UN SCURT ISTORIC AL SCOLII

La 15 septembrie 1968, în peisajul învăţământului buzoian avea să se înscrie o nouă pagină. Apărea o nouă şcoală, Şcoala Generală Nr. 15 Buzău. Martorii acestui eveniment, primii directori ai acestei unităţi, profesor Ana Baciucu si Maria Zotoiu, reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean, în frunte cu Inspectorul general, profesor lon Dumitrache, secretarul Organizatiei Judetene de partid care răspundea de problemele de învăţământ, Lazăr Baciucu, dar si elevi si părinţi prezenţi la festivitatea de deschidere îşi amintesc ca era o zi frumoasă, de neuitat. Era parcă o binecuvantare pe care Domnul o dădea acestui nou lăcaş de cultură. Presa vremii, prezentă şi ea la eveniment, consemna în " Viaţa Buzăului", anul I, nr. 181 din 17 septembrie 1968, la rubrica semnată de Ştefan Surugiu, Mircea Ichim şi Corneliu Stefan, urmatoarele: "Şcoala îşi deschide pentru prima oara porţile... E o cladire înalta, zvelta, cu salile scăldate de lumina soarelui. Şcoala Generala Nr. 15, Crâng se numară printre cele mai mari şcoli generale din municipiul nostru. Are 24 de săli de clasă în care învaţă peste 800 de elevi. Dintre aceştia, 28 în varstă de numai 6 ani formează o clasă specială. Tot aici va funcţiona şi Liceul Economic". Primul director al acestei şcoli, profesor Ana Baciucu, consemna şi ea în Cartea de onoare a şcolii urmatoarele: "S-a semnat actul de naştere a Şcolii Generale Nr.15 Buzău. Odată cu deschiderea anului şcolar întregul colectiv de elevi si educatori, ne-am angajat să facem din şcoala noastră o unitate fruntaşă..." Construcţia acestei şcoli, începută în anul 1967, pe vremea cand, Buzăul era încă raion în fosta regiune Ploieşti, din fonduri bugetare şi din iniţiaiva Sfatului Popular al Regiunii Ploieşti, DSAPC, şef proiect arhitect S. Petrescu, se finalizează în vara anului 1968, după reforma administrativă, care adus la apariţia judeţului Buzău şi a municipiului Buzău ca resedinţa de judeţ. Valoarea totală a investiţiei s-a ridicat la 3.420.000 lei, terenul aferent cladirii era de 13.000 m2, la care se adaugă 800 m2, pentru loturi experimentale. Şcoala se compunea din: 24 săli de clasă, un laborator de fizică cu depozit, un laborator de chimie cu depozit, 2 ateliere cu depozite, o cancelarie, secretariat, cabinet director, bibliotecă, cabinet medical, cabinet stomatologic, camera material didactic, sediu PMR şi sindicat, 2 depozite, vestiar personal, 6 grupuri sanitare elevi, un grup sanitar propriu.      

