Pe malul stâng al Streiului, pe partea dreaptă a şoselei cum mergi spre Petroşani, îţi sare-n ochi, la vreo 12 km de Haţeg, o clădire nouă, modernă, impresionantă. Ce poate fi aici, în câmp deschis, la răscruce de vânturi? Nu e un en-gros second hand (deşi în faţă e un panou publicitar care indică spre un asemenea magazin), nu e vilă de poliţist, nu e palat rromanesc. E o şcoală. Şcoala cu clasele I-VIII Băieşti.
Nouă e doar clădirea. Instituţia în sine dăinuie de un veac şi mai bine. Timp în care i-au călcat pragul generaţii după generaţii de învăţăcei, din care dascăli cu suflet mare au modelat cu grijă, după chipul şi asemănarea lor, oameni adevăraţi. Oameni care astăzi fac cinste şcolii, satului Băieşti, comunei Pui, judeţului Hunedoara, ţării... Despre ei şi despre tot ce mişcă-n şcoala asta, ne-am propus să scriem aici. Poate vreţi să ne cunoaştem...

Şcoala Băieşti a fost înfiinţată în 1894. La începuturi, era şcoală primară cu clasele I-IV. Asta până în 1948. În anul următor, comuniştii pro-sovietici, deranjaţi de asocierea ce se putea face între „primară" şi primarii vechiului regim, i-au spus „elementară", dar structura a rămas aceeaşi: şcoală cu clasele I-IV. Abia în 1960, Şcoala din Băieşti a fost înaintată la gradul de Generală cu Clasele I-VIII. Aşa a rămas până astăzi, când, în plus, are arondate câteva şcoli primare din satele apropiate: Şerel, Galaţi, Fizeşti. Din 2006, în urma insistenţelor şi eforturilor conjugate ale doamnei învăţătoare Ortensia Costa, ale sătenilor şi ale Primăriei Pui, a fost aprobată înfiinţarea unei grădiniţe în satul Băieşti. Avantajele unei asemenea instituţii sunt evidente şi suntem siguri că rezultatele nu vor întârzia să apară.

Numele Băieşti vine de la Bai, veche familie de grăniceri din sat. Chiar şi Vârful Muntelui Drăcoasa, aproape de Masivul Retezat, proprietate a sătenilor din Băieşti, este supranumit Vârful lui Bai. Satul Băieşti se învecinează cu satele Ruşor la Sud-Est, Râu Alb la Sud, Zăvoi (fost Mîţeşti) la Vest şi Ohaba de Sub Piatră la Nord-Vest. Toate aceste sate aparţineau cândva comunei Râu Alb şi Raionului Haţeg.

Cel mai vechi document cunoscut în legătură cu satul Băieşti datează din 1249. Aici se arată că Ioan Huniade „dărniceşte cnezatul românesc Băieşti lui Nicula, fiul lui Unor (Ungur) din BAJESD, comandant al unei trupe de călăreţi, care a căzut în luptele cu turcii, lângă râul Morava, ca un apărător viteaz al crucii". Împreună cu Unor vor fi luptat şi alţi români din Băieşti contra turcilor, deoarece mare parte din oastea lui Ioan Huniade era formată din români, iar acesta, drept recunoştinţă, a dăruit multor nobili români care s-au luptat vitejeşte sau, dacă au căzut în luptă, urmaşilor lor, moşii şi cnezate şi pe foarte mulţi oameni de rând i-a făcut nobili.

De fapt, în documentele din veacurile următoare, se amintesc mai mulţi nobili din Băieşti. Dacă la început românii din Ardeal se bucurau de aceleaşi drepturi ca şi noii lor stăpânitori, situaţia lor se înrăutăţeşte necontenit, cu timpul mare parte din ei ajungând iobagi. Din acest motiv, pe timpul stăpânirii Transilvaniei de către principii maghiari calvini ce au urmat după anul 1526, unii, puţini, şi-au părăsit credinţa strămoşească, trecând la Calvinism, în speranţa unei situaţii mai bune. Azi nu mai sunt calvini în acest satul Băieşti. Creştinii ortodocşi merg însă când la biserica „veche", când la cea „nouă", pentru că la ambele slujeşte acelaşi preot ortodox. Interesant e faptul că una este aşezată pe piatră, iar cealaltă, inclusiv cimitirul, pe pământ, pământ care a fost adus acolo din altă parte. Cei interesaţi pot afla amănunte despre acest episod, devenit acum istorie, din publicaţia şcolii noastre.

Până în 1999, efectivele din ciclul primar au cunoscut o uşoară scădere (cu excepţia anului şcolar 1996-1997, când au fost 20 de elevi), de la 19 elevi în toamna lui 1995, până la 12 în 1998. În învăţământul gimnazial, au frecventat cursurile, între 1995 şi 1998, 63, 53, 65 şi respectiv 78 de elevi.În 1999-2000 erau înregistraţi 9 elevi în învăţământul primar şi 92 în clasele V-VIII.
Între 2000 şi 2008, efectivele ciclului primar au crescut de la 10 la 14, iar cele ale ciclului secundar inferior au cunoscut acelaşi trend ascendent, adică au crescut de la 92 la 100.