Manastirea Caraiman
Busteni, Prahova
Prezentare
Inconjurata de brazii seculari Manastirea Caraiman se bucura de trimisul Maicii
Domnului, Parintele Gherontie Puiu.
Parintele Gherontie Puiu
si
Minunile Maicii Domnului
La Busteni, pe Valea Prahovei, in marginea padurilor de sub Caraiman traieste un
pustnic al carui renume a depasit de mult granitele de piatra ale Bucegilor.
Este calugar si preot si, dupa cum singur marturiseste, pana la varsta de 69 de
ani, cati numara in prezent, i-a murit moartea de trei ori.
Din prima zi a venirii sale pe lume, parintele Gherontie s-a aflat necontenit
sub protectia Maicii Domnului, care l-a ales, spune el, pentru indeplinirea unei
sfinte misiuni: inaltarea unei manastiri, departe de tumultul desertaciunilor
omenesti. Intregul sau destin seamana cu un martiriu. Credinta nestramutata si
rugaciunea l-au ajutat insa sa implineasca faceri de bine de-a dreptul
miraculoase, ca un mijlocitor intre crestinii aflati la nevoie si Preacurata
Fecioara Maria. Dar mai presus de toate, parintele Gherontie Puiu a reusit in
cele din urma, sa-si vada visul pe care de-a se implini.
Intr-o poiana de la poalele Caraimanului, el a inceput construirea unei
manastiri de calugari si a unei biserici.
La inceput, in anul 1996, Parintele Gherontie locuia in acesta
„cabana".
Era singur si totusi nu era, o avea pe Maicuta Domnului.
Oferea credinciosilor 2 lumanari spunand :
" Aprindeti una pentru mortii si alta pentru vii."
Aici la Maicuta Domnului, sculptura in lemn, se rugau credinciosi pana sa se
construiasca Aghiasmatarul.
Acum Maicuta Domnului se afla in interiorul "Bisericii celei mari"
asteptand finalizarea lucrarilor si locul de cinste.
Mai are putin si isi va desavarsi misiunea pentru care a fost ales...
Manastirea cu un singur calugar
Dincolo de "Jepi" - langa un parau repede curgator pe sub coasta
Bucegilor - se afla un plai domol numit Palanca inconjurat de brazi seculari.
Cateva lespezi vechi de piatra brazdeaza poteca ingusta ce serpuieste prin
padure, pana la o poiana invelita in iarba, de un verde stralucitor.
Pelerinii descopera o gura de rai, in mijlocul caruia se afla un brad retezat de
furtuna, ce are forma neobisnuita a unui policadru urias. In varful sau este
asezata o cruce alba, ce se aprinde la lasarea serii, o data cu iluminatul
public din Busteni.
Pe ramura din partea de rasarit a arborelui sunt prinse, in cateva copci,
clopotul si toaca acestei manastiri in aer liber.
Marginile poenii sunt imprejmuite cu pari de lemn si sarma. Locul portii mari
este strajuit de doi busteni verticali, ciopliti cu migala.
Intr-o latura a incintei se afla doua baraci de santier si cladirea viitoarei
staretii, ridicata pana la "rosul" caramizilor.
Alaturi, a fost turnata fundatia unei bisericute cu pereti de scandura, dar inca
fara turla. De jur-imprejurul bradului retezat, cuprinzandu-l ca intr-o
imbratisare, este construit un "agheazmatar", un fel de capela din
lemn, de forma circulara, unde se tin slujbe si unde credinciosii veniti aici
din toata tara aprind lumanari si se roaga la icoana Maicii Domnului.
Deasupra, pe varful Caraimanului, la o inaltime ametitoare, vegheaza crucea
inaltata pe munte (Crucea Caraiman - Simbolul Credintei Montane), la care se
inchina toti pelerinii, inainte de-a pasi in cuprinsul asezamantului.
Fata din vis
Parintele Gherontie este un urias bland, cu vorba moale, specific moldoveneasca.
Are ochii mari, ca doua adevarate ferestre ale sufletului. Fiinta sa
raspandeste, in chip nevazut, un sentiment de iubire fara margini. Cand vorbeste
despre Maica Domnului, privirile ii stralucesc inviorate de credinta.
De cate ori isi aminteste de suferintele pe care le-a indurat de-a lungul
vietii, lacrimeaza ca un copil. Intraga existenta a parintelui reprezinta un
lung sir de minuni, ingemanate in tot atatea clipe de cumpana. Cel care pare,
astazi, mai batran decat varsta pe care o are s-a supus tuturor incercarilor,
ascultator si increzator, ducandu-si pana la capat penitenta ce nu intamplator
i-a fost harazuita.
