Saptamana EURO-ECOLE Nantes, Franta -mai 2010. Scoala a participat cu 20 de elevi insotiti de prof. Adriana Spiridonica, Cretu Mariuca si Pintili Daniela.
Proiectul ,,Fir intors - redescoperirea istoriei locale" prof. Chihaia Simona.
Proiect educativ de parteneriat (proiect national) ,,Noi despre noi"prof. Moraru Marcela.
Parteneriat educational de integrare scolara,prof. Chihaia Simona, inv. Craciun Daniela, inv. Timofte Dumitru.
Acord de parteneriat intre Scoala si Politia Cristesti Proiectul  de colaborare institutionala ,,Prietenul la nevoie se cunoaste", director Adriana Spiridonica si prof. Moraru Marcela.
Proiectul educativ ,, La bine si la greu doar impreuna"( Scoala si familie), prof. Moraru Marcela, prof.Buciumanu Iulia, prof.Chihaia Ionut.
Protocol de colaborare intre SAM Cristesti si The Roumanian Children*s Humanitarian Foundation U.K -Membra a Organizatiei Mondiale a Sanatatii,director Adriana Spiridonica.

„La bine şi la greu doar împreună” – proiect din domeniul Şcoală – familie, parteneriate scoala-politie, scoala-biserica

“Let`s do it Romania” Proiect national - actiune de ecologizare 25 septembrie 2010, responsabili: director prof. Adriana Spiridonica, prof. Marcela Moraru, Pintili Vlad , Pintili Daniela, Mercore Iulia.

,,Cine uita risca sa repete’’-comemorarea Holocaustului- film documentar- - responsabilă prof. Simona Chihaia.

,,5 octombrie – Ziua armatei române’’- octombrie 2010 - responsabilă prof. Simona Chihaia.

“Strigoi si vrajitori de Halloween” – expozitie ,, Cel mai infricosator dovleac’’-responsabili prof. Marcela Moraru si Tanase Ecaterina.

„Să cinstim istoria patriei!” - Ziua Naţională a României- expunere, recital de versuri, sceneta– 1 decembrie 2010, responsabilă prof. Simona Chihaia.

„Tradiţii de Crăciun”- cunoaşterea şi interpretarea colindelor legate de Naşterea Domnului, precum şi tradiţiile locale prilejuite de Anul Nou , responsabili diriginţii, învăţătorii, au participat elevii cls. I-VIII

„De Crăciun, Primăria e alături de noi!”- serbare şcolară prezentată de elevii clubului francofon- responsabili prof. Creţu Măriuca, Pintili Daniela.

„Eminescu, veşnic tânăr”- 15 ianuarie 2011 - prezentarea unor secvenţe din viaţa şi activitatea poetului, recitare de versuri, interpretarea unor melodii pe versurile poetului, joc didactic-concurs- responsabili prof. Iulia Buciumanu , Amuhaia Elena, au participat elevii cls. V -VIII.

„Hai sa dam mana cu mana!” - Ziua Unirii Principatelor - ianuarie 2011- responsabilă prof. Simona Chihaia.

,,Pasi in universul cunoasterii’’- concurs de cultura generala responsabili prof. Simona Chihaia si Rusu Catalin

„La bine şi la greu doar împreună” – proiect din domeniul Şcoală – familie a avut ca scop înlăturarea barierelor dintre cadrele didactice şi părinţii elevilor, dintre părinţi şi copii şi şi-a propus o implicare mai mare a părinţilor în problemele şcolii. S-au desfăşurat şedinţe lunare cu părinţii şi discuţii individuale sau de grup în cazuri speciale de abateri de la disciplină a elevilor. S-a constituit Consiliul Reprezentativ al Parintilor si regulamentul de functionare, responsabili dirigintii si invăţătorii , s-a constituit Consiliului Elevilor si a regulamentului de funcţionare a acestuia.

Proiectul judeţean „Pacea” din cadrul Săptămânii Educaţiei Globale a determinat o săptămână bogată în activităţi extraşcolare. În realizarea proiectului s-a încercat acoperirea a cât mai multor laturi ale educaţiei, implicarea unui număr mare de elevi, participarea comunităţii locale alături de elevi la activităţi, folosirea bazei materiale pe care o posedă şcoala. Astfel, au fost realizate activităţile:

„Premiile Nobel pentru pace”, „Semne şi simboluri ale păcii”, „Tratate de pace renumite”- dezbatere pe o prezentare Power Point- cls. a VII a- responsabili diriginţii claselor a VII-a.

,, Educaţie pentru pace’’- elaborare de referate- cls. a VI-a- responsabili diriginţii claselor a VI-a.

„Pacea sufletescă”- prezentari Power Point- cls. a V-a- responsabili diriginţii claselor a V-a.

“Pacea ”- masa rotunda- cls. a VIII-a- responsabili diriginţii claselor a VIII-a.

„Pacea”, „Ce înseamnă pacea pentru mine”, „Război şi pace”, „Prietenia şi pacea”- expoziţie de desene, afişe, postere- elevii şcolii – responsabili prof.Nechiforiuc Mihai, Ionita Dana, învăţătorii.

„Prietenia şi pacea”- cenaclu literar pe această temă (cântece şi poezii), responsabili prof. Iulia Buciumanu , Amuhaia Elena, Danila Dorina, au participat elevii cls. V-VIII.

