Manastirea Caraiman
Busteni, Prahova

Alte date

            12 Martie 2007         

  

                Din Busteni, apucand pe un drum laturalnic, urci, urmand cateva serpentine mici, pret de vreo 80 de metri diferenta de nivel ca sa ajungi intr-o poiana care se deschide chiar la marginea padurilor de sub varful Caraiman.

 

 

Privesti toata aceasta liniste adanca si placuta si fara sa vrei simti cum, neauzit si neprihanit, peste acest loc pluteste usor harul lui Dumnezeu si ocrotirea Maicii Preasfinte pe care fiecare om o simte in adancul sufletului.

                Eu una am simtit-o si o marturisesc.

                Era in vara anului 2003, eram insarcinata in 5 luni. Am venit in concediu la Busteni si ca in fiecare an, am mers la manastire.

                Parintele m-a binecuvantat spunand „Va fi baiat si va fi preot". Am plecat putin dezamagita de ideea de preot, dar am revenit in fiecare an impreuna cu copilul Andrei, trecand peste prima incercare care mi-o arata Maicuta Domnului.

                August 2006, am revenit iar la manastire, Andrei era diagnosticat de multi doctori cu astm bronsic. Tratamentul era bazat pe cortizon. I-am spus parintelui suferinta mea si am primit raspunsul de care vreme de un an m-am indoit „Nu mai umblati la doctori , copilul nu are astm". Am plecat si mai dezamagita decat in anul 2003, nici peste a doua incercare nu trecusem.

                A treia incercare si ultima a fost in 12 martie 2007. Dupa ce trei zile copilul meu vazut de multi doctori din  Bucuresti, voma in continuare si nimeni nu stia ce are, am ajuns la Spitalul Fundeni, unde doctorita Ritivoiu Aurelia, sa-i dea Dumnezeu sanatate, cum l-a privit mi-a spus: "Copilul asta moare, are trombocite 0, de ce ati stat pana acum?" M-am uitat lung la dansa dar am ramas internata in spital. I s-au facut analize, multe analize dar din cea mai simpla analiza - Hemograma - a iesit rezultatul pe care doctorita l-a spus fara sa-l consulte doar din priviri. Diagnosticul a fost PTI - purpura trombocitopenica idiopatica, confirmand ca nu a avut niciodata astm bronsic. A stat trei zile a stat cu trombocite 0, dar pe picioare. Cum spune medicina, cu trombocite 0 se produce comotie cerebrala, Andrei a avut-o pe Maicuta Domnului care l-a protejat, si pe parintele Gherontie care s-a rugat. Au urmat zile, luni de transfuzii de sange, de tratament cu dexametazona. Dar in acest 12 martie 2007 am inteles si am trecut cea de-a treia incercare.  Tot ce spunea Parintele Gherontie despre Andrei era adevarat.  De atunci venim foarte des la manastire si tot ce spune asa este, si toate rugamintile adresate Maicutei Domnului mi-au fost indeplinite.

Va indemn sa nu ocoliti aceasta manastire daca sunteti in trecere.

                  

                Nu veti regreta vizita pe care o veti face si cu siguranta veti reveni. Se ajunge in 45min din centrul orasului.