SCURT ISTORIC AL ORAŞULUI

Sebeşul este aşezat în partea de sud a judeţului Alba, la o distanta aproape egală între extremitatea nordică şi sudică a României, la intersecţia paralelei de 45⁰ 57' latitudine nordică cu meridianul de 23⁰ 34' longitudine estică, în zona de întâlnire a depresiunilor Apoldului şi a Mureşului. Este străbătut de la sud spre nord de râul Sebeş şi este situat la intersecţia şoselelor naţionale Sibiu -Cluj -Napoca şi Sibiu -Arad, la numai 15 km de Alba Iulia, reşedinţă a judţului Alba, 55 km de Sibiu si 65 km de municipiul Deva. Începând cu anul 1968, Sebeşul are în componenţă şi localităţile: Petreşti-la 3,5 km spre sud de Sebeş, Lancrăm - aproape de limita nordică a oraşului , la aproximativ 2 km de acesta şi Răhău- pe Valea Secaşului Mare, la 6 km sud -est de oraş. Municipiul Sebeş are o suprafaţă totală de 11.545 hectare şi are ca vecini: la nord, municipiul Alba Iulia, la nord-est, comuna Daia, la est se găseşte comuna Câlnic, la sud , comuna Săsciori, la vest se afla comuna Pianu, iar la nord -vest, Vinţu de Jos.
Sebeşul, are adânci rădăcini în istorie, fiind atestat documentar încă din data de 22 februarie 1245, localitatea va apărea de-a lungul timpului menţionată sub diferite denumiri: Mühlbach, Szasz-Sebeş, Sebeşul Săsesc, Sebeş, Sebeş-Alba. Importanţa Sebeşului creşte odată cu consemnarea scaunului săsesc(1303), „civitas Sebus" fiind amintit încă de la 1341 În anul 1387, Sebeşul primeşte, din partea lui Sigismund de Luxemburg, dreptul de a se înconjura de ziduri. Datorită unei dezvoltări accentuate, în data de 9 noiembrie 1376, oraşului îi sunt reînnoite statutele celor 19 bresle, ce cuprindeau 25 de branşe meşteşugăreşti, fapt ce dovedeşte existenţa anterioară a acestora. Sebeşul s-a confruntat cu atacurile turceşti din 1421, 1438, 1442, 1479, 1661, astfel încât a fost necesară o fortificare a oraşului: s-a constituit o incintă cu turnuri de colţ în jurul Bisericii Evanghelice, se fortifică incinta exterioară, refăcându-se zidurile care sunt supraînălţate şi întărite cu turnuri. De numele oraşului se leagă convocarea Dietelor, din 1556, 1600, 1659, ultima instituind şi primul blazon al Tansilvaniei.
Între anii 1732-1736 şi 1790, aici şi-a avut sediul Guberniul Transilvaniei, în clădirea actuala a Muzeului- Casa Zapolya. Odată cu accentuarea luptei naţionale, Sebeşul îşi face simţită prezenţa, prin memoriile preotului Sebastian Stanca, participarea sebeşanului Vitez la redactarea celebrului Supplex Libellus Valachorum, prin asociaţiile culturale şi locale, înfiinţate în majoritatea cazurilor de intelectuali, cărora li s-au adăugat meseriaşi, comercianţi şi ţărani. În anul 1848, se creează unităţi de voluntari sub comanda prefecţilor Axente Sever şi mai târziu a lui Dionisie Pop Marţian, având sediul la Sebeş.
Locuitorii oraşului au participat la Războiul pentru Independenţă, la primul război mondial, la Marea Unire, au manifestat împotriva Dictatului de la Viena, la al doilea război mondial, dovadă fiind şi cimitirul oraşului unde eroii se odihnesc.
Toate acestea şi nu numai te fac să simţi miros de istorie, astăzi în oraş îmbinându-se cu succes tradiţionalismul cu modernul, fapt ce la făcut probabil şi pe marele Nicolae Iorga să afirme „ nici un oraş din Ardeal nu e aşa mult şi aşa de vădit al nostru".

ISTORICULŞCOLII NOASTRE

Şcoala noastră are o istorie începută în anul 1930, când a luat naştere şcoala primară într-un fost local al Unităţii de Pompieri, la început a avut patru clase ce şi-au desfăşurat activitatea într-o singură încăpere având ca învăţători pe Elisabeta Moga şi Ioan Manovici. De-a lungul timpului şcoala îşi schimbă locaţiile de mai multe ori, la început se mută în Casa Parohiala (azi str. Lucian Blaga, lângă fostul sediu al Poştei), apoi prin introducerea claselor gimnaziale, şcoala îşi desfăşoară activitatea într-un sediu aflat pe aceeaşi stradă(către autogara de azi, unde sunt acum agenţii de turism), având un spaţiu mai mare. Până în anul 1954 şcoala poartă numele de Şcoala nr.2, iar de atunci nr.3 şi din anul 1970 se mută în sediul actual - clădirea administrativă a fostului Raion Sebeş, cunoscută şi sub numele de CASA PĂDURILOR , întrucât a funcţionat aici, după război, Regionala a VIII-a Silvică. Până la instalarea în noul local era cunoscută sub numele de Şcoala de la Troiţă, deoarece în faţa clădirii era o frumoasă troiţă sculptată în stil maramureşan, distrusă de regimul comunist. Spaţiul de desfăşurare a activităţii a suferit modificări şi completări, datorită numărului în creştere de elevi. În fruntea şcolii au fost dascăli importanţi ca: Ioan Manovici, Avram Crăciun, Eremia Potcoavă, Titu Bogdan, Ştefan Moraru, Iulian Ionaş, Ioan Nadoş, Maria Boca, Ioana Zdrenghea, Ana Piersică, Mioara Bulbucan
Liceul cu Program Sportiv îşi are originea în Clubul Sportiv Şcolar. În anul 1977 acesta se desprinde de Liceul Teoretic, unde şi-a desfăşurat activitatea până atunci, şi se înfiinţează secţiile de Handbal băieţi şi fete şi Fotbal băieţi, avânt totodată o bază sportivă la Luncile Prigoanei. În anul 1991 se transformă în Liceul de Educaţie Fizică şi Sport, dispunând de local propriu, teren de fotbal şi de handbal. Ulterior a luat numele de Liceul cu Program Sportiv, până in prezent bucurându-se şi de o modernă sală de sport. În fruntea instituţiei au stat personalităţi ale vieţii sportive din Sebeş, ca Florin Fleşeriu, Seviştean Popa, Moga Petru.

Astăzi şcoală poartă numele de LICEUL CU PROGRAM SPORTIV SEBEŞ, prin fuziunea, dintre cele doua unităţi, realizată în anul 2006, are 37 de clase, de la clasa a I-a până la clasa a XII-a, având în funcţia de director pe profesor Dancila Alexandru.