S-a realizat un portofoliu al proiectului cu materialele folosite la activităţi sau rezultate din acestea.

În luna octombrie 2010, poliţiştii de proximitate din cadrul Poliţiei Municipiului Paşcani s-au deplasat la SAM Cristesti unde au discutat cu elevii despre prevenirea faptelor cu violenţă în mediul şcolar şi prevenirea violenţei stradale. Cu această ocazie, sub titlul „Să exmatriculăm violenţa” au fost prezentate materiale documentare pe linia prevenirii actelor de agresiune şi a celor săvârşite în mediul şcolar în special. Totodată, au fost purtate discuţii libere pe marginea cauzelor şi factorilor determinanţi în delicvenţa juvenilă şi urmările săvârşirii unor fapte penale sau contravenţionale. Teme precum „Un tânăr PREVENIT, este un tânăr SALVAT”, „Violenţa”, „Arta de a nu deveni o victimă”, au prezentat un real interes pentru elevi care s-au implicat în discuţii active pe marginea fiecărui material prezentat. De asemenea au fost vizionate şi două materiale video intitulate „Nu tolera violenţa ” care prezintă trei situaţii concrete de comportamente violente şi „A doua şansă” reprezentând un reportaj în Centrul de reeducare a minorilor Târgu Ocna. La activitate au participat elevii cls. a VIII-a si a IX- a, directorul unităţii de învăţământ, responsabilul comisiei diriginţilor şi diriginţii acestor clase.

In şcoală s-a realizat un punct de informare cu privire la tipurile de plante etnobotanice şi efectele consumului acestora.

Diriginţii claselor a VII- a, a VIII-a si a IX-a in cadrul orelor de Consiliere şi orientare au desfăşurat activităţi specifice privind prevenţia consumului de plante etnobotanice in rândul elevilor. Au fost prezentate elevilor materialele: ,, Plante etnobotanice de origine vegetală’’, ,, Cum actionează plantele etnobotanice asupra organismului?’’, ,, Plantele şi substantele etnobotanice interzise in România’’.

„Valentine’s Day”- după amiaza distractiva- responsabili prof. Creţu Măriuca, Pintili Daniela.

1 Martie,”Ziua Mărţişorului”- expoziţie de mărţişoare- responsabili diriginţii, învăţătorii, au participat elevii cls. I-VIII.

„Pentru tine, mamă!”- serbări şcolare, expoziţii de mărţişoare, felicitări- responsabili diriginţii, învăţătorii, au participat elevii cls. I-VIII.

„Francofonia şi valorile ei” - Ziua Francofoniei- responsabili prof. Creţu Măriuca, Pintili Daniela.

„Tradiţii şi obiceiuri laice şi religioase” - Floriile, Paştele- expoziţii de desene, Împărtăşania copiilor - parteneriat cu Biserica Cristesti- responsabili invăţătorii, diriginţii , profesorul de religie.

„Impreuna de Ziua Copilului”- activitati in aer liber- responsabili invăţătorii.

“Presăraţi pe-a lor morminte!”- program de cântece şi versuri patriotice prezentat la monumentul Eroilor- responsabili prof. Simona Chihaia si Danila Dorina.

,,Hai la drum!’’-excursii, drumetii- - responsabili diriginţii, învăţătorii, au participat elevii cls. I-VIII.

,,Cheia succesului”- curs festiv clasele a VIII-a - responsabili prof. Simona Chihaia, Mercore Iulia, Tanase Ecaterina.

„Bilanţul muncii noastre”- serbări şcolare- responsabili învăţătorii.

„La bine şi la greu doar împreună” – proiect din domeniul Şcoală – familie a avut ca scop înlăturarea barierelor dintre cadrele didactice şi părinţii elevilor, dintre părinţi şi copii şi şi-a propus o implicare mai mare a părinţilor în problemele şcolii. S-au desfăşurat şedinţe lunare cu părinţii şi discuţii individuale sau de grup în cazuri speciale de abateri de la disciplină a elevilor. In cadrul campaniei ,, Si eu pot ajuta!’’s-a strans o suma de bani necesara pentru operatia elevei Buciumanu Gabriela, clasa a III- a, responsabili diriginţii si învăţătorii.

,,Copilăria e mai frumoasă în siguranţă”- in perioada 15 noiembrie 2010 – 15 februarie 2011, concursul E.ON a invitat elevii să stabileasă împreună un Top al Siguranţei! Sub sloganul ,,Folosim energia în siguranţă”, concursul şi-a propus să prevină posibilele accidente cauzate în rândul copiilor de joaca nesupravegheată în apropierea aparatelor consumatoare de gaze naturale şi a stâlpilor de electricitate. Au particitat la concurs un număr de 35 elevi. In urma extragerii la sorţi din data de 16 februarie 2011 eleva Buciumanu Iuliana din clasa a V-a B a câştigat o bicicletă DHS.

„La bine şi la greu doar împreună” – proiect din domeniul Şcoală – familie a avut ca scop înlăturarea barierelor dintre cadrele didactice şi părinţii elevilor, dintre părinţi şi copii şi şi-a propus o implicare mai mare a părinţilor în problemele şcolii. S-au desfăşurat şedinţe lunare cu părinţii şi discuţii individuale sau de grup în cazuri speciale de abateri de la disciplină a elevilor. S-au desfăşurat şedinţe cu părinţii elevilor de clasele a VIII- a in vederea informarii acestora cu privire la metodologia de desfasurare a Evaluarii nationale 2011 si a admiterii 2011.