          Amplasamentul construcţiei şcolii s-a făcut pe terenul unde altadată fusese ferma agricolă a Şcolii Normale de băieţi (azi Liceul Pedagogic "Spiru Haret") pe o suprafaţă de aproximativ 2,5 pogoane, mai precis pe locul unde fusese via, grădina de legume si grajdurile acestei şcoli. Dincolo de ferma, erau cateva case care, cu timpul au fost demolate, ca urmare a aşa numitei “politici de sistematizare" promovată de conducerea de partid şi de stat de atunci, în frunte cu Nicolae Ceauşescu, în locul lor aparând casele tip de pe strada Traian Vuia, Vânatori şi altele, dar mai ales blocurile din cartierul denumit Micro 12 , adică cele dintre str. Carl Marx (azi Spiru Haret) şi N. Bălcescu de astăzi. Potrivit informaţiilor furnizate de unul dintre primii directori adjuncţi, Anton Grigore, învăţător buzoian de renume şi fost director al Şcolii Generale Nr.l, această clădire ar fi trebuit să fie un nou local pentru Şcoala Generală Nr.l de azi, şcoala foarte veche, a cărei clădire      n-ar mai fi putut rezista intemperiilor. Ulterior însă, în urma înfiintarii municipiului Buzău că reşedinţa de judeţ în 1968, edilii de atunci ai oraşului au hotărât consolidarea localului Şcolii Gen. Nr. 1 şi transformarea clădirii aflate încă în construcţie într-o şcoală nouă, numită Şcoala Gen. Nr. 15, care avea să şcolarizeze populaţia din Cartietrul Micro 12, adică din zona bulevardului N. Bălcescu, Spiru Haret şi Unirii, aflată în plină dezvoltare edilitară. Şcoala este situată pe strada Spiru Haret, nr.8, la distanţă de aproape 1 km de bariera Ploieşti, poartă principală de intrare în oraş dinspre Bucureşti, în apropierea renumitului parc Crâng, între bulevardul N. Bălcescu şi Unirii, în centrul marelui cvartal de blocuri care formează cartierul Crâng şi Unirii. În imediata ei vecinatate se află Clubul sportiv şi Liceul Pedagogic “Spiru Haret". În anul şcolar 1968-1969, şcoala a debutat cu un numar de 26 de clase, din care 14 la învăţământul primar şi 12 la învăţămantul gimnazial, cu un numar de 861 elevi, 32 cadre didactice (14 învăţători şi 18 profesori) şi 6 persoane TESA. Şcoala a preluat întreaga populaţie şcolară a claselor I-VIII de la Liceul Pedagogic la care s-au adăugat şi elevi mutaţi de curând în blocurile învecinate.

