Scoala Gimnaziala Nr.2 Lita
Lita, Teleorman

Prezentare

Comuna Liţa este aşezată în partea de sud a judeţului, pe valea râului Olt, fiind traversată de şoseaua judeţeană Turnu-Măgurele - Drăgăneşti-Olt - Slatina, la o distanţă de numai 5 kilometri faţă de oraşul Turnu-Măgurele.
Şcoala noastră are, în acest moment, o mulţime de atuuri pentru a răspunde nevoilor societăţii, pentru a se considera un pilon al şcolii româneşti, în vederea integrării în spaţiul european. Scopul ei este să ofere absolvenţilor săi o pregătire corespunzătoare, care odată stăpânită, să reprezinte o ,,pistă" de lansare spre liceele pe care doresc să le urmeze în vederea profesionalizării.
Colectivul de cadre didactice este format din oameni dedicaţi meseriei de dascăl, de la cei de-abia ieşiţi de pe băncile facultăţii, până la cei care se apropie de vârsta pensionării.
Cele 15 cadre didactice sprijină cu hotărâre şi entuziasm formarea a 108 de elevi, de la vârsta preşcolară, până la cea a admiterii la liceu. Ne mândrim cu un procentaj ridicat al elevilor care au promovat, an de an, testele naţionale.
De asemenea, elevii noştri se mândresc cu diplomele obţinute la diverse concursuri şcolare.


La 1 ianuarie 1935 ia fiinţă Şcoala Mixtă nr. 2 (cum se numea pe atunci), într-o clădire a unui boier de lângă Ferma Liţa, construită în anul 1888, cu două săli de clasă şi cancelarie. În prezent în acest local funcţionează Grădiniţa nr. 2. Şcoala a avut atunci două posturi de învăţători, Elena şi Filimon Petrescu.

În anul 1970 s-a dat în folosinţă o nouă clădire, în aceeaşi curte cu cea veche, în care funcţionează şi în prezent Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2. Acest local cuprinde 4 săli de clasă, un laborator şi două cancelarii, la care se adaugă în 1974 încă o sală de clasă, un laborator şi o bibliotecă.

De menţionat este faptul că acest nou local a fost construit în întregime cu ajutorul sătenilor, care au contribuit nu numai cu forţa de muncă, dar şi financiar la sălile adăugate în 1974.

Aşadar, înainte de 1940 şi după, în comună existau două şcoli: una în Satul Nou (şcoala noastră) cu clasele I-IV şi alta în Satul Vechi cu clasele I-VII. Cei mai mulţi elevi de atunci mergeau la şcoală desculţi de primăvara până toamna, cu geacul în care se aflau: cartea de „cetire", tăbliţa, condeiul şi beţişoarele pentru socotit.

Cu toate că învăţământul de patru clase, apoi de şapte clare era obligatoriu, cu toate eforturile cadrelor didactice din şcoala noastră, unii săteni nu şi-au trimis copiii la şcoală. Motivele: ignoranţa, nepăsarea, precum şi nevoia de ajutor la munca din gospodărie. Mulţi au fost aceia care au rămas în afara şcolii sau au abandonat-o pe parcurs. În special în privinţa fetelor se considera că învăţătura era inutilă.

Galerie foto