- serbări şcolare: cu ocazia zilei de 8 Martie (toti învătătorii), cu ocazia Zilei Eroilor (Dascalu Luiza), la sfârşitul anului şcolar (înv. Daniela Crăciun. inv. Luiza Dascalu)

- participarea la concursul naţional Mărţişorul – bucurie a primăverii (înv. Petronela Savin)

- participarea la concursul naţional Sarea in bucate organizat de Şcoala Petrila, jud. Hunedoara (înv. Daniela Crăciun)

- participarea la concursul national de educatie plastica La multi ani, copile drag!(Dascalu Luiza)

- participarea la Simpozionul National Creativitate si inovatie in invatamantul primar, organizat de Scoala Vadeni, jud. Braila (inv. Dascalu Luiza)

- proiecte tematice cu ocazia zilei de 1 Iunie:

- Lumea minunata a copilăriei: concurs de desene şi carnaval (înv. Savin Petronela, Şcoala Hereşti)

- Culorile copilăriei: concurs de poezii şi cântece (înv. Hroştea Mihaela, Şcoala Hereşti)

- 1Iunie – Ziua bucuriei : prezentări ppt, desene pe tema copilăriei, jocuri şi întreceri sportive, program distractiv (toţi învăţătorii Şcolii Cristeşti)

- s-au organizat excursii ce au avut ca scop cunoaşterea unor zone geografice si obiective turistice renumite din tara noastra, dezvoltarea sentimentelor de preţuire a frumuseilor şi bogătiilor patriei (înv. Daniela Craciun, înv. Ioan Rusu, înv. Georgeta Rusu, înv. Mihai Pintili, inv. Luiza Dascalu, inv. Vasile Gheorghiu); 

Reviste şcolare: Meridian 27, Eu, tu şi ... ceilalţi.

 

REVISTA DE ISTORIE LOCALA - coordonata de prof. Chihaia Stanciu Simona



Motivaţie

 

Motto :” Poţi sã   cutrieri lumea toatã şi sã te minunezi de rezultatele civilizaţiei, dar nimic nu-i mai fermecãtor decât colţul de pãmânt  pe care te-ai nãscut ”

Vasile Alecsandri

 

Cã în fiecare şcoalã existã copii talentati, e un lucru cert, ştiut de fiecare dascãl. Cã îi mai pasioneazã şi istoria localitãții în care trãiesc, o pot constata aceia dintre noi care, demarând un proiect de documentare, vãd în ochii lor acea bucurie a descoperirii şi redescoperirii istoriei locale.

Cãci în ce alt fel poate sã-şi înțeleagã un copil originile decât descoperind singur cum, de ce, şi în ce condiții a evoluat istoria şi civilizația cristeşteanã de-a lungul vremii?

Ideea unei reviste de istorie localã realizatã de copii s-a nãscut în contextul unui schimb de experiențã pe aceastã temã, cu o şcoalã similarã din județ. S-a impus ca necesitate ca toate materialele informative colectate de elevi, reliefarea unor aspecte inedite din trecutul comunitãții, sã-şi gãseascã locul firesc într-o revistã şcolarã.

Un alt motiv îl constituie datoria noastrã de a ne forma o imagine corectã a trecutului nostru pe aceste plaiuri, de a conştientiza cã fiecare dintre noi suntem o verigã din şirul necontenit al vieții, de a transmite mai departe istoria şi tradițiile locale salvând astfel, din uitare OAMENI şi LOCURI.

În munca noastrã de documentare ne-am folosit de informațiile întocmite pânã acum, multe din ele nefiind depãşite de timp, dar şi de materialul arheologic, folcloric, reprezentãrile grafice, monumentele istorice ale localitãții.

Pentru început, am încercat sã expunem materialul documentar pe care l-am strâns. Nu avem pretenția de a fi fãcut un mare lucru, dar vã pot spune cã, pentru a putea pune pe hârtie ceea ce o sã gãsiți în paginile urmãtoare, a fost nevoie de trudã, deoarece datele n-au fost luate din vreun anuar sau manual de istorie ci, pur şi simplu, fãcând o colectã de informații, declarații, multe nescrise, discutând cu multe persoane, dedicând timp, interes şi rãbdare.

Aducem sincere mulțumiri Consiliului Local Cristeşti, care a acceptat sã sprijine financiar publicarea revistei.

 

prof. Chihaia Stanciu Simona

 

 

 

Evoluţia istoricã a comunei Cristeşti (1)

o istorie de 628 ani...

 

Satul Cristeşti  reprezintã unul dintre cele mai vechi sate ale Moldovei. Vestigiile arheologice descoperite pe teritoriul acestuia ne permit sã afirmãm cã urme de locuire întâlnim din cele mai vechi timpuri.

Fragmente de ceramicã roşcatã şi neagrã, figurine zoomorfe descoperite pe teritoriul comunei fac parte din arealul Culturii Cucuteni A, aparținând neoliticului.

În ciuda faptului cã in presa vremii s-a afirmat cã satul nu reprezintã o atracție turisticã, ne bucurãm însã de o istorie de 628 de ani şi de o evoluție istoricã neîntreruptã.

Istoria satelor din zonã este cu mult mai recentã, sunt sate noi, a cãror atestare documentarã nu depãşeşte cel mult 100 de ani (exemplu satul Tãtãruşi).