            Primii directori ai şcolii au fost prof. Ana Baciucu, director prim în perioada 1968-1980 şi prof. Maria Zotoiu, director adjunct în anii. Baza imobiliară era alcatuită din cladirea principală a şcolii, cu două nivele şi 24 săli de clasă, la care    s-au adăugat mai târziu clădirea atelierelor şcolare şi sala de sport. Spaţiul de şcolarizare a fost la început excedentar, de aceea în primii ani el a găzduit unele grupe de gradinita de la Caminul de copii vecin, unele clase ale Liceului Economic sau chiar clase de a IX-a si a X-a afiliate la unele licee din oras (perioada 1969-1977). Celelalte două corpuri de clădiri, sala de gimnastică şi clădirea atelierelor şcolare au fost construite mai târziu, în perioada 1974-1983. Construcţia celor două corpuri, începută în perioada directorilor Ana Baciucu şi Anton Grigore, când s-a turnat doar fundaţia şi grinzile, a durat destul de mult, lucrările fiind întrerupte o vreme din motive financiare, dar rezolvate până la urmă şi datorită înţelegerii şi sprijinului acordat de inginerul Constantin Niţulescu care era vicepreşedinte la Consiliul Popular Municipal Buzău. Recepţia celor 2 clădiri a fost făcută în anul 1983, în timpul directorilor Vasile Cozma şi Aurica Popescu. Sala de sport a şcolii a fost la început clădirea alăturată, unde astăzi funcţionează Clubul sportiv Buzău.                            Acest local a fost folosit o vreme de ambele instituţii, Şcoala Nr. 15 şi Clubul sportiv dar, ulterior şi treptat, ca urmare şi a intervenţiei conducerii Clubului sportiv de atunci, prof. Maria lonescu, localul a rămas numai la dispoziţia clubului, situaţie în care se gaseşte şi în prezent. Ca urmare, conducerea judeţului a hotărât construirea unei alte săli de sport pentru Şcoala Nr.15. Un rol foarte important în luarea acestei decizii 1a avut directorul de atunci al unităţii, prof. Ana Baciucu.  De asemenea, până în 1983, când a avut loc recepţia celor două clădiri, instruirea tehnico-productivă a elevilor, care avea un rol foarte important în sistemul de instrucţie şi educaţie de atunci, s-a realizat în clădirea propriu-zisă a şcolii, la parter, unde au fost amenajate câteva săli de clasă în acest scop (ateliere de lăcătuşerie, tâmplărie, croitorie şi menaj). Clădirea atelierelor şcolare are trei nivele şi 9 săli de clasă în care au funcţionat atelierele de lăcătuşerie, de tâmplărie, de electromecanică, de croitorie, de menaj, precum şi cel de-al doilea laborator de fizică, proiectat de prof. Vasile Cozma, cu bani de la buget şi aparatura de la minister. De asemenea, aici au funcţionat unele clase de elevi în perioadele de criză de spaţiu de şcolarizare. Primii directori ai şcolii îşi amintesc cu nostalgie de acel prim an şcolar din istoria ce abia începea să se scrie, de acei oameni minunaţi, învăţători, profesori sau personal auxiliar, care dând dovadă de un entuziasm extraordinar, au contribuit efectiv la dotarea şi amenajarea sălilor de clasă cu mobilier nou făcut la Şcoala ajutatoare (specială) din Râmnicu Sărat; de rolul deosebit de important pe care 1-au avut atelierele de lăcătuşerie şi tâmplărie din şcoala în aceasta dotare. Întradevr aceste ateliere, sub conducerea unor maiştri foarte pricepuţi ca Nicolae Mircea, Costel Cristescu, C-tin Ilie şi alţii au reuşit nu numai să menţină şi să dezvolte permanent baza materială a şcolii, dar şi să realizeze numeroase fonduri extrabugetare din vânzarea produselor realizate împreună cu elevii în ateliere. Astfel, regretatul maistru Cristescu lucra din deşeuri aduse de la Pipera Bucureşti, măsuţe şi scăunele pentru grădiniţele din judeţ, sau chiar rulote pentru muncitorii români trimişi să muncească în Siria, maiştrii Lucia Vrapciu si Maria Bezrodnii lucrau împreunâ cu elevele ii, fote, lenjerie de pat vândute în întreg judeţul. Maistrul Constantin Ilie a împrejmuit grădină (spaţiul verde) din faţa şcolii cu gărduţul care mai exista şi astăzi. Gardul de astăzi al şcolii, care 1-a înlocuit pe cel iniţial din plase de sârmă, a fost realizat după planul făcut de fostul director Anton Grigore, şi realizat de intreprinderea Metalurgică în sistemul de patronaj de atunci care permitea întreprinderilor să contribuie la dotarea unor şcoli, fără bani. Grădina din faţa şcolii, în forma ei de astăzi se datorează mâinilor iscusite ale fostului director Vasile Cosma, profesor de elita al învăţământului buzoian, dar şi un împătimit horticultor.             Ca urmare a preocuparilor deosebite ale directorilor si cadrelor didactice din aceasta unitate, şcoala şi-a îmbogăţit an de an baza materială. Astfel, încă din primii ani, şi-a început activitatea biblioteca, printr-un transfer de cărţi de la Casa Pionierului şi cu rafturi confecţionate în atelierele din şcoală. Începutul a fost modest, cu un numar redus de cărţi - 5.000 volume - şi sub îndemmarea primului bibliotecar, Silvia Capşa. De asemenea, în sprijinul procesului de învăţământ în şcoală a funcţionat încă din primul an de existenţă o staţie locală de amplificare, cu difuzoare în toate sălile de clasa, pe coridoare, în biroul directorilor şi secretariatului. Aceasta staţie era instalată în Camera pionierului şi a jucat un rol foarte important în viaţa şcolii. Prin intermediul ei se faceau diferite comunicări de interes general: convocarea elevilor şi a cadrelor didactice în careul din curtea şcolii, prezentări de cărţi, sărbătorirea unor evenimente mai importante din viaţa şcolii sau a ţării, scurte programe artistice, înviorarea elevilor, veşti din detasamente etc. Se poate afirma ca acest gen de activitate a avut un rol foarte important in educarea elevilor si chiar in formarea unor deprinderi de a folosi mijloacele moderue audio-vizuale. Era o activitate atractiva pentru elevi si benefică procesului de învăţământ. În anii următori, prin eforturi proprii, au fost amenajate şi dotate câteva laboratoare: de fizică, chimie, biologie, istorie şi mai ales de limbi străine.

