Scoala Gimnaziala Nr.4 Sacele
Sacele, Brasov

Alte date

 GANDURILE UNOR DASCALI sau

Scoala din perspectiva cadrelor didactice:

  • " Am inteles ca nu sunt doar un profesor, ce trebuie sa comunice si sa faca accesibil un continut stiintific, ci si un om ce se confrunta cu o uriasa responsabilitate si o onoare: cea de a modela suflete pure de copil, pentru a le da chip de inger."  ( prof. Gabriela Dumitrache)

  • " "Toti oamenii au in fire aspiratia de a sti", scrie Aristotel. Cum ia nastere insa aceasta aspiratie? Motivul declansator e este uimirea, sensul miracolului cosmic. Iata ceea ce noi am uitat atunci cand, incarcandu-i pe copiii nostri cu cunostinte considerate utile, formatoare pentru viata, ii dezvatam sa fie uimiti. Si copilul, si savantul sunt cuprinsi de uimire in fata miracolului lumii (al existentei). Trebuie sa intelegem ca tinerii mai pastreaza inca, undeva in ei, placerea jocului pur, curiozitatea copilareasca pentru neobisnuit, satisfactia competitiei in a afla primul o solutie ingenioasa, de dragul intrecerii." ( prof. Klara Kristof)

  • " Sa nu uitam ca in fiecare dintre noi se ascunde un stop de puritate si o coarda sensibila, ce ne face sa vibram uneori, daca e atinsa cu maiestrie." ( prof. Mihaela Buzea)

  •   "Sa tii in palma sufletul unui copil este, cu siguranta, un privilegiu; sa fii important in viata unui copil este, poate, un dar divin! Noi, cei carora Dumnezeu le-a insuflat dorinta de a fi dascali, avem acest privilegiu si si aceasta onoare, prin insasi profesia pe care ne-am ales-o. Scoala este locul unde poti darui, fara a ezita, o parte din din fiinta ta si ...nu exista multumire mai mare decat sa regasesti ceea ce ai daruit in sclipirea din ochii copiilor si in zambetul de pe chipurile lor. Poate ca zambetul de pe fetele lor este, in fapt, suprema satisfactie a muncii de dascal." ( inv. Elena Cretu)

  • " Sa micsoram distanta dintre banca si catedra! Cat de mult? Atat cat sa fim apropiati de ei fara familiarisme, cu demnitate, cu simtul valorii si al masurii. Nici prea rigizi, nici prea permisivi. Respectandu-ne "partenerii din banci", fiind corecti cu toti deopotriva, fiind dispusi sa invatam si noi de la ei, iata o cale de comunicare normala."  ( prof. Ileana Folea)