Prima noastrã atestare documentarã dateazã din timpul domniei lui Petru I Muşat (1375-1391), respectiv din anul 1380, când se menționeazã într-un act de danie cã „satele Cristianeşti şi Timiaşeşti” au fost dãruite Mãnãstirii Neamț.

Un alt document, de data aceasta din timpul lui Alexandru Cel Bun, este uricul din 14 septembrie 1427 în care se precizeazã cã :’’cu mila Lui Dumnezeu, noi, Alexandru Voievod Domnitor al Ţãrii Moldovei, facem cunoscut şi cu aceastã carte a noastrã, cã am dat Mãnãstirii de la Neamț, unde este stareț Chir Silvan, douã sate de la gura Neamțului, anume Cristianeşti şi Timiaşeşti. Acestea sã fie mai înainte zisei mãnãstiri, uric cu tot venitul în vecii vecilor”.

La început proprietate mãnãstireascã, cãtre sfârşitul secolului al XV-lea îl gãsim în proprietatea Nastasiei, nepoata lui Cârstea, deoarece la 4 noiembrie 1493, Ştefan Cel Mare îi întãreşte acesteia dreptul de proprietate asupra satului (probabil acelaşi cu comisul Cristea despre care ne relateazã M. Sadoveanu în „Frații Jderi” ).

Începând din secolul XVII, documentele ne informeazã cã satul aparține unor boieri, precum clucerul Ionaşco Cujbã (1628).

În „Almanahul satelor” (1975), se menționeazã cã „fata lui Ionaşco şi fetele ei au vândut lui Anton din Paşcani, drept 20 de taleri bani gata, un loc  de prisacã în rediu satul Cristeşti, în cârligãturã, cât aruncã un om cu securea în toate pãrțile”. Actul poartã data 23 octombrie 7143 (1635).

Dacã la 1643-1644 curțile boiereşti sunt vândute de Ionaşco Cujbã lui Tudoraşco Tanovici, în 1718 satul aparține vornicului Ion Sturdza, iar la 1803 unui alt descendent al familiei, Grigoraş Sturdza.

La început, satul se afla la N-V de vatra actualã, într-un loc numit livezi, apoi s-a deplasat spre S şi S-E, unde se aflã acum.

Referitor la întindere, aceasta a fost cu mult mai mare decât în prezent. În secolul XVI, sunt menționate în componența comunei douã foste sate: Lãțcani şi Dobruleşti.

Pe la 1872, se învecina cu comuna Paşcani, comuna Timişeşti şi satul Popeşti-Neamț, comunele Drãguşeni şi Mirosloveşti, şi era compusã din satele: Cristeşti, Hereşti, Homița, Moțca (constituitã ca şi comunã aparte în perioada interbelicã ) şi Boureni. Aparținea la acea datã Ţinutului Sucevei, Plasa Siretul de Jos. Dupã 1900 ,îl întâlnim în documente ca aparținând județului Baia.

Toma Simona -VII B

• Sfinții Voievozi

Însurãțelu Alexandra-VII B

 

 

 

Gurzun Andreea –VI B

 

Sâlea Ioan –VII A

 

 

 

 

Dupã 1989, timpul are o altã valoare, s-au schimbat valorile, schimbãrile petrecându-se atât la nivel individual ,cât şi la nivel de colectivitate. Ceea ce predecesorii noştri reuşeau sã clãdeascã în timp, noi clãdim în câteva zile.

Astãzi, comuna Cristeşti poate fi definitã prin: modernizarea celor patru şcoli din comunã, reabilitarea şi modernizarea Primãriei, frumosul local al Sãlii Polivalente, modernizarea iluminatului public, case conectate la rețeaua de televiziune prin cablu, internet, existența a trei cantoane silvice, a unei stații de asfalt, una de benzinã, asfaltarea drumului comunal,  reabilitarea podului dinspre râul Chibrit, investiții în centrul modular pentru îngrijirea bãtrânilor. Sunt tot atâtea motive pentru care noi, elevii am putea sã fim mândri.

Ţigãnaşu Bogdan –VII B

 

O lecție de patriotism local

Ştim de la lecțiile de istorie cã cel de-al doilea rãzboi mondial a fost un iad al suferinței. Acei prizonieri sau deportați luați de armatele inamice, au fost internați în lagãre de exterminare, mare parte murind în chinuri groaznice. Cei care au mai avut un gram de noroc, au cãutat prin diferite mijloace sã supraviețuiascã, din dorința şi încrederea în Dumnezeu, cã, printr-o minune vor scãpa cu viațã.

 

Despre aceste momente ne povesteşte în manuscrisul sãu cel care a fost „prizonierul din Donbas”, Bârgãoanu Constantin, din comuna Cristeşti.

 

Metodele folosite şi comportarea sa în lagãtul de muncã Donbas, în mina de cãrbuni, a fost din dorința de a-şi mai vedea familia – soția şi copii sãi care, la plecare pe front, i-a lãsat întristați şi înspãimântați.

Nu toți prizonierii din cei peste 150 mii capturați de armata sovieticã au avut acelaşi „noroc”. Foarte mulți au murit în Siberia , expuşi la munci grele, executați pe câmpiile pustii ale U.R.S.S.