        Un rol foarte important în dotarea şi organizarea acestor cabinete şi laboratoare 1-au avut oameni inimoşi, energici, cu iniţiativă, ca profesorii Vasile Cozma, Andrei Alesandru, Maria Minea, Nicolae Stanescii (regretatul profesor de fizica şi laborant al şcolii în perioada 1972-1988) profesorii Victoria Condei, Ana Aurelian, Aurica Stratone si Aurelia Mihai, Elena Constantinescu (Vrabiescu), Tudoriţa Grozavu, Eugenia Florescu şi alţii. Despre laboratorul fonic dotat cu aparatură modernă comandata la fabrica de Electronică, Bucureşti, din fonduri proprii, realizate îi atelierele din şcoală şi care a funcţionat până prin anii 1978-1979, se poate spune, fără lipsă de modestie, că era unul dintre cele mai bine dotate si moderne din oraş. Aceeaşi afirmaţie se poate face despre noul laborator fonic din scoală, care a fost inaugurat pe 20 martie 2003 în prezenţa membrilor Fundaţiei olandeze " Kinderen in Nood" din Bussum, Olanda. Aceştia s-au implicat în mai multe proiecte de ajutorare a institutelor de educaţie si de protecţie a copilului din judeţul Buzău. Fundaţia amintită a dotat şcoala noastră cu acest laborator fonic ca urmare a unei colaborari de 13 ani a profesoarei Aurelia Vlădescu la acţiunile desfăşurate, ca membru al Fundaţiei, în România. Laboratorul fonic constă din 26 de pupitre cu casetofon, cască audio şi microfon, un pupitru de comandă pentru profesori, un aparat pentru multiplicare de casete, 26 de computere cu 26 de măsuţe şi scaune. Laboratorul de informatică, înfiinţat în anul 1998, când la conducerea şcolii se afla profesor Gheorghe Dudu, s-a extins an de an, ajungând să beneficieze în septembrie 2002 de 25 calculatoare, 4 imprimante şi un scaner, care permit buna desfăşurare a activităţilor prevăzute în planul de învăţământ: instruire asistată de calculator, curs opţional " Prietenul meu, calculatorul". Acest laborator a permis editarea revistei şcolii " Înmuguriri eteme", devenită, în anul şcolar 2002-2003, "Aripi de vis". Nu trebuie uitata activitatea doamnei laborante Georgeta Rusu, a carei contribuţie în acest domeniu a fost majoră. În laboratorul de informatică au acces permanent elevii care manifestă interes deosebit pentru acest modem mijloc de comunicare si informare, întreaga reţea de calculatoare fiind conectată la INTERNET.