" De loc sunt din Todiresti, mai sus spre Iasi, dar m-am nascut in spitalul
de la Ruginoasa.
Todiresti, Judetul Iasi
Prin acea vreme, in toamna lui 1933, maternitatea era amenajata chiar in fostul
palat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Tata plecase din satul nostru, din pricini necunoscute mie, bejenind prin marile
orase, pe urmele unor boieri la care fusese argat. Mama - Ioana lui Tudose, cum
ii zicea lumea - ramasese singura si se chinuia cu gospodaria si traiul zilnic.
Toate acestea le-am aflat de la oameni mai tarziu, caci biata maicuta mea -
Dumnezeu s-o hodineasca in sanurile lui Avram! - a murit in vreme ce se chinuia
sa ma aduca pe lume. Si eu am fost crezut mort de doctori, ca si mama....
Moasele m-au pus intr-un lighean si m-au aruncat pe malul garlei, printre
gunoaie, infasurat pe jumatate in pielita ceea trasa din maruntaiele mamei.
Peste putina vreme, s-a nimerit sa treaca pe acolo o taranca. Nu s-a dus prin
alta parte, ci a indrumat-o Duhul Sfant sa apuce chiar pe langa garla, prin
gunoie! M-a auzit plangand, m-a luat in brate si m-a dus la caruta. Daca nu ma
afla ea, mai aveam putin si furnicile mi-ar fi mancat ochii, as fi ajuns hrana
la sobolani... Atunci mi-a murit moartea cea dintaia oara!.
Viitoarea mama adoptiva, care nu il va infia niciodata, desi il va ingriji cu
afectiune, a fost tocmai taranca salvatoare. A copilarit la Todiresti, in casa
familiei Puiu fara sa fie macar botezat, dar "oplosit cu multa
dragoste" de Petrache si sotia sa, carora el le spunea "bunici".
La sapte ani, a fost martorul inceperii razboiului. Fiul cel mare al familiei,
adica fratele sau "vitreg", a plecat pe front si nu s-a mai intors
acasa. Copilul a visat atunci, pentru prima data, "o tanara ce parea fara
varsta, cu chip de lumina, imbracata in straie manastiresti", care i-a spus
domol:
"Vei fi ocrotit!... Tatal tau se va intoarce dupa un lung
prizonierat".
Micutul a pastrat taina, ca sa nu-si supere "bunicii". Nu-l vazuse
niciodata pe tatal sau si isi inchipuia ca o fi dus la razboi. Dar surpriza a
fost alta, " caci necunoscute sunt caile Domnului!". Dupa 12 ani de
la plecarea pe front, fratele vitreg cel mai mare a aparut in sat, povestind cum
a petrecut ani grei de prizonierat in Rusia. "Bunicii" murisera intre
timp, tot asteptandu-l, iar ceilalti copii, crescuti mari de-acuma, incepusera
sa se risipeasca prin lume.
"Cand Ilie Puiu s-a intors acasa, abia daca l-am mai cunos
Domnului, Parintele Gherontie Puiu.
Parintele Gherontie Puiu
si
Minunile Maicii Domnului
La Busteni, pe Valea Prahovei, in marginea padurilor de sub Caraiman traieste un
pustnic al carui renume a depasit de mult granitele de piatra ale Bucegilor.
Este calugar si preot si, dupa cum singur marturiseste, pana la varsta de 69 de
ani, cati numara in prezent, i-a murit moartea de trei ori.
Din prima zi a venirii sale pe lume, parintele Gherontie s-a aflat necontenit
sub protectia Maicii Domnului, care l-a ales, spune el, pentru indeplinirea unei
sfinte misiuni: inaltarea unei manastiri, departe de tumultul desertaciunilor
omenesti. Intregul sau destin seamana cu un martiriu. Credinta nestramutata si
rugaciunea l-au ajutat insa sa implineasca faceri de bine de-a dreptul
miraculoase, ca un mijlocitor intre crestinii aflati la nevoie si Preacurata
Fecioara Maria. Dar mai presus de toate, parintele Gherontie Puiu a reusit in
cele din urma, sa-si vada visul pe care de-a se implini.
Intr-o poiana de la poalele Caraimanului, el a inceput construirea unei
manastiri de calugari si a unei biserici.
La inceput, in anul 1996, Parintele Gherontie locuia in acesta
„cabana".
Era singur si totusi nu era, o avea pe Maicuta Domnului.
Oferea credinciosilor 2 lumanari spunand :
" Aprindeti una pentru mortii si alta pentru vii."
