Istoric Scoala

Istoria Şcolii Gimnaziale „Ştefan cel Mare” din Botoşani, şcoală veche în zona Botoşanilor, prin locul şi rolul său, reclama, de mult timp, nevoia unei monografii, carte de căpetenie a oricărei şcoli care se respectă. Şi, iată, fapt onorant, o au acum, graţie eforturilor de cercetare şi trudă a autorilor, profesorii Valerian Crîşmariu, Dan-Dragoş Crîşmariu, Elena Dămii, legaţi prin firele activităţii de profesorat de istorie şi viaţă mai recentă sau actuală a şcolii. Monografia Gimnaziul „Ştefan cel Mare” Popăuţi-Botoşani, editată în 2006, la Editura Agata din Botoşani, pune în valoare una din primele şcoli din zona Botoşanilor, ca un omagiu adus acestor meleaguri pline de legendă şi exemplară existenţă.

Şcoala datează din 1865 având denumirea oficială Şcoala primară mixtă „Ştefan cel Mare”, o şcoală de cartier (cartierele Cărămidăria-Popăuţi), în care se găseau mulţi oameni săraci, muncitori, ce aveau totuşi nevoie de o şcoală de mahala. Dar destinul ei este într-o totală nebuloasă până în 1925, când şcoala este dotată cu un local nou, special de şcoală şi cu o denumire nouă Şcoala mixtă nr.1”Ştefan cel Mare”, de pe lângă Mănăstirea Popăuţi. Şcoala devine una modernă, frumoasă şi funcţională, un adevărat lăcaş de cultură durabil şi pe deplin reuşit. După reformarea învăţământului din 1948, Şcoala mixtă nr. 1 devine Şcoala generală nr. 5 şi cunoaşte un proces de autodotare şi de funcţionalitate nemaiîntâlnit, prin extinderea spaţiului de şcolarizare prin construirea unei aripi cu două săli de clasă.

În 1954, şcoala primeşte denumirea Şcoala de 7 ani nr. 5 şi îşi va desfăşura activitatea în două localuri, având în vedere întinderea deosebit de mare a circumscripţiei sale şcolare ce ajungea până în Manoleşti Deal. Din 1962 învăţământul general obligatoriu şi gratuit devine de 8 clase, iar şcoala îşi schimbă denumirea în Şcoala Generală de 8 ani nr. 5. În toamna anului 1983, în urma solicitărilor formulate de locuitorii cartierului, şcoala este mutată într-un sediu nou (azi strada General Avrămescu) şi va purta denumirea de Şcoala Generală cu clasele I-VIII nr. 14, căreia în 1998 i s-a atribuit denumirea străveche de „Ştefan cel Mare”, iar cu acest prilej, în faţa şcolii, a fot ridicat un grup statuar, o statuie ecvestră a marelui domnitor, realizată de ilustrul sculptor Mihai Buculei.

Şcoala poartă astăzi denumirea de Şcoala Gimnazială „Ştefan cel Mare”, iar la începutul lunii aprilie îşi serbează Ziua Şcolii, ca o sărbătoare a învăţării, a transmiterii mai departe a cunoaşterii. De aceea, poate nu întâmplător, Ziua Şcolii coincide cu începutul primăverii, un anotimp al învierii, al prefacerilor şi al începutului, un interval de tranzit către o plinătate a rodului, mizându-se pe valoarea „fructului” ce este dăruit şi primit…