            Baza sportivă a şcolii, formată din sala de sport şi terenurile sportive din curte, a fost permanent îmbunătăţită, completată datorită preocuparilor conducerii şcolii şi colectivului de catedră a profesorilor de educaţie fizic din şcoală. La început sala a avut marcaje pentru teren de baschet şi volei, pentru că dispunea de instalaţiile necesare prăcticării acestor sporturi. În anul 1991 au fost realizate şi instalaţiile şi marcajele pentru terenurile de handball. În anul 1971 s-au asfaltat: un teren de handball (terenul de la stradă), un teren de baschet şi unul de volei. Terenul de handball a fosl împrejmuit cu gard din plasă sudată, de un ajutor deosebit fiind Întreprinderea de prospecţiuni geologice din Buzău care patrona şcoala, directorul ei fiind ingmerul Constantinescu. Pe terenul de handball a fost amenajai şi un teren de tenis de câmp, care era cel mai bun la acea vreme. Asfaltarea întregii baze sportive din curte s-a realizat în anul 1978. Anul 1992 a fost decisiv pentru reorganizarea bazei sportive şcolare. Atunci colectivul catedrei de educaţie fizică, profesor Bugheci Dumitru, Dobre lon, Dobrescu Gheorghe, Ene Traian, loan Elena, Mocanu Nicolae, sprijinit de conducerea şcolii, director Radu lon, şi prin munca voluntară a elevilor şi profesorilor la un loc, au amenajat încă un teren de handbal, cu gard protector din plasa sudată şi două terenuri de baschet, toate dotate cu instalaţiile necesare desfăşurării unei bune activităţi. Pentru completarea bazei existente, în anul 2002, la iniţiativa catedrei de educaţie fizică şi cu sprijinul conducerii şcolii, director Drăgostin Menelaş, s-a realizat prima nocturna pentru terenurile de handball şi baschet, fapt care ajută, în perioadele de toamna şi primavara la desfăşurarea orelor de educaţie fizică mai mult timp în aer liber. Tot atunci, conducerea şcolii a obtinut aprobarea finanţării pentru reparaţia capitală a sălii de sport. Astfel, s-au refăcut tencuielile, grupurile sanitare şi duşul, s-a înlocuit instalaţia de lumină, s-a înlocuit suprafaţa de joc cu mondoflex. Sala, astfel refacută şi modernizată, a fost inaugurată în februarie 2003 în prezenţa subprefectului Valeriu Ungureanu, primarului Constantin Boşcodeală, vice-primarului Nicolae Frânculescu, inspectorului general al Inspectoratului Şcolar Judetean, George Balica şi a unui director din Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Aprecierile facute de către toţi cei prezenţi cu aceasta ocazie, aprecieri consemnate şi de presa locală, arată că sala de sport a Scolii Nr. 15  Buzău este "cea mai cochetă sala de sport din  judeţ". Lucrările, finanţate de Primarie, au fost executate de SC Tehno - Edil S.R.L. Buzău, director inginer Silviu Vlad. Pardoseala este din mondoflex (Italia), cu aderenţă deosebită, rezistenţă la umiditate şi îndeplineşte toate standardele ecologice. Această bază materială a fost permanent menţinută, completată, dezvoltată, atât din fonduri bugetare, dar şi din alte fonduri, extra-bugetare şi cu directa contribuţie a conducerii şcolii, a unor cadre didactice sau mai recent, cu ajutorul unor sponsori, persoane fizice sau juridice care au înţeles necesitatea unor asemenea acţiuni. Întradevar, la prevederile bugetare mereu insuficiente s-au adăugat alte surse extra-bugetare, care au contribuit şi ele la dezvoltarea bazei materiale a şcolii, ele constând în activitatea elevilor în campanile agricole de la începutul anilor şcolari înainte de Revoluţie, din activitatea cultural - artistică sub forma unor serbări şcolare, cu taxa de intrare, din cota parte ce revenea şcolii din planul economic ce-1 realiza Unitatea de pionieri, din fondul Comitetului de părinţi constituit la nivel de şcoală, şi mai recent, prin acţiuni de sponsorizare etc.

             Aceste fonduri au fost folosite pentru autodotarea şcolii cu material didactic, mijloace si aparatură modernă de predare, pentru igienizarea localului şi alte acţiuni gospodăreşti, care să confere şcolii un aspect cât mai plăcut şi o eficienţă sporită a activităţii din şcoală. Aşadar, putem afirma că în ciuda tuturor greutăţilor întâmpinate, unele inerente oricarui început, altele apărute pe parcurs şi datorate unor cauze obiective, determinate de condiţiile socio-economice şi politice, specifice perioadei comuniste sau fiind o consecinţă logică a perioadei de tranziţie care a urmat dupa 1989, baza materială a şcolii a cunoscut un mers ascendent, creându-se astfel premisele desfăşurării unui proces de învăţământ de calitate superioară.

