Scurt istoric al şcolii

Şcoala nr.1 Bezdead funcţionează din anul 1838, când în clădirea Sfatului Local a fost amenajată o sală de clasă pentru cei care doreau să înveţe. Timp de câţiva ani şcoala a funcţionat şiîn casa lui Dumitru Anghelescu, pentru că nu exista încă o locaţie stabilă.

O dată cu aplicarea legii rurale din 1864 şcoala primeşte un teren ce ulterior va fi preluat de Primărie.

Din 1867 şcoala va avea un local cu trei încăperi, tot provizoriu, iar cursurile se ţineau chiar şi la elevi acasă sau în pridvorul Bisericii.

Primul local propriu se construieşte în 1869, instituţia funcţionând ca o şcoală de băieţi. Din 1882 se înfiinţează un nou post de învăţător, urmând să funcţioneze separat ca şcoală de fete. În toamna anului 1888 veneau la şcoală 30 de elevi din toate satele.

Populaţia şcolară în creştere va face posibilă aprobarea unui nou post de învăţător, numărul elevilor fiind de aproape 200, aceştia funcţionând în locaţii separate. În octombrie 1899 se pune problema construirii unui alt local, care va fi utilizat doar din 1908. Noua construcţie cuprindea două săli de clasă, cancelarie şi hol, căreia i s-au adăugat alte două săli după terminarea războiului.

Perioada războiului va aduce o serie de modificări, doar în privinţa locaţiei, deoarece localul Judecătoriei va reveni şcolii la insistenţele învăţătorului Mihail Florescu. Anul 1948 şi noua reformă a învăţământului va face ca şcoala să devină Gimnaziul unic Bezdead, unde erau arondate şi gimnaziul de la Şcoala nr.2, Măgura, Vîrfuri, Valea Leurzii.

Din aprilie 1969 începe construcţia unui local modern cu 12 săli de clasă ce va fi gata în 1972. Cursurile încep în toamna acelui an şi cu sprijinul unor cadre didactice ce au contribuit la finalizarea acestui edificiu.

Astăzi şcoala se numeşte Grigore Rădulescu, purtând numele unuia dintre primii învăţători şi are 10 săli de clasă, laborator de informatică, bibliotecă.

Şcoala generală Nr. 2, actuală Structură “Vasile Voiculescu” a luat fiinţă în anul şcolar

1898 – 1899, intr-o cameră a locuitorului Florea Chiţulescu. Pentru că aceasta nu putea face faţă cerinţelor unei şcoli, începînd cu anul şcolar 1903-1904 şi până în anul 1914 o parte din clase funcţionau şi în casa locuitorului Nicolae N. Ropotan. (astăzi pe acelaşi loc îşi are casa fiul său lonel Ropotan).

Din motive întemeiate, la cererea lui, clasele de aici au funcţionat din 1924 şi până în anul 1921 în casa locuitorului Anghel Ion (unde se află astăzi locuinţa lui Culiţă Oancea), astfel că toate clasele se aflau în localuri apropiate : Florea Chiţulescu si Anghel Ion. Crescând cerinţele şcolii, era nevoie de un local nou de şcoală , propriu, a cărui construcţie  începe în anul 1921 când C. Vasiliu Bolnavu donează o bucata de pământ în suprafaţă de 5.000 m.p. în punctul numit Ţarină . Aceasta lucrare durează 14 ani, abia în anul 1935 s-a făcut inaugurarea. Acest local tip Casa Şcoalelor cu două săli de clasă mari, hol şi cancelarie, este la fel ca cel construit la centru în 1908 şi care a durat doar doi ani. După 23 august 1944 se impunea cuprinderea la cursuri a tuturor copiilor de vârstă şcolară şi inlăturarea neştiinţei de carte. Conferinţa Nationala a P.C.R. din octombrie 1945 prevedea printre altele şi lichidarea analfabetismului.

La şcoala nr.2, vechiul local de şcoală construit în anul 1935, a avut de suferit de pe urma cutremurului din 4 martie 1977, fapt ce a dus la demolarea lui . S-a construit un nou local de şcoală cu trei nivele şi nouă săli de clasă. Deci putem observa că toate cele trei şcoli generale de pe raza comunei, şi-au construit în ultimul deceniu clădiri noi, încăpătoare, asigurându-se astfel condiţii din ce în ce mai bune de învăţătură.