Scoala Gimnaziala Visina Noua
Visina Noua, Olt
Prezentare
Şcoala cu clasele I-VIII Vişina Nouă a fost înfiinţată la data de 15 octombrie 1903 şi era condusă, în acea perioadă, de către Ştefan Popescu, suplinitor, absolvent a 4 clase de liceu.
Începând cu anul 1911, la şcoala din Vişina Nouă se organizează cercuri culturale la care participă învăţătorii din comunele vecine (Vişina, Vădastra, Brastavăţu, Vădăstriţa, Obârşia), cercuri în cadrul cărora se vorbeşte cetăţenilor despre problemele gospodăreşti.
Dintre cadrele care au predate în această şcoală menţionăm pe: Cotelin Genel, Cotelin Elena, Băluţă Constantin, Băluţă Elena, Striinu Nicoliţa, Panait Eugenia, Stoean Mariana, Gîrgel Ioana, Matei Maria, Ispas Gheorghe, Ispas Victoria, Amărăscu George, Amărăscu Amelia, acum pensionari.
Legea învăţământului obligatoriu şi gratuit pentrutoate clasele sociale s-a făcut în 1864 de către Cuza. Aplicarealegii însă a întâmpinat dificultăţi mari din mai multe pricini.Partidele conservatoare nu acceptau un învăţământ pentru mulţimea ţinută a executa munci grele pe moşiile boiereşti şi dinaceastă pricină sătenii inconştienţi se sustrăgeau de la şcoală pentru a-şivedea de munci, încurajaţi fiind de cei care aveau interesul să-i ţină pe întuneric. Aşa fiind, legea a trebuit să fie revizuită de mai multe ori.
La 1883 Gheorghe Chiţu, pentru a-i încuraja pe învăţători a-şi face datoria, vine cu proiectul gradaţiilor.
La 1889 Dimitrie Sturdza, încurajat de secretarul său general, Spiru Haret, modifică unele dispoziţii din legea de la 1864,care nu se maipotrivea pentru o ţară devenită liberă după 1877.
Titu Maiorescu încearcă să treacă de lege alobligativităţiişi inamovibilităţii, dar Poni îl combate spunându-i că legea este împrumutată de la Betman Holweg,ministrul Germaniei, cancelarul din vremea
războiului. Poni, pe la 1890, elaborează un proiect de lege pentru organizarea întregului învăţământ
din România, dar nu-l poate vota şi la 1893 Take Ionescu votează legea învăţământului primar cu inamoibilitate cu tot. El pretindepedeapsa cu închisoarea pentru cei care nu-şi trimit copiii
la şcoală.
La 1896, Poni schimbă această dispoziţie cu închisoarea. El face localuri de şcoală în cuprinsul ţării organizând „Cassa Şcoalelor" şi atunci se fac şi în Romanaţi laCaracal (Şcoala nr. 3), Islaz,Brastavăţu, Leu, Osica, iar în 1910 alte multe localuri.
O modificare a legii se face, apoi, tocmai în timpul lui Haret, când situaţia morală a învăţătorilor în sat se ridică în fruntea tuturor şi se încurajează activitatea extraşcolară prin cooperative, bănci, cercuri culturale, şezători, cantine. Pentru a supraveghea aplicarea legii au fost revizori şcolari.
Şcoala cu clasele I-VIII Vişina Nouă a fost înfiinţată la data de 15octombrie 1903 şi era condusă, în acea perioadă, de către Ştefan Popescu, suplinitor, absolvent a 4 clase de liceu. În primul proces verbal încheiat cu ocazia inspecţiei efectuate la data de 13 ianuarie 1904 se menţiona că starea localului era mediocră şi cu chirie,mobilierul vechi, dar în stare bună. Nu exista tablă, catedră şi nici dulap pentru conservarea materialului didactic. Şcoala a suferit mult
din lipsă de combustibil. Din cauza epidemiei de pojar, şcoala a fost închisă între 3 decembrie 1903 şi 7 ianuarie 1904.
La această data erau înscrişi 75 de elevi, dar prezenţi doar 32,
astfel:
Clasa I 17 din 56
Clasa a II-a 10 din 23
Clasa a III-a 1 din 2
Clasa a IV-a 2 din 2
Clasa a V-a 2 din 2
Până la înfiinţarea şcolii din această localitate copiii auurmat cursurile şcolare la Vişina sau Vădastra. Într-un proces verbal din 21 aprilie 1904 privind şcoala mixtă din „comuna Vişina, cătunul Vişina Nouă, judeţul Romanaţi, plasa Oltul de Jos" încheiatde un inspector agricol se menţionează că mobilierul este
vechi şi în stare mediocră şi sunt necesare încă 4 bănci, ocatedră şi un dulap pentru conservarea materialului didactic.Acelaşi inspector dă indicaţii asupra culturilor posibile ce se pot înfiinţa în lotul şcolar: grâu, porumb, rapiţă, cartofi, orz. Şcoala deţinea în această perioadă 2 ha de teren pentru
practica agricolă. Acest teren se afla în apropierea satului, fiind cultivat:
-0,50 ha cu rapiţă;
-1,50 ha cu grâu;
De la 15 septembrie 1906, şcoala este condusă de Florea Rădulescu, normalist cu diplomă de învăţător, suplinitor plătit cu 40 de lei lunar. La 1 octombrie 1908 a fost numit învăţător la clasa I preotul Oprea Ştefănescu, „absolvent de seminar gr. II", iar din 1noiembrie 1908 este mutat aici (la cerere) Constantin Rădulescu.
