Satul Preluca Veche este localitatea cea mai dispersată a judeţului Maramureş, atestată în 1603, ca localitate aparţinând „domnitorului  din localitatea Remetea Chioarului”. Din scrierile vechi reiese că era o localitatea nouă care la sfârşitul sec. al XVI –lea dispunea de o serie de avantaje.

În anul 1850 biserica plătea la Şcoala confesională greco-catolică din Târgu Lăpuş, banii învăţătorului, un fel de impozit. Şcoala s-a edificat prin biserică şi a fost înzestrată cu cele necesare de aceasta, funcţionând ca şcoală confesională din anul 1867. Primul dascăl cunoscut al acestei şcoli a fost preotul Şimon Gavril, zis şi popa Luca.

Forma de învăţământ organizat se cunoaşte din anul 1870 funcţionând în cadrul parohiei. Primul dascãl al scolii din sat a fost Popa Luca. Este dascãl al Scolii Confesionale Greco-catolice. Un alt dascăl al şcolii a fost localnicul Nechita Florian, între anii 1890-1900, care era diac al bisericii, fără studii corespunzătoare. Era numit în localitate „diacul din dâmb”.

În această perioadă, exista doar ciclul primar iar dascălii erau plătiţi de sat. Nu exista clădire care să aparţină şcolii, iar copiii învăţau fie la casa parohială, fie la casa diacului sau în „tinda” bisericii.

După Primul război mondial, exista în satul Preluca o clădire a şcolii, alcătuită din sală de clasă, coridor şi anexe, în locul numit „Vârfu Uliţii”. Tot în această perioadă, aproximativ în anii 1926-1927, este cunoscut în satul Preluca Veche, dascălul Nechita Vasile, care avea studii pedagogice la Gherla. Vin apoi în localitate alţi dascăli calificaţi, majoritatea din Regat.(Ioan Coroban, Rus Alexandru şi Varga Maria din Pomi, jud. Satu-Mare).

După 1935, în sat a existat o perioadă în care a funcţionat o formă de învăţământ de şapte clase. După 1940, au urmat concentrările şi războiul iar satul n-a mai avut învăţător şi şcoala n-a mai funcţionat timp de patru ani pentru că stăpânirea străină n-a mai repartizat învăţător pentru comună şi încercările de a impune învăţământul în limba maghiară n-au dat prea multe roade.

În Cronica parohiei Preluca Veche, în 26 ianuarie 1940, preotul Ioan Pop din Şoimuşi, Sălaj, nota următoarele:”Sub stăpânire străină atât şcoala cât şi biserica au avut mult de suferit”. În această perioadă clădirea şcolii confesionale se ruinează şi este vândută prin licitaţie publică în 1939 lui Florian Ioan a lui Găvrilă din Pietrar cu suma de 1000 lei.

După acest eveniment cursurile s-au desfăşurat la casa particulară a lui Giurgiu Vasile din Pietrar.

În 1945 se reia forma de învăţământ de patru clase avându-l ca învăţător pe Butuza, fără studii complete. Până în anul 1946, funcţionează  Şcoala confesională greco-catolică şi tot la această dată se construieşte prima şcoală prin contribuţia satului.

Forma de învăţământ de patru clase funcţionează până în 1962.

În acest an începe construcţia actualului local al şcolii şi se înfiinţează învăţământul general de opt ani.

În anii 1972-1973 a funcţionat în Preluca Veche şi clasa a IX- a.

Din anul 1974 învăţământul este organizat în ciclul primar şi ciclul gimnazial, forme de organizare care se menţin şi în prezent .

Între anii 1984- 1992 şcoala il are ca director pe profesorul de matematica Strepede Dionisie, iar din anul 1992 director al şcolii este profesorul de biologie Pop Ioan.

Azi , la Şcoala Gimnazială Preluca Veche învaţă un număr de 19 elevi în ciclul preşcolar, 28 elevi în ciclul primar şi 29 în ciclul gimnazial. Clasele, atât la ciclul primar cât şi la cel gimnazial, sunt cu predare simultană.