Bârgãoanu Constantin a suportat viața de lagãr în calitate de prizonier de rãzboi timp de 4 ani şi 2 luni. Tãria de sine ca român şi dorința de reîntoarcere în satul sãu natal l-au fãcut cu rãbdare şi curaj sã infrunte greutãțile, practicând meserii (frizer, croitor, tâmplar, magazioner) pe care niciodatã nu le-a practicat.

 

Considerãm cã urmãtoarele pasaje sunt revelatoare în acest sens:

 

 

 

 

„...în lagãr erau 3000 de prizonieri şi rația de pâine era de 600 grame pe zi (se dãdeau trei mese pe zi, a câte 200 grame de pâine la fiecare masã....pâinea ce o cãpãtam în plus de la brutãrie o fãceam tot porții şi o dãdeam la câte 10-15 prizonieri români...noi fãceam gestiunea pâinii din douã în douã zile şi ştiam oricând cum stãm...”

 

Cãpitanul rus responsabil cu aprovizionarea, cãpãtând încredere, i-a dat            voie sã-i propunã pe şefii de serviciu în lagãr: „dupã ce am organizat şefii de servicii din prizonierii români am dus-o mai bine. La brutãrie erau civili care cumpãrau pânzã şi în lagãr erau croitori care le confecționau halate. Luam halatele de la civilii brutari şi le spãlam în lagãr, le cãlcam cu fierul şi le duceam inapoi, ei mã serveau cu pâine pe care o dãdeam pe ascuns peste rație la prozonierii români”.

 

 

Din anul 1956 şi pânã la ieşirea la pensie (1971), a fost secretar al Consiliului Popular din comunã. A murit în anul 1989. Acest om simplu este pentru noi un model de omenie, de patriotism, de departe fãcând cinste satului sãu.

Gurzun Andrei –VI B

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din patrimoniul spiritual al comunei Cristeşti(1)

 

Istoria localã, oamenii locului, şcoala, copiii sunt doar câteva motive pentru care comuna Cristeşti poate fi admiratã.

Adãugãm la acestea zestrea de biserici, cele patru, care îşi au locaşul în comunã. Dacã cea de la Homița reprezintã cea mai veche bisericã din lemn din zonã, Biserica Sfinții Voievozi, construitã în sec. XVII, este declaratã monument istoric.

Câteva considerații tehnice se impun cu prisosințã:

Biserica cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail şi Gavriil a fost construitã în anul 1657, fiind ctitoria lui Simion Târziu. Este o construcție din piatrã, iar la restaurarea din 1965-1967 s-a folosit şi cãrãmidã. Planul arhitectonic este triconc, cu trei abside decroşate în exterior, semicirculare, având pe fiecare arcade oarbe. Un element de originalitate este brâul de icoane care înconjoarã biserica de jur împrejur.  Ne reține atenția atât prin dimensiune cât şi prin calitatea execuției, Punerea în mormânt a Lui Iisus Hristos. Pe naos este turla deschisã, de formã octogonalã în exterior. Pe pronaos se ridicã turnul clopotnițã.

Spațiul interior este compartimentat în altar, naos, pronaos cu cafas şi pridvor închis. Deasupra uşii de la intrarea în bisericã se aflã pisania acesteia. Ni se indicã anul construirii, hramul acesteia. Din 1657 şi pânã în 1990 s-au realizat lucrãri de restaurare. Cea mai importantã a fost cea din 1967, când s-a rezidit altarul, urmatã de cea dintre anii 1992-1995, când bisericii i s-au adãugat pronaosul, pridvorul şi clopotnița. Naosul este separat de pronaos prin coloane, frumos decorate cu vase cu arabescuri.

Sistemul de boltire este pe arce moldoveneşti, pe pandativii turlei fiind zugrãviți cei patru evanghelişti aşezați, potrivit Tradiției, în sensul „mersului soarelui pe cer”, începând de la Nord-Est spre Sud-Est.

Catapeteasma bisericii este veche „ de cel puțin 90 de ani”, fiind realizatã la Grumãzeşti de o familie de unguri, din lemn de stejar sculptat, suflat cu foițã de aur.

În patrimoniul bisericii se aflã şi stranele din fața altarului, comandã realizatã la Kiev, şi icoana Maicii Domnului tot din acest oraş, încrustatã cu pietre semiprețioase. Celelalte trei icoane au fost aduse de la Muntele Athos, precum Maica Domnului care înmulțeşte untdelemnul.

În ceea ce priveşte programul iconografic al interiorului, întâlnim dispunerea tradiționalã: partea de jos pânã la arce este ocupatã de biserica pãmânteanã, partea de sus fiind rezervatã zugrãvirii bisericii cereşti.

Ca notã distinctivã, întâlnim în altar şi în naos stilul bizantin, în timp ce restul bisericii se apropie de pictura realistã.

Ne vom opri asupra descrierii unui singur aspect iconografic, cel rezervat reprezentãrii Imnului Acatist. Este una dintre cele mai frumoase compoziții pe care ne-a fost dat s-o contemplãm pe zidurile bisericii, fiind prezentã în absida sudicã a naosului, cu prelungiri în pronaos, atât pe peretele nordic, cât şi pe cel sudic. Întâlnim o parte istoricã a Imnului, dar şi una misticã. În cea istoricã accentul cade pe narativ, în timp ce în cea misticã accentul cade pe solemnitatea unui simbol, a unei prezențe care nu se mai desfãşoarã în timp, ci se ridicã dincolo de duratã.

