Scoala Gimnaziala Cainenii Mari
Cainenii Mari, Valcea
Prezentare
Şcoala cu clasele I-VIII Câinenii Mari este situată în partea de nord-vest a satului cu acelaşi nume,pe DN 7 şi lângă calea ferată ce leagă Oltenia de Ardeal,în frumoasă depresiune a Ţării Loviştei.
În prezent aici funcţionează două grupe de gradiniţă cu 40 de preşcolari şi clasele I - VIII cu un numar de 156 de elevi .
Adresa şcolii :
Com. Câineni , sat Câinenii Mari , jud. Vâlcea
Nr. de telefon : 0250/756005
e-mail : scoalacaineniimari@yahoo.com
Câineniul este cea mai nordică localitate a judeţului Vâlcea,graniţa între Ardeal şi Oltenia nefiind vizibilă ,deoarece atât localitatea cât şi oamenii au păstrat elemente din cele două zone atât în construcţii cât şi în” vorbă şi port”. Oltul, vechi prieten al satului din timpurile începutului,se prăvale printre pietre şi stânci,admirând atât noile construcţii (podul cel nou cu caracteristici europene , care este primul pod din Europa sudat electric, aşezat pe role şi cu capetele libere) dar şi amintindu-şi cu duioşie de vechile vestigii romene ca: Ponts Vetus şi castrul roman din Malul Podului. Câinenii Mari s-a numit o lungă perioadă de timp Câineni de Vâlcea ,după vechea împărţire administrativă(satele din dreapta Oltului aparţineau de Vâlcea iar cele de pe stânga de Argeş). Oamenii şi locurile l-au fascinat pe Al Vlahuţă în pelegrinările sale prin cea mai “Pitorească Românie” ,dedicând un capitol emoţionant acestei localităţi, intitulat “La Câineni”. Principala ocupaţie a locuitorilor acestei “guri de rai” a fost păstoritul şi agricultura,chiar dacă aşezarea geografică şi solul arid nu au fost propice acestei ultime îndeltniciri,pământul producând doar atât cât au avut nevoie oamenii acestor meleaguri şi obţinând independenţa în produse agricole încă din cele mai vechi timpuri. Începuturile învăţământului în satele comunei Câineni sunt destul de vechi şi sunt legate de viaţa religioasă şi cea economică. În listele cu satele unde “au luat fiinţă” şcoli săteşti în judeţul Vâlcea ( în perioada 1838 – 1844 ) se află satul Robeşti cu anul 1841 şi satul Câineni de Vâlcea cu anul 1843,primul dascăl al acestei şcoli fiind NICOLAE CIOBOTILĂ. Şcoala veche din Câinenii Mari funcţiona din 1843 , în localul fostei primării, actualul local extins al Căminului cultural . Acest local a funcţionat până în 1910 , când s-a construit localul cel vechi al şcolii din Câinenii Mari , an ce marchează şi înfiinţarea primei biblioteci săteşti. Actualul local de şcoală din Câinenii Mari a devenit funcţionabil în anul 1965 Cu mult timp înainte de înfiinţarea unor şcoli organizate , au existat preocupări din partea unor oameni ştiutori de carte , mai ales preoţi şi cântăreţi bisericeşti , de a lumina minţile „copilimii rurale” . Învăţământul public a existat în acest sat ca învăţământ neautorizat în cadrul bisericii . Ca mărturie stau cele două bănci de stejar , din secolul al XVIII-lea , din pronaosul bisericii Sf. Nicolae şi care leagă acest lăcaş de începuturile învăţământului în acest sat , copiii deprinzând aici „buchiile cărţii” . Astfel , biserica a avut un rol primordial în iniţierea şi dezvoltarea învăţăturii la sate . La sfârşitul secolului al XIX-lea , memoria colectivă aminteşte de învăţătorii Constantin Mocanu şi Ştefan Canini , precum şi de faptul că şcolarii învăţau să scrie şi să citească în casele unor localnici . Pentru satul Câinenii Mici , documentele nu consemnează începuturile învăţământului public organizat . Din documentele vremii aflăm că acesta a dispus de local propriu de şcoală numai după 1933 , clădirea fiind construită în perioada 1929 – 1933 şi având şi astăzi aceeaşi destinaţie . Dacă la început aici învăţau toate clasele , după anul 1948 , în actualul local de şcoală au rămas să înveţe doar elevii din ciclul primar deoarece cele trei săli de clasă nu-i puteau cuprinde pe toţi elevii din Câinenii Mici . De menţionat este faptul că din documentele vremii reiese faptul că la începutul învăţământului public , învăţătorul Constantin Mocanu preda la şcoala din satul Câinenii Mici doar joia şi sâmbăta , în celelalte zile ale săptămânii ţinând ore la Şcoala Grebleşti . În satul Grebleşti , locuitorii îşi ridică local pentru Cămin cultural încă din 1870 dar şcoala funcţionează la început pe lângă biserică , apoi prin casele oamenilor, începând ca din 1953 – 1955 să aibe local propriu , actualul local . Tot din 1955 , în satul Grebleşti funcţionează şi Grădiniţa de copii . La început în case particulare , apoi în 1958 se mută în localul şcolii noi , unde funcţionează până în anul 1976 . Din anul 1975 începe construcţia unui local nou care se dă în folosinţă în 1977 . Până în anul 1948 au funcţionat şcoli de patru clase în fiecare sat al comunei, de la această dată înfiinţându-se şcoli de 7 ani la Robeşti ,Câinenii Mari şi Grebleşti, În anul 1965 s-a trecut la generalizarea învăţământului obligatoriu de 8 ani în şcolile din Câinenii Mari şi Grebleşti . Începând din 1980 s-a generalizat învăţământul de 10 ani în Şcoala Câinenii Mari , situaţie care durează până în anul 1991.