Numai de carte nu-i mai ardea atunci românilor când munceau din greu la uşile boierilor asupritori ca să plătească dările, şi se uitau cum să-şi apere viaţa din răsmeriţele ce veneau una după alta. Lipsiţi de orice documente scrise în înfiriparea trecutului şcolii Malu nu avem decât amintirile puţinilor bătrâni ai satului care au trecut prin şcoală. Majoritatea datelor sunt culese de la bătrânul cântăreţ al bisericii Radu Bădilă. Şcoala Malu îşi are începuturile încă de pe la 1864. În fruntea şcolii era atunci câte un ştiutor de carte numit pentru aceasta logofăt. Unii dintre logofeţii aceştia după ce făceau şcoala de gramatice de câteva luni puteau ajunge chiar preoţi. Dintre logofeţii care au stat mai mult la Malu sunt logofătul Vasile Coporan şi logofătul Gheorghe Sima, localnici puşi de săteni, dornici ca fii lor să înveţe carte, fiind plătiţi de stat cu câte um "mertic" de bucată de cap de familie. Şcoala se făcea numai iarna cu 7-8-10 copii măricei în tinda bisericii satului. Învăţătura se reducea la cunoaşterea buchiilor cărţii-alfabetul, iar citirea se făcea pe plastire şi ceasloave bisericeşti. Acest tip de şcoală cu logofeţi nu avea nici un fel de continuitate aşa că pe la 1865-1870 apar primele serii de seminarişti cu 4 clase şi normalişti cu 3 clase. Şcoala Malu funcţiona  cu un singur post, într-o singură clasă îar alăturat ere biroul primăriei. Pagina cea mai frumoasă a istoricului şcolii Malu a scris-o cu litere de aur, adânc săpate în cultura acestui sat, învăţătorul Stoian Popescu de fel din comuna Toporu-Vlaşca, care, fără întrerupere, timp de aproape 45 de ani a ştiut prin muncă pricepută şi fără preget să dea acestei şcoli toată autoritatea cuvenită , ridicând-o în scurt timp la rangul de adevărată şcoală primară. Înainte de 1890 şcoala se popula foarte greu şi numai de câţiva copii ai fruntaşilor satului. Ţăranii nu înţelegeau rostul şcolii şi socoteau că mai bine copii le sunt de ajutor la munca câmpului decât la şcoală. În anul 1912, la îndemnul învăţătorului Dobre Popescu au mai fost construite 2 săli de clasă şi o cancelarie. Domnul Stoian Popescu a avut şi o activitate extraşcolară destul de intensă şi productivă: a fost iniţiatorul şi conducătorul băncii populare "Istrul" şi al altor opere de înălţare şi progres al satului. Din 1912 a fost ajutat de Dobre Popescu în opera culturală şi extraşcolară iar mai înainte de preotul Ilie Popescu ce făcea şi pe învăţătorul, iar în cele din urmă de fiul său Vasile Popescu. Actualmente şcoala primară din Malu, ca local, ca personal, ca organizare şcolară, ca activitate didactică se numără printre  şcolile bune  din judeţ, mărturie fiind procesele verbale de inspecţie. În această comună mai există şi alte aşezăminte culturale şi economice. Spre exemplu Căminul Cultural "Luminătorii Satului "a luat fiinţă la 4 august 1938 sub îndemnul şi stăruinţa domnului Ioan R. Bădilă învăţător în această comună şi fiu al satului, ajutat de un grup de intelectuali şi săteni înţelegători ai binelui ce poate aduce această operă culturală. Se mai află în această comună cooperativa "Unirea" ce exploatează bălţi şi păduri. Localul primăriei a fost construit în 1909. Locuitorii din comuna Malu sunt toţi de cetăţenie română şi religie ortodoxă şi chiar şi în timpul turcilor a fost locuit numai de români.