În naos, întâlnim scena Bunei Vestiri, cea a Naşterii Domnului şi cea a Botezului. Buna Vestire se prezintã sub forma unui dialog între Maria, Aleasa Lui Dumnezeu, şi Îngerul Gavriil, mesagerul Lui Dumnezeu. Întreaga atitudine a îngerului sugereazã bucuria de a-i comunica Fecioarei vestea Naşterii minunate. Scena Naşterii, privitã sub aspectul conținutului şi al reprezentãrii, are în centru pe pruncul Iisus înfãțişat în scutece şi culcat în iesle, redatã pe fundalul unei peşteri înnegrite, simbol al smereniei profunde a Mântuitorului şi al apropierii Lui de oamenii de rând încã din primele clipe ale vieții pãmânteşti. De obicei scena distinctã, Închinarea magilor este parte integrantã a Naşterii. Cei trei magi reprezintã cele trei etape ale vieții omului (Gaşpar este tânãr, Baltazar- la vârsta omului matur şi Melhior- bãtrân cu plete albe).

 

Scena Botezului se caracterizeazã printr-o reliefare puternicã a umanului în Persoana Lui Iisus.

În pronaos întâlnim „Fuga în Egipt”, un alt moment din viața sfintei familii, când, avertizatã de înger, cautã loc de refugiu în Egipt, unde a locuit pânã la moartea lui Irod. Este înfãțişatã Sfânta Fecioarã pe asin, în spate Iosif cu toiagul pe umãr.

În Întâmpinarea Domnului este înfãțişatã aducerea pruncului la templu şi Întâmpinarea lui de cãtre dreptul Simeon .

 

Pe peretele sudic, întâlnim o nouã reprezentare a Bunei Vestiri. Semnificativ este faptul cum a reuşit meşterul sã surprindã cu simplitate trãirile profunde ale personajelor din aceastã scenã- nedumerirea, rãzvrãtirea Fecioarei la primirea veştii şi acceptarea fãrã rezerve, cu smerenie a voinței Lui Dumnezeu. Ultima dintre scene este Intrarea Maicii Domnului în Bisericã, pentru a îndeplini misiunea încredințatã de Dumnezeu.

 

Chipul Maicii Domnului, aşa cum apare reprezentat în întreaga picturã a bisericii, are o putere nedefinitã de a atrage, de a reține privirea trecãtorului. Este imposibil ca în fața unui asemenea tablou, vizitatorul, oricât ar fi de împovãrat de grijile sale , sã nu fie smuls din existența cenuşie de zi cu zi şi îndreptat spre Cer.

Prof. Chihaia Simona

 

 

Cristeşti – un mic paradis

 

Sărbătorile de iarnă fac din satul nostru un mic colţ de rai. De ce? Pentru mine, ele reprezintă o experienţă unică, încărcată cu mult basm, poezie şi dragoste. Mesele îmbelşugate, poveştile, colinda, căldura şi ospitalitatea gazdelor te rup din cotidian.

Cineva spunea că dacă Moş Crăciun nu există, el ar trebui inventat. Crăciunul, sărbătoarea familiei, este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi, îşi fac daruri, se bucură de clipele  petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că, prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Una dintre cele mai frumoase datini este colindatul, când cete de colindători urează pe la casele gospodarilor sănătate, prosperitate, împlinirea dorinţelor în noul an. Colindătorii sunt aşteptaţi în casele lucind de curăţenie şi frumos împodobite, răsplătiţi fiind cu colăcei, fructe, bani.

Ajunul Anului Nou ne oferă un adevărat spectacol, parcă ai trece şi petrece în altă lume, nemaiştiind cine este actorul şi cine este spectatorul.

Se spune din bătrâni că dacă prima dată ură un băiat, oamenii din acea casa vor avea noroc în anul cara va veni.

Partea cea mai frumoasă a zilei este după amiaza, când la primărie mascaţii se adună şi ură pe primar. Toată reprezentaţia e un joc bogat de culori, care îndeamnă la veselie.

Începând de la orele 12 ,oamenii deschid porţile ,iar copiii ură. Una dintre urăturile specifice comunei este:

„ Aho, aho de Anul Nou

Mâine Anul se-nnoieşte

Pluguşorul se porneşte

Şi începe a ura, pe la case-a colinda

Iarna-i grea, omătu-i mare,

Semne bune Anul are

Semne bune de belşug

Pentru brazda de sub plug;

Mânaţi măi !

Hăi ! Hăi !

La Anul şi la mulţi ani!”

După ce noi spunem urătura, gospodarii ne dau câte un colăcel şi un ban.

Alte obiceiuri organizate la finele anului sunt: Capra, Cerbul, Ursul, Arnăuţii, Damele, Jianul, Bujor, Irozii, Căiuţii, iar la Hereşti –Căluşarii.

De remarcat îmbrăcămintea tinerilor din aceste jocuri, în costume naţionale, dar şi ingeniozitatea populară care adaugă elemente noi folclorului tradiţional.

Jocul Cerbului începe cu aducerea animalului din pădure şi prezentarea lui în faţa mulţimii. Deocheat, cerbul se îmbolnăveşte, iar vraciul („ursul”) spune descântecul şi animalul îşi reia jocul.

Ursul joacă în mijlocul unui grup de ursari în ritmul tobelor acompaniate.