             CONDUCEREA ŞCOLII

            În cei 35 de ani de existenţă, activitatea de conducere a fost asigurată de 16 directori, din care nouă înainte de 1989 şi şapte după 1989. Înainte de decembrie 1989, mai exact pană la sfârşitul primului trimestru al anului şcolar 1989-1990, directorii erau numiţi de Inspectoratul Şcolar Judeţean pe o perioadă de 4 ani şcolari, dintre cadrele didactice titulare ale şcolii, sau uneori, detaşate de la alte şcoli în interes de serviciu. Numirea se facea printr-o decizie a Inspectoratului Şcolar Judeţean, care selectează directorii pe baza unor criterii politico - profesionale: apartenenţă la Partidul Comunist Român, vechimea în partidul unic, buna pregatire profesională şi o oarecare experienţă în activitatea de predare şi de conducere în noile condiţii democratice create învăţământului românesc după Revoluţie, începând cu al doilea trimestru al anului şcolar 1989 -1990, directorii au fost aleşi de adunarea generală a personalului din şcoală. Ulterior, începând cu anul şcolar 1994/1995 s-a trecut la ocuparea posturilor de directori prin concurs, sistem ce se menţine şi astăzi. Aşadar, pentru a puncta evolutiv aceasta afirmaţie precizăm că primii directori numiţi au fost profesoara Ana Baciucu si Maria Zotoiu. În ianuarie 1990 a avut loc şi în şcoala noastră alegerea noilor directori pe baze noi, democratice. Conducerea şcolii de atunci, profesorul Gheorghe Tutulan, director prim si profesoara Aurica Stratone director adjunct, constientă de cerinţele momentului, a cerut sa fie schimbată. Ca urmare, pe baza propunerilor facute de personalul didactic si didactic auxiliar din şcoală şi în urma votului scris, în final au fost aleşi profesorul lon Radu, ca director prim si profesoara Elisabeta Proscanu, ca director adjunct. Potrivit Hotărârii de guvem 496/1990 si 597/1991 forul suprem de conducere în şcoală este Consiliul profesoral, convocat periodic, iar între două consilii profesorale, Consiliul de administraţie, din care în mod automat fac parte şi directorii unităţii. Primul Consiliu de administraţie post decembrist, s-a constituit în mai 1990, el fiind format din 11 membri. Din anul şcolar 1990-1991, a luat fiinţă al doilea post de directori adjunct, deţinut de profesorul Traian Ene, post care s-a menţinut până la începutul anului şcolar 2002-2003, când s-a desfiinţat datorită scăderii populaţiei şcolare.

Înainte de 1990 în colectivul de conducere al şcolii intră şi comandantul instructor de pionieri, cadrul didactic numit de Organizaţia municipală a pionierilor şi care se numea, director cu munca educativă, fără a fi însă degrevat de ore.

Începând cu luna octombrie 2000 sarcina de a raspunde de munca educativă este atribuita unui cadru didactic, fără ca acesta sa fie remunerat sau fără a fi degrevat de ore. În prezent, aceasta funcţie este îndeplinită de profesoara Aurelia Vlădescu.                Calitatea activităţii de conducere din şcoală este dată de suma aspectelor pozitive şi negative înregistrate de toate cadrele didactice şi se reflectă direct în procesul instructiv-educativ din şcoală. Permanent, conducerea şcolii s-a bucurat de sprijinul organelor de îndrumare şi control de la nivel municipal, judeţean şi chiar central. Astfel, în anul 1986-1987 şcoala a fost controlată de o brigadă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi a Ministerului Învăţământului care, în colaborare cn organul judeţean de partid şi Inspectoratul Şcolar Judeţean a verificat întreaga activitate instructiv-educativă din şcoală, timp de mai multe zile Directorii din vremea aceea erau profesor Gheorghe Tutulan şi profesoara Aurica Stratone. La şedinta de analiza a inspectiei efectuate, comisia dc control a facut numeroase aprecieri asupra celor controlate, scoală reuşind să promoveze cu bine acel adevărat examen. Ca urmare, avânduse în vedere capacitatea managerială administrativ-gospodarească şi profesională a conducerii şcolii şi a competenţei cadrelor didactice, în repetate rânduri Inspectoratul Şcolar Judeţean a organizat şi realizat în şcoală numeroase activităţi de perfecţionare la nivel municipal şi chiar judeţean, schimburi de experienţă cu directorii, cercuri pedagogice, concursuri şcolare, etc. care au facut ca şcoala sa devină tot mai cunoscută şi apreciată.

