Micleştenii la Festivalul  folcloric „ Mâini întinse peste Prut "

        „ Oamenii mai întâi cântă , pe urmă scriu ! ( şi ceea ce rămâne  scris  ,  devine istorie ) -  aşa  scria la mijlocul secolului al XIX -lea  Nicolae Bălcescu .  „ Ceea ce istoria nu uită , devine legendă " - completa filosoful Lucian Blaga .  Cu siguranţă , manifestările culturale din cadrul Festivalului folcloric „ Mâini întinse peste Prut "- care se desfăşoară în parteneriat între comunele Micleşti şi Soleşti , din judeţul Vaslui , România şi Pârliţa şi Todireşti ,  din raionul  Ungheni , Republica Moldova printr-un proiect finanţat de Uniunea Europeană  prin  Programul de Vecinătate România - Republica Moldova , Prioritatea 2. Acţiuni „ People to people " , Schimburi culturale -  vor rămâne înscrise la loc de cinste în istoria relaţiilor culturale şi spirituale dintre  aceste localităţi.

        Scopul  festivalului a fost acela de a populariza cultura de pe ambele maluri ale Prutului , aceste evenimente devenind o nouă tradiţie în zona de frontieră , cu impact asupra conştiinţei naţionale . Participarea  artiştilor amatori  din Soleşti la Todireşti în luna iunie şi apoi a  celor din Micleşti  la Pârliţa în zilele de 30-31 august 2008 , a însemnat un prilej de a ne cunoaşte mai bine , de a valorifica potenţialul cultural - artistic , folclorul , tradiţiile şi obiceiurile localităţilor în care trăim şi muncim .

        Pârliţa este un sat  aşezat la nord-est de Ungheni , pe drumul ce duce  spre Chişinău  , cu o populaţie de 5.700 de locuitori , majoritatea români ( moldoveni ) , alături de care , trăiesc mulţi  ucraineni şi ruşi . Satul este atestat documentar în vremea domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt , la 1494 .  Numele de Pârliţa   datează din ultima parte a secolului al XIX - lea , când , în urma unui incendiu  provocat de  o scânteie  de la locomotiva unui tren care mergea pe linia Ungheni - Chişinău a luat foc întreg satul , iar apoi , refăcându-se , vecinii  i-au numit pe  locuitori  „ cei pârliţi " , adică, cei arşi . Oamenii sunt gospodari şi truditori , cu respect pentru trecutul plin de învăţăminte , pentru tradiţii şi credinţă .

        Am ajuns la Pârliţa  la câteva ceasuri după miezul zilei . La  Casa de Cultură unde ne aşteptau oficialităţile locale - primarul Ioan Negherneac şi directoarea Casei de Cultură  , Maria Bolotovici ( născută Cozma ) , alături de  colaboratorii  domniilor lor , am fost  primiţi cu pâine şi sare - semn al ospitalităţii   şi  s-au intonat imnurile oficiale ale României şi Moldovei , pentru că acolo  eram mesageri ai culturii şi folclorului românesc . 

         Am apreciat sinceritatea  şi manifestarea de bucurie  de pe chipurile gazdelor ,  veneam acolo ca fraţi , cu dragoste şi iubire ,  pentru că dragostea îi uneşte  pe oameni , îi face mai buni , mai umani şi îi înalţă spre divin  iar iubirea  întreţine sentimente  care izvorăsc din inimă şi suflet . Vizita la Casa de cultură şi la biblioteca  comunală  care deţine un fond de carte de 17 mii de volume a prilejuit un schimb de informaţii util .

        După amiază , am vizitat alte două obiective cu care pârliţenii se mândresc : biserica şi muzeul sătesc .

        Biserica este o construcţie monumentală . A fost ridicată între anii 1907-1911 . In timpul războiului al doilea mondial acoperişul a fost  distrus în întregime şi aşa a rămas timp de  mai bine de o jumătate de secol , doar zidurile . In 1990 , preotul satului cu sprijinul credincioşilor  a refăcut acoperişul şi a redat lăcaşul  pentru cult .  Impresionează pictura  interioară şi catapeteasma ( iconostasul )  , care   te transpune într- o  stare de linişte şi contemplaţie .

        Muzeul sătesc a fost  dat în folosinţă la 25 decembrie 2004  ,  fiind amplasat într-un fost sediu de colhoz . Dispune de 4 săli de expoziţie cu o suprafaţă de 300 mp . Patrimoniul muzeului cuprinde un număr de peste trei mii exponate , grupate în colecţii de port popular , scoarţe şi covoare , ţesături tradiţionale , ustensile gospodăreşti şi de uz casnic, numismatică , fotografii , documente şi cărţi vechi .  Trecând  pragul muzeului  , te întâlneşti cu istoria şi etnografia localităţii , prezentate cu  profesionalism de  personalul  instituţiei .

        Spectacolul propriu-zis , desfăşurat a doua zi ,  chiar de „ Ziua limbii române " a scos în evidenţă  autenticitatea folclorului românesc , tradiţiile şi obiceiurile păstrate peste vremuri - toate  prezentate  la un nivel calitativ ridicat . A impresionat costumele populare procurate în cadrul proiectului ; a impresionat  mesajul transmis de fiecare formaţie şi de fiecare artist implicat în program şi modul de  receptare  al sălii :  spectatorii atenţi , izbucnind în ovaţii  la tot ceea ce  sensibiliza sufletul .

        Am reprezentat la acest festival  pe primarul comunei Micleşti, dl.Agafiţei Doru , care n-a putut  fi prezent , fiind într-o delegaţie la Strassbourg .  In această calitate , m-am apropiat mai mult de  gazde , le-am aflat necazurile şi nădejdile spre mai bine , în perspectiva integrării în Uniunea Europeană . Poate atunci vom fi mai apropiaţi , va dispare graniţa de pe Prut . Am invitat gazdele  - oficialităţi şi artişti -  să vină la manifestările ocazionate de „Toamna culturală micleşteană " din 5 octombrie  2008  , care va reprezenta încă un prilej de prietenie , dragoste şi stimă  . Ii aşteptăm  , aşadar, pe plaiurile de legendă ale Movilei lui Burcel  - acel viteaz oştean de-al Marelui Ştefan care -şi pierduse o mână în luptele cu tătarii şi , rămas sărac , îşi ara duminica  pe vremea slujbei , bucăţica de pământ  cu doi boi de împrumut şi pentru sinceritatea manifestată în faţa Domnitorului a fost răsplătit cu această movilă care , pentru micleşteni reprezintă blazonul trudei trecute , pământul unde ne-am  alinat durerile şi ne-am împlinit vrerile .

        Până atunci , sănătate , bucurii şi împliniri după gândul şi inima fiecăruia .  Iar ceea ce am scris , rămâne  ( scripta manet ) !           

                                                         Prof. Vasile Cozma