Arnăuţii sunt grupuri de tineri îmbrăcaţi în costume naţionale- arnăuţii, împăratul, generalul, harapul, şeful bandei arnăuţilor, îmbrăcaţi în haine militare sau confecţionate. Se dansează în ritmul muzicii pentru ca apoi să fie invitate la dans fetele din sat.

O pereche deosebită este gruparea „Damele” compusă din mire, mireasă, alţi membri care dansează invitând şi gazdele.

Căiuţii sunt un joc cu măşti al tinerilor îmbrăcaţi în costume naţionale, dansând în ritmul melodiilor interpretate de muzicanţi.

Căluşarii sunt un obicei din Hereşti în care membrii grupului sunt îmbrăcaţi în costume naţionale, iar căluşarul are o costumaţie aparte, fiind compusă din opinci, obele, iţari, fustă, ie, brâu, pălărie cu panglici şi mărgele.

După o zi frumoasă, pe la orele 20-21, oamenii îşi închid porţile, aşteptând miezul nopţii, care marchează trecerea spre un nou an.

La ora 12, se dau artificii, sătenii sărbătorind începerea Noului An, ciocnind un pahar de vin sau şampanie.

În pragul sărbătorilor de iarnă, dorim cititorilor revistei noastre un An Nou bogat în împliniri şi bucurii ! „La mulţi ani !”

 

 

Bolohan Maria –V A

 

 

 

 

Şcoala de Arte şi Meserii Cristeşti- 144 de ani de existenţă

 

Nu întâmplător ne-am propus să prezentăm istoricul şcolii noastre. În acest an împlineşte frumoasa vârstă de 144 de ani, fiind printre primele şcoli înfiinţate în Moldova, 20 decembrie 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

 

În cea mai veche Cronică şcolară, cea care relateaza evenimentele şcolare de la înfiinţarea şcolii şi până în aprilie 1947, se precizează că, la început, Şcoala a avut un singur post şi a funcţionat în diferite  case particulare, neavând local propriu. În anul 1913 se inaugurează noul local de şcoală ,cu 4 clase şi o cancelarie.

Primul război mondial nu a afectat învăţământul cristeştean, care funcţionează neîntrerupt.

Între anii 1917-1918, a funcţionat în cadrul şcolii şi Şcoala Naţională pentru învăţători, înfiinţată fiind de Simion Mehedinţi, Ministrul Funcţiunii publice. A existat doar clasa a -I- a, elevii fiind din toate părţile judeţului.

Între anii 1921-1924, director al şcolii este Neculai Conţ, cu o remarcabilă activitate culturală şi didactică.

Din 1924 şi până în 1929, director al şcolii este Constantin Vartic, în timpul căruia se înfiinţează un muzeu al şcolii, atelier de croitorie şi de lemnărie, precum şi Casa de economie şcolară.

Din 1929 şi până în 1934, director al şcolii este Ştefan Ţintilă, în timpul căruia se înfiinţează Căminul Cultural „Mihai Eminescu” în conducerea căruia s-au aflat învăţătorii, locul unde se desfăşurau activităţile culturale şi artistice. În anul 1934, se înfiinţează primele cursuri ţărăneşti, predate fiind tot de învăţători. Funcţionau câte trei luni pe an ( ianuarie, februarie, martie ), cu aproximativ 90 de cursanţi, cu vârste între 18-50 de ani. În 1940, la închiderea cursurilor, s-au eliberat diplome cursanţilor şi s-au acordat premii, de către Camera Agricolă.

Din februarie 1934, director al şcolii este Dumitru Petianu, care dotează şcoala cu material didactic de la Casa Şcoalelor, reînnoieşte mobilierul, repară substanţial localul de şcoală. Sub îndrumarea acestuia, în 1939, se înfiinţează cooperativa  şcolară „Economia” , fiind condusă de elevi. Tot în acest timp, sub conducerea Ioanei Ţintilă, s-au aflat biblioteca, căminul cultural şi farmacia şcolară, ultima funcţionând tot în incinta şcolii.

În 1937,a fost înfiinţată pentru copii săraci o Cantină şcolară, fiind finalizată şi aprovizionată de Constantin Sturdza ( în proprietatea căruia se afla satul Cristeşti), dăruind întreaga veselă ( 40 de farfurii, 40 căniţe şi 40 de linguri).

Începând cu anul 1940 ,întregul învăţământ a rămas sub conducerea învăţătoarelor, care au dovedit devotament şi au făcut ca şcoala să nu sufere din cauza lipsei învăţătorilor, înrolaţi în diferite unităţi militare.

Începând cu martie 1944, întreaga populaţie a satului a fost evacuată, bunurile şi arhiva şcolii neputând fi salvate. Şcoala a fost avariată în proporţie de 70%, funcţionând în continuare în casele învăţătorilor. Primele lucrări de refacere încep în anul 1946, continuate în 1947. Existau în total nouã posturi de învăţători, un post de maistru lemnar şi grădiniţa de copii.

Următorii 10 ani din istoria şcolii i-am reconstituit având la îmndemână Cartea de Aur a comunei Cristeşti. Refacerea şcolii a fost rezultatul a miilor de ore de muncă voluntară, atât a cadrelor didactice, a elevilor, cât şi a sătenilor.

În 1948, au luat fiinţă clasele a-V-a, a-VI-a şi a-VII-a a Şcolii elementare Cristeşti, fiind dotată cu material didactic corespunzător.

