Primele dovezi despre începuturile învăţământului în raza localităţii Alexeni datează din a II- a jumătate a secolului al XVII-lea, când o serie de documente menţioneaza numele lui Marcu, Stroe şi Dima, martori la încheierea unor acte de tranzacţie între locuitorii din satele vecine. Date certe despre începuturile învăţământului în localitate avem din anul 1838, când a luat fiinţă prima şcoală începătoare din satul Alexeni. Şcoala din Alexeni şi-a întrerupt activitatea în toamna anului 1848, datorită evenimentelor petrecute în vara aceluiaşi an, când Departamentul din Launtru a dat dispoziţii administraţiilor judeţene ca toate şcolile de la sate să fie închise până la noi dispoziţii. Şcoala din Alexeni şi-a reluat activitatea după 11 ani, în anul 1858, când învăţător al satului era Lazăr Nitescu. Acesta a funcţionat până în anul 1864. În anul şcolar 1935/1936, la şcoala din Alexeni erau recenzaţi 448 elevi, dintre aceştia urmând regulat cursurile şcolii 398 copii. Şcoala dispunea de un local cu 4 săli de clasă, fiind încadrată cu 8 învăţători, care asigurau pregatirea copiilor pentru clasele I-VII. Pe lângă scoală mai funcţiona o cooperativă şcolară, care avea 26 de membri. Şcoala dispunea de o bibliotecă cu 1677 volume. Era apreciată, totodată, activitatea cadrelor didactice care funcţionau în cadrul căminului cultural. Acest cămin a luat fiinţă în anul 1920, el fiind rezultatul activităţii unui grup de învăţători, având în frunte pe Alexandru Ene şi Alexandru Angelescu. În statutul adoptat la constituire, acest cămin cultural îşi propune printre altele, o serie de activităţi ca: înfiinţarea unui muzeu al comunei şi al unei biblioteci, organizarea unor şezători culturale şi a unor serbări şi conferinţe, efectuare unor anchete sociale, organizarea de cercuri culturale etc. Din aceste deziderente, comitetul de conducere al căminului cultural a reuşit să organizeze o serie de acţiuni care i-au adus un bun nume în cadrul Fundaţiei Culturale a Romaniei. În intervalul 1921-1930, acest cămin dispunea de o bibliotecă cu 240 volume, a cumpărat un aparat radio, organizând totodată numeroase şezători şi serbări. În anul 1938, au fost organizate aici 19 şezători literare şi un teatru sătesc, care avea 20 de membri. Pentru rezultatele obţinute de acest camin cultural a fost premiat în câteva rânduri de Fundaţia Culturală, iar învăţătorului Alexandru Ene i s-au adus mulţumiri pentru activitatea depusă.
Numele satului Alexeni este menţionat pentru prima dată în hrislovul emis de Alexandru Aldea la 17 noiembrie 1431, care întărea mănăstirii Dealu satele Alexeni din judeţul Ialomiţa şi Răzvad din judeţul Dâmboviţa Ulterior, satul Alexeni, a fost reconfirmat mănăstirii Dealu şi de alţi domni munteni. Primul care confirma aceste drepturi era Neagoe Basarab, în anul 1514. Hrisovul emis de acesta menţiona pentru prima dată hotarele moşiei Alexeni care se întindeau din drumul Darstorului (Silistrei) până în drumul Spetenilor, iar de acolo de la fântâna lui Voicu până la Dragoeşti Aşezată pe malul stâng al râului Ialomiţa şi pe o importantă cale de comunicaţie ce lega odinioară capitala Ţării Româneşti de oraşele dunărene, având în apropiere o o vestită pădure de stejari, menţionată în documentele din prima jumătate a secolului al XIV-lea, comuna Alexeni este una din cele mai vechi aşezări atestate documentar din actualul judeţ Ialomiţa