SCURT ISTORIC

La o depărtare de 26 kilometri, plecând din Slatina pe şoseaua judeţeană, trecând prin Brebeni şi comunele Cotena şi Izvoarele, se găseşte satul Alimăneşti. El este aşezat pe un deal înalt în partea stângă a râului Iminog.

In monografia sa despre Alimăneşti, Constantin Cherulescu spunea despre primii locuitori ai Alimăneştiului că locuiau în “Boianu pe valea râului Călmăţui la Leşi”. Musat şi Corbu aşezaţi în timpul lui Radu Negru, în zona Călmăţuiului au luat parte la luptele purtate de Mihai Bravul contra turcilor în judeţul Teleorman şi Vlaşca, fiind astfel împroprietăriţi, ca o recompensă pentru vitejia lor, cu mai multe moşii, care se întindeau în Boianu, de la Călmăţui până în moşia Crâmpoia, şi în pădurea de la Iminog până în moşia Mărunţei.

Se ocupau cu creşterea vitelor, cu cultura viei, cu stupăritul, făceau puţină agricultură numai pentru trebuinţele lor, semănând mai mult mei pe care îl păstrau în gropi. Măcinau la râşniţe pe care le ţineau în căruţe sau în scorburile copacilor…..Aşa ne vorbeşte istoria.

Numele satului vine de la numele unui turc bogat numit Aliman care locuia în Boianu ocupându-se cu creşterea vitelor.El proteja pe românii de aici de năvălitorii turci.

Alimaneştiul a fost teatrul unor conflicte puternice între moşie şi Vodă Ion Caragea, dar şi scena de luptă a năvălitorilor turci. Ei, locuitorii Alimăneştiului, au resimţit din plin vijeliile istorice tulburate ale ţării noastre.

Ca descendenti ai unui popor viteaz, ca fiind moşneni, după cum spune istoria că aceste sate au dat soldaţi de luptă domnitorilor ţării pentru apărarea contra năvălitorilor, aceşti oameni întotdeauna şi-au iubit şi-şi iubesc ţara, ei nu au căutat niciodată mijloace ca să scape de serviciul militar, punându-se sub protecţia boierilor sau fugind.  

CUM AM APĂRUT…

Şcoala s-a înfiinţat în anul 1837 până în 1848 când s-a închis din cauza revoluţiei. În 1857 şcoala s-a redeschis condusă fiind de învăţătorul C. Georgescu până în 1861.

Adevărata şcoală însă datează de la 1880 condusă pănă în 1886 de învăţătorul Corbeanu normalist din prima serie a şcolii normale Carol I.

În 1889 se desfiinţează ataşându-se la şcoala din Comuna Izvoarele.

Şcoala Alimaneşti este reînfiintata in 1898 funcţionând până în prezent.

Funcţionând în case particulare la început în 1926 se construieşte primul local de şcoală cu 4 săli de clasă.

Faptul ca aceşti locuitori nu au suferit greutăţile “clăcii”, ei au fost mai liberi şi prin urmare au putut progresa din timp pe această cale. Astfel că, încă de la 1860 au fost recrutaţi de aici, învăţătorii şi revisorii şcolari pentru întregul judeţ, numele de Alimănescu sau Alimăneşteanu întâlnindu-se în toate domeniile vieţii sociale, politice şi educaţionale româneşti.

La construcţia noului local de şcoala şi la îndrumarea şcolii pe calea bună, a contribuit şi învăţătorul Mihail Sârbu, fost şi revizor şcolar precum şi învăţătorul Demetra M. Sârbu.

Mergând pe un drum anevoios în istorie, Alimăneştiul anului 2010 nesusţinut economic şi social se află încă pe o treaptă inferioară de dezvoltare.

Hoţiile, începute încă de pe vremea năvălitorilor turci, au devenit stare de fapt în ţinutul Boianului, creând astfel un renume sumbru pentru întreaga regiune.

După 2000 toate instituţiile locale Biserica, Primăria şi Şcoala, conlucrând, au reuşit să trezească……la civilizaţie neamul “Alimăneştilor”. Vlăstarele acestui neam, copiii, elevii noştrii reprezintă piatra de temelie a unui progres educaţional veritabil care va impresiona evoluţia ulterioară a Alimăneştiului.