            Anul şcolar 1990 - 1991 a început sub auspiciile conducerii democratic alese, cu o concepţie nouă despre învăţământ, educaţie, societate dar şi cu inerentele greutăţi ale perioadei de tranziţie.  În primul rând an trebuit epurate de influenţele ideologice comuniste programele de învăţământ, sarcina ce trebuie realizată cu mare grijă şi responsabilitate, în aşa fel încât să se păstreze totuşi acele elemente cu un conţinut pur ştiinţific şi de o mare valoare ale vechilor programe. Apoi, în lipsa unor manuale adecvate la noile cerinţe, manuale care erau în curs de elaborare, personalul didactic trebuia să facă eforturi serioase pentru a asigura calitatea procesului instructiv - educativ. De asemenea, profesorii şi elevii deopotrivă, trebuiau să se adapteze din mers la o nouă structură a anului şcolar organizat pe semestre, la avalanşa de noutăţi survenite în planul de învăţământ, în proiectarea demersului didactic, în conţinuturile şi activităţile de învăţare, etc. În septembrie 1999 conducerea şcolii a fost preluată, prin concurs, de profesorul Menelaş Drăgostin, director prim, de profesoara Aurica Stratone şi profesoara Drăguţa Dumitraşcu, directori adjuncţi, care au condus în această formulă până în momentul desfiinţării celui de-al doilea post de director adjunct, în octombrie 2002. În perioada 2002-2009, conducerea şcolii este realizată de profesorul Menelaş Drăgostin, d-na profesoară Aurica Stratone, director adjunct şi un consiliu de administraţie,  format din 11 membri. În anul 2009-2010 d-na prof. Aurica Stratone devine director prim iar  d-na prof. Gheorghe Elena director adjunct.                                                     

În prezent conducera şcolii este preluată de d-na prof. Gheorghe Elena director prim, d-na prof. Ignătescu Aurelia director adjunct şi consiliul de administraţie al şcolii din care mai fac parte:2 cadre didactice (înv. Drenea Georgeta şi prof. Bulf Veronica),1 reprezentant al Primăriei (Lungu Emilia), 1 reprezentant al Consiliului Local (Lazăr Sorin) şi 1 invitat al sindicatului ( înv. State Maria).

    Fără îndoială ca una din marile realizări ale actualei echipe manageriale este integrarea şcolii în cele doua programe de acţiune comunitară în domeniul educaţiei:"Socrates" componenta "Comenius 1" care îşi propun:  

1. Să dezvolte dimensiunea europeană în educaţie, la toate nivelurile şi să faciliteze accesul larg, transnaţional la resursele educaţionale din Europa, promovând egalitatea şanselor în toate sectoarele educaţiei.       

2. Să promoveze dezvoltarea cantitativa si calitativa a cunoasterii limbilor Uniunii Europene, pentru a se dezvolta solidaritatea dintre po-poarele Europei si sa promoveze dimensiunile interculturale in educatie.      

3. Să promoveze cooperarea şi mobilitatea în domeniul educaţiei.     

4. Să stimuleze schimburile de profesori şi elevi între instituţiile de învăţământ.      

5. Să încurajeze învăţământul deschis şi la distanţă.      

6. Să încurajeze utilizarea de către profesori şi elevi a noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare.    

         Conducerea şcolii în ultimii ani şi-a îndreptat atenţia în primul rând asupra rezolvarii unor probleme majore de ordin material - gospodăresc: refacerea sistemului termic şi a instalaţiilor igienico-sanitare, reamenajarea bazei materiale, sportive (terenurile de sport şi sala de sport), apoi, realizarea unui laborator de informatica cu 32 calculatoare, 4 imprimante, conectare la Internet, achiziţionarea a doua xerocopiatoare, televizoare, staţie de amplificare, video recorder. În anul şcolar 2002-2003, prin contribuţia unei societăţi olandeze si cu sprijinul profesoarei Aurelia Vlădescu s-a amenajat un laborator fonic ultramoden. De precizat faptul că toate aceste realizări au putut avea loc şi ca urmare a unei colaborări foarte strânse între şcoală şi familie, respectiv comitetele de părinţi pe clase sau pe şcoală.