. A acordat numeroase interviuri aparute în presa româneasca si straina |
| 28 - 29 ianuarie 1990 | Devine practic liderul opozitiei împotriva Frontului Salvarii Nationale, care cauta sa monopolizeze puterea executiva si legislativa, confiscând Revolutia din decembrie 1989. Întelegând ca Revolutia a fost furata de noua putere "emanata", înzestrata cu vechi reflexe totalitare, Corneliu Coposu va prelua misiunea grea de a conduce Opozitia în România post comunista. Începând cu data de 29 ianuarie 1990, devine tinta unei virulente campanii de presa prin care se lanseaza zvonuri pentru compromiterea lui. Campania avea sa continue cu aceeasi intensitate pâna dupa alegerile legislative din aprilie 1992 |
| iulie 1991 | Face o vizita Regelui Mihai I la Versoix în Elvetia, fidel crezului sau monarhic. Legaturile lui cu suveranul si familia regala au continuat pâna la sfârsitul existentei sale |
| 27.IX. 1991 | Este reales presedinte al PNTCD la primul Congres al partidului |
| 1991-1993 | Presedinte a Conventiei Democrate Române. Ideea formarii Conventiei îi apartinuse si o propusese înca din 1990 |
| aprilie 1992 | Alaturi de alti lideri ai partidelor de Opozitie, oameni de arta si cultura, îl întâlneste pe Majestatea Sa, Regele Mihai I de România, cu ocazia memorabilei vizite regale în România, cu ocazia Sfintelor Pasti din 1992 |
| 27.IX.1992 | În urma alegerilor devine senator de Bucuresti |
| 1992 | Activeaza pe plan international, printre altele în calitate de membru în Consiliul Uniunii Europene Crestin Democrate si în Internationala Crestin Democrata; efectueaza calatorii si participa la diverse congrese ale partidelor crestin democrate fratesti (Marea Britanie, Luxemburg, Suedia, Grecia, Franta, Elvetia) Efectueaza un turneu de prezentare al candidatului Conventiei Democrate Române, Emil Constantinescu, în Belgia, Olanda, Luxemburg, Franta, Germania si Anglia |
| februarie - martie 1995 | Efectueaza o vizita în SUA, la invitatia Congresului American |
| mai 1995 | Numit Ofiter al Legiunii de Onoare, cea mai înalta decoratie a Republicii Franceze |
| 6.X. 1995 | Ceremonia acordarii Legiuni de Onoare cu grad de ofiter de catre Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Bernard Boyer, la sediul Ambasadei Frantei la Bucuresti, în numele Presedintelui Jacques Chirac |
| 11.XI. 1995 | Înceteaza din viata la Spitalul Universitar din Bucuresti, ca urmare a neoplasmului pulmonar operat în 1994 |
| 14.XI. 1995 | Este înmormântat la Cimitirul Belu Catolic, fara funerarii nationale, dar sute de mii de români vin sa-l conduca pe ultimul drum |
Galerie foto