CARTE DE VIZITĂ

               Comuna Izvoarele are în componenţă două sate: Izvoarele şi Alimăneşti. În întreaga comună există câţiva agenţi economici (mai multe magazine alimentare, o farmacie, o brutărie, două mori şi câţiva investitori în agricultură). Majoritatea salariaţilor sunt angajaţi în construcţii (bărbaţii) şi în ateliere de croitorie (femeile) în oraşul Slatina aflat la 27 de km de comuna Izvoarele. Există foarte mulţi lucrători în străinătate, veniturile acestora reprezentând şi principala cauză a expansiunii destul de lente a vieţii economice a comunei.

          La nivelul infrastructurii există drumul comunal asfaltat, restul drumurilor fiind  pietruite deși în ultima vreme comunitatea locală face demersuri intense în acest sens.

          La nivelul mijloacelor de transport legătura cu oraşul Drăganeşti-Olt, cel mai apropiat de comuna Izvoarele este aproape inexistentă cu excepţia câtorva maşini de muncitori ce pleacă de dimineaţa. Un circuit stabil şi planificat există cu oraşul Slatina: o firmă de microbuze ce circulă din oră în oră .

         La nivel tehnologic sunt de semnalat: existenţa unui releu al unei companii de telefonie mobilă care asigură o bună calitate a comunicării, existenţa unei firme de televiziune prin cablu, telefonia fixă asigurată de operatorul care a preluat fosta firmă de stat – prin intermediul ei avem şi acces la reţeaua Internet (deşi sunt   relativ puţini utilizatori ai World Wide Web-ului .

Comuna Izvoarele are câte o şcoală în fiecare dintre cele două sate enumerate mai sus.

          Şcoala cu clasele I-VIII Alimăneşti cuprinde două corpuri de clădiri, aflate la aproximativ cinci minute de mers, una de cealaltă şi având denumiri specifice acestui timp de şcoală, respectiv: Şcoala cu clasele I-VIII Alimăneşti şi G.P.N. Alimăneşti.

          Şcoala Nouă are cinci spaţii de clasă, cancelaria, biroul directorului şi două încăperi mai mici (arhiva şi camera pentru alimente). De asemenea mai există o mică magazie pentru lemne şi cărbuni. Curtea şcolii constă într-un teren de fotbal de dimensiuni mici (30 X 30 m).  G.P.N. Alimăneşti are 4 spaţii de clase şi un hol.

          Personalul didactic al şcolii este alcătuit din 27 de membri, din care 10 sunt cadre titulare. De asemenea sunt 99  elevi la clasele I-IV, 119 la clasele V-VIII şi 64 la grădiniţă (GPN).

         Nivelul de dotare este totuși redus: laboratorul de fizică-chimie  a fost îmbogățit în ultimii doi ani cu câteva componenete esențiale în desfășurarea orelor de specialitate, iar biblioteca  a fost și ea completată cu câteva zeci de volume. 

         Deşi tot personalul didactic este calificat şi aproape jumătate sunt titulari, existând implicare din partea învăţătorilor şi profesorilor, datorită nivelului precar de dotare a şcolii şi deoarece cadrelor didactice le lipsesc materialele necesare motivării elevilor şi antrenării tipului de inteligenţă specific fiecăruia (conform teoriei inteligenţelor multiple a lui Howard Gardner) a existat  în ultimii ani școlari şi un procent mic de reuşită la examenele naţionale.  Lipsurile de mai sus sunt amplificate de veniturile mici ale părinţilor şi de slaba implicare a acestora. Problema absenteismului școlar se află pe un drum bun de rezolvare, acțiunile luate la nivelul școlii de către toate cadrele didactice au dat  roade.

         Ţinând cont de cele arătate mai sus, calea pe care trebuie să o urmeze Şcoala cu clasele I-VIII Alimăneşti este una a implicării mai pregnante a colectivului de cadre didactice în comunitate prin atragerea părinţilor şi responsabilizarea acestora. Acest lucru se va face plecând de la acei părinţi care deja participă la viaţa şcolii, ei reprezentând surse fundamentale de colectare a informaţiilor din sânul comunităţii şi informare a comunităţii despre planurile şi proiectele derulate. Prin interviurile de grup sau individuale, prin ateliere de lucru şi diferite tipuri de chestionare se va reuşi colectarea nevoilor educaţionale ale comunităţii şi diseminarea informaţiei în comunitatea locală.

DIR. EUGENIA MATEȘICĂ