Datorită creşterii numărului de elevi înscrişi, şcoala se muta dintr-o casă în alta şi plătea chirie. Casa în care se aflauclasele a II-a şi a III-a era întunecoasă, cu pământ pe jos, dar cea în care se afla clasa I întrunea condiţiile unei igiene minime.
Începând cu anul 1911, la şcoala din Vişina Nouă se organizează cercuri culturale la care participă învăţătorii din comunele vecine (Vişina, Vădastra, Brastavăţu, Vădăstriţa, Obârşia), cercuri în cadrul cărora se vorbeşte cetăţenilor despre problemelegospodăreşti.
Astfel, la 20 martie 1911 participă la cercul cultural 11 învăţătorişi 3 preoţi. Părintele Nicolae Ricmănescu a vorbit desprejurământ, părintele Ion Vădăstreanu despre datoriile către comună, judeţ, ţară, iar Maria Stănculescu, din Brastavăţu, despre cultura albinelor şi a viermilor de mătase. În ziua de 18 decembrie 1911, pe lângă învăţătorii care formau cercul a participat şi un număr mare de săteni, aproape 200. Învăţătorul Ioan Popescu Scheianu din comuna Brastavăţu a vorbit despre „Traiul în vechime alromânilor", iar Florea Florescu învăţător din Vădastra a vorbit despre „Bolile molipsitoare care se iau de la animale la om şi invers".
În perioada 1913-1923 şcoala funcţionează cu trei posturi ocupate de învăţătorii Florea Rădulescu, Constantin Rădulescu şi preotul OpreaŞtefănescu.
Dotarea şcolii cu material didactic era superficială. De aceea, în anul1913, când se aduc hărţi şi tablouri de ştiinţe naturale şi istorie,aceasta este menţionată ca un fapt deosebit. Din aceeaşi perioadă se desfăşoară cu elevii o activita-te mai susţinută pe linia activităţilor practice, înfiinţându-se atelierele de împletituri şitâmplărie. În procesele verbale sunt menţionate examenele de promovare a clasei a V-a, susţinute de elevii din localităţile: Vişina Nouă, Obârşia Nouă, Obârşia Veche, Câmpul Părului, Vădastra şi Vădăstriţa. Din păcate numărul celor care terminau ciclul primar era foarte mic comparativ cu numărul elevilor înscrişi înclasa I.
În 1923, la clasa I sunt numai 18 elevi prezenţi din cei 135 înscrişi. Obiectele de studiu erau:limba română, matematica, religia, geografia, istoria, ştiinţele fizico-naturale, caligrafia, desenul, cântul, exerciţiile corporale şi jocurile gimnastice, lucrul manual şi lucrările practice agricole.
Din 1921 se înfiinţează al patrulea post de învăţător, ocupat de Gheorghiţa Bărbuceanu. În acelaşi an este numit la şcoala noastră şi Marin Ignătescu. Inspectorii şcolari semnalează de fiecare dată necesitate construirii a încă două săli de clasă deoarece şcoala dispunea de numai două săli de clasă, cancelarie şi o sală cu chirie. Procesul de învăţământ se desfăşura în două schimburi tocmai pentru a suplini lipsa de spaţiu. Bazele construirii unui nou local se pun în anul 1925 când se confecţionează cărămizile necesare, lucrările fiind conduse de Constantin Rădulescu. Se înfiinţează un comitet de cetăţeni din care fac parte fruntaşii satului.
La 30 martie 1929, subrevizorul şcolar Ion Munteanu constată un aranjament frumos şi o ordine desăvârşită în această şcoală şi consideră că e o podoabă nu numai pentru sat, ci şi pentru judeţ.
Şcoala posedă material didactic cum nu se găseşte la altă şcoală din judeţ şi merită vizitată de învăţătorii judeţului Romanaţi.
În perioada 1930-1931 se extinde cursul supraprimar cuprinzândclasele a VI-a şi a VII-a. În clasa a V-a sunt înscrişi 11 elevi din care promovează 8, în clasa a VI-a 18 şi promovează 13, în clasa a VII-a sunt înscrişi 11 elevi dar nu promovează niciunul.
L