În 1949, căminul cultural a fost înzestrat cu un aparat de cinematograf funcţionând în localul şcolii elementare de şapte ani, sătenii vizionând săptămânal filme artistice şi documentare.

Şcoala Cristeşti a găzduit şi un internat, înfiinţat în 1952, cu opt încăperi, cu aportul directorului Emil Gospodaru, al elevilor şi al oamenilor din sat.

Începând din anul 1964, directorul şcolii este Constantin Ţintilă. Pe parcursul a doi ani ,s-a realizat construirea actualului local de şcoală.

Din 1970 şi până în 2008, director al şcolii a fost Dragoş Mercore, cu o întrerupere de patru ani, când a funcţionat ca director Maria Tunu.

În toată această perioadă, realizările NU au fost puţine: cu fonduri de la Banca Mondială, se renovează clădirea veche a şcolii, se modernizează un nou corp, reţeaua de calculatoare este conectată la internet, achiziţionarea unei centrale termice pe gaz metan, dotarea cu geamuri tip termopan şi tâmplărie din profile P.V.C.

Lazăr Cătălina –VII B

 

Dedic aceste rânduri fostului meu învăţător, Chirica Ştefănel, VIII B

Unul dintre directorii care şi-au lăsat amprenta asupra destinului şcolii este învăţătorul Constantin Ţintilă. Cum era şcoala până mai ieri, aflăm din interviul pe care a binevoit să ni-l acorde:

-Ce studii aţi făcut?

-Am urmat Institutul pedagogic de doi ani din Bârlad, secţia învăţători.

-Unde aţi fost repartizat ca şi cadru didactic?

-La şcoala Cristeşti, pe post de profesor suplinitor şi am predat       matematica, fizică şi agricultură.

 

 

 

 

-Când aţi devenit director?

-Am fost numit la 1 septembrie 1964, prin dispoziţia dată de secţia de învăţământ a Paşcaniului, schimbâdu-l din funcţie pe învăţătorul Melinte Gheorghe.

 

-Care era atmosfera în şcoală în perioada respectivă?

-Nu prea bună, era o atmosferă încordată, datorită unor cadre didactice gălăgioase şi a directorului care le încuraja.

 

-Care este cea mai semnificativă realizare a dumneavoastră?

-Am construit şcoala începând de la fundaţie. Mi-a fost foarte greu, eram tânăr, însă am avut satisfacţia că, odată terminată, această şcoală era unicat în raionul Paşcani.

 

-Faceţi o comparaţie între învăţământul din perioada comunistă şi cel actual.

-În perioada comunistă se făcea învăţământ de calitate. Învăţătorii de la clasele I-IV dezvoltau dragostea de patrie, conştiinţa de a duce mai departe tradiţiile înaintaşilor. Se aplicau corecţii, democraţia nu prea exista, se făceau activităţi obşteşti, muncă culturală la catarmă, se primeau indicaţii să nu se refuze nimic. Se realizau şi excursii şcolare, am fost favorizaţi pentru că aveam nişte fii ai satului în poziţii importante. Astăzi pretenţiile sunt mai mari şi munca mai puţină.

 

-Care ar fi mesajul pentru dascălii şi elevii de astăzi?

-Mai multă exigenţă în relaţia profesor-elev ,iar în ceea ce priveşte cea elev-profesor, mai mult respect şi interes, o legătură mai strânsă cu familiile copiilor.

-Spuneţi-ne o maximă care v-a călăuzit în viaţă şi în carieră!

-Să ştii şi să ai puterea de a înţelege şi asculta pe apropiaţii tăi, să îi respecţi şi întotdeauna (pe cât posibil) să fii exemplu în muncă şi comportament.

Interviu realizat de Gurzun Raluca, VI B

 

 

 

• Cum arată şcoala noastră astăzi?

 

 

Pe 20 decembrie împlineşte frumoasa vârstă de 144 ani. Viaţa unei instituţii se cere celebrată, precum a oamenilor, fiindcă ea însumează sacrificiul, inteligenţa, pasiunea şi curajul, ambiţia şi profesionalismul. Misiunea şcolii este –ne spune doamna director Spiridonică Adriana- ca elevii să dobândească o pregătire generală bună, cunoştinţe aprofundate, competenţe necesare inserţiei sociale şi deprinderi de muncă intelectuală, pentru a putea învăţa pe tot parcursul vieţii. Să-i ajute pe tineri să se adapteze la o realitate în continuă transformare şi să-i pregătească pentru un viitor imprevizibil.

Astăzi sunt şapte corpuri care găzduiesc spaţii de învăţământ, 28 de săli de clasă, trei laboratoare, un cabinet de informatică, reţea A.E.L., o bibliotecă şcolară şi ateliere pentru instruirea practică.

Respectându-se tradiţia, în şcoala noastră se desfăşoară o activitate complexă, atât la nivel instructiv, cât şi educativ, fiind cuprinşi atât copiii şcolii, cât şi implicarea concretă a întregului colectiv didactic.

Rezultatele obţinute de-a lungul anilor în pregătirea elevilor s-au concretizat în premii acordate la concursuri şcolare, cât şi la examenele naţionale.

La ceas aniversar, dorim elevilor şi cadrelor didactice ale şcolii un an mai bun, sănătate şi multă putere de muncă.

Crăciun Gabriela VI –B