Satul Coltea ar fi luat fiinta, dupa Nae Vasilescusi de la batrani stiute, in anul 1818. Primii locuitori: Moise Stroie Cristianu, Ene Cristianu, Simion Chezaru, Barbu Brezuica si altii, cu invoirea unui calugar grec, care administra , atunci, mosia.

Numele satului vine de la mosia Coltea, proprietate a Spitalului Coltea din Bucuresti. Ceva mai tarziu, pe la 1840, apartinea de Episcopia de Buzau, care a adus 48 de clacasi pentru lucrari agricole.

In 1897, mosia Coltea a fost vanduta in intregime locuitorilor, in loturi de cate 5 ha, improprietarindu-se, atunci, 370 de locuitori.

In 1903 pe teritoriul satului Coltea a fost plantata o padure de salcami, de cca 250 ha, padure care se mentine si astazi.

Se apare ca prima Biserica a fost construita prin anul 1825.  Locuitorii satului Coltea si-au construit Biserica cu hramul ,, Sf. Nicolae'', in 1873, care dupa legea din 1864, dispunea de 17 pogoane de pamant arabil.

Scoala din Coltea a luat fiinta in 1847, cu invatatorul Gheorghe Nita, dar, in continuare, se pare, a functionat cu intrerupere, indata ce la 1857, copiii urmau Scoala la Chichinetu. De la 1870 scoala a functionat cu regularitate. La inceput scoala a functionat in case particulare, apoi intr-o camera a Primariei vechi.

In 1904, s-a construit prima sala de clasa  si Casa directorului. Scoala s-a extins in 1951, incluzand si clasele gimnaziale.

Localul propriu in care functioneaza gradinita a fost construit in 1960.