Călineştiul este una dintre comunele judeţului Maramureş, aşezată în partea de nord a judeţului la 59 km de municipiul Baia Mare şi la 21 km de Sighetu Marmaţiei, ocupând o suprafaţă de 66 km2 . Comuna este alcătuită din trei sate: Călineşti reşedinţă de comună, Corneşti şi Văleni.Relieful comunei se încadrează în formaţiunile piemontane ale Gutâiului cu înălţimi cuprinse între 500-1000 m. Spaţiul comunei este fragmentat atât în partea de nord cât şi în sud de o mulţime de pâraie. Toate se varsă în râul Cosău Clima – este moderată de tip temperat-continental cu temperaturi ce variază între 9,4o C în regiunile joase şi 0o C în regiunile deluroase
Anul 1387 este dat ca prima menţiune documentară a acestei aşezări. Satul Călineşti a intrat de bună seamă în donaţia făcută de regele Ludovic fiilor lui Lucovoi, la 14 mai 1361, sub denumirea sa actuală, îl întâlnim alături de cele şase sate cu care forma împreună Knesiatul din Coseu, în diploma din 6 noiembrie 1405.Dorinţa de a cunoaşte trecutul patriei şi altor popoare, cât şi dorinţa de luminare a propriului popor au determinat mulţi gânditori luminaţi să pună baza primelor şcoli în satele şi oraşele patriei.La începutul evului mediu până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, acestea funcţionau între zidurile bisericilor, unde se învăţau scrisul, cititul şi socotitul, dar totul cu texte strâns legate de viaţa religioasă, la început în limba slavonă, greacă şi latină. Un rol important în pregătirea învăţătorilor necesari şcolilor româneşti l-a avut Şcoala de Preparandie din Sighet înfiinţată din iniţierea Astrei în 1862. Conform procesului verbal din 1891 al Reuniuni învăţătorilor români, în vicariatul Maramureşului de face menţiunea că în Călineşti era învăţător Petru Cupcea. În 1876 în Călineşti exista o şcoală din lemn situată în apropierea casei parohiale, această şcoală având două încăperi. Această şcoală a fost demolată în 1976. În 1880 din totalul populaţiei din 1527 locuitori câţi avea Călineştiul, ştiau carte doar 50, iar în 1890 numărul elevilor de la şcoală ajunge la 33. Acum învăţător era Petru Cupcea. În 1910 ştiau să scrie şi să citească 63 de locuitori din totalul populaţiei de 1778 de locuitori. A doua şcoală a fost construită in 1935, din lemn şi acoperită cu ţiglă, fiind situată în centrul satului, având cinci încăperi din care trei pentru săli de clasă iar două pentru locuinţa directorului, astăzi în paragină. În 1952 s-a construit altă şcoală din cărămidă cu opt camere din care cinci săli de clasă iar trei camere pentru locuinţa directorului. În prezent această clădire funcţionează brutăria satului şi grădiniţa de copii în două săli. În anul 1971 se construieşte o şcoală mai mare cu 14 încăperi. Fiecare sală de clasă este dotată cu mobilier necesar, asigurat din grija Inspectoratului Şcolar Judeţean.