Aici la Maicuta Domnului, sculptura in lemn, se rugau credinciosi pana sa se
construiasca Aghiasmatarul.
Acum Maicuta Domnului se afla in interiorul "Bisericii celei mari"
asteptand finalizarea lucrarilor si locul de cinste.
Mai are putin si isi va desavarsi misiunea pentru care a fost ales...
Manastirea cu un singur calugar
Dincolo de "Jepi" - langa un parau repede curgator pe sub coasta
Bucegilor - se afla un plai domol numit Palanca inconjurat de brazi seculari.
Cateva lespezi vechi de piatra brazdeaza poteca ingusta ce serpuieste prin
padure, pana la o poiana invelita in iarba, de un verde stralucitor.
Pelerinii descopera o gura de rai, in mijlocul caruia se afla un brad retezat de
furtuna, ce are forma neobisnuita a unui policadru urias. In varful sau este
asezata o cruce alba, ce se aprinde la lasarea serii, o data cu iluminatul
public din Busteni.
Pe ramura din partea de rasarit a arborelui sunt prinse, in cateva copci,
clopotul si toaca acestei manastiri in aer liber.
Marginile poenii sunt imprejmuite cu pari de lemn si sarma. Locul portii mari
este strajuit de doi busteni verticali, ciopliti cu migala.
Intr-o latura a incintei se afla doua baraci de santier si cladirea viitoarei
staretii, ridicata pana la "rosul" caramizilor.
Alaturi, a fost turnata fundatia unei bisericute cu pereti de scandura, dar inca
fara turla. De jur-imprejurul bradului retezat, cuprinzandu-l ca intr-o
imbratisare, este construit un "agheazmatar", un fel de capela din
lemn, de forma circulara, unde se tin slujbe si unde credinciosii veniti aici
din toata tara aprind lumanari si se roaga la icoana Maicii Domnului.
Deasupra, pe varful Caraimanului, la o inaltime ametitoare, vegheaza crucea
inaltata pe munte (Crucea Caraiman - Simbolul Credintei Montane), la care se
inchina toti pelerinii, inainte de-a pasi in cuprinsul asezamantului.
Fata din vis
Parintele Gherontie este un urias bland, cu vorba moale, specific moldoveneasca.
Are ochii mari, ca doua adevarate ferestre ale sufletului. Fiinta sa
raspandeste, in chip nevazut, un sentiment de iubire fara margini. Cand vorbeste
despre Maica Domnului, privirile ii stralucesc inviorate de credinta.
De cate ori isi aminteste de suferintele pe care le-a indurat de-a lungul
vietii, lacrimeaza ca un copil. Intraga existenta a parintelui reprezinta un
lung sir de minuni, ingemanate in tot atatea clipe de cumpana. Cel care pare,
astazi, mai batran decat varsta pe care o are s-a supus tuturor incercarilor,
ascultator si increzator, ducandu-si pana la capat penitenta ce nu intamplator
i-a fost harazuita.
" De loc sunt din Todiresti, mai sus spre Iasi, dar m-am nascut in spitalul
de la Ruginoasa.
Todiresti, Judetul Iasi
Prin acea vreme, in toamna lui 1933, maternitatea era amenajata chiar in fostul
palat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Tata plecase din satul nostru, din pricini necunoscute mie, bejenind prin marile
orase, pe urmele unor boieri la care fusese argat. Mama - Ioana lui Tudose, cum
ii zicea lumea - ramasese singura si se chinuia cu gospodaria si traiul zilnic.
Toate acestea le-am aflat de la oameni mai tarziu, caci biata maicuta mea -
Dumnezeu s-o hodineasca in sanurile lui Avram! - a murit in vreme ce se chinuia
sa ma aduca pe lume. Si eu am fost crezut mort de doctori, ca si mama....
Moasele m-au pus intr-un lighean si m-au aruncat pe malul garlei, printre
gunoaie, infasurat pe jumatate in pielita ceea trasa din maruntaiele mamei.
Peste putina vreme, s-a nimerit sa treaca pe acolo o taranca. Nu s-a dus prin
alta parte, ci a indrumat-o Duhul Sfant sa apuce chiar pe langa garla, prin
gunoie! M-a auzit plangand, m-a luat in brate si m-a dus la caruta. Daca nu ma
afla ea, mai aveam putin si furnicile mi-ar fi mancat ochii, as fi ajuns hrana
la sobolani... Atunci mi-a murit moartea cea dintaia oara!.
Viitoarea mama adoptiva, care nu il va infia niciodata, desi il va ingriji cu
afectiune, a fost tocmai taranca salvatoare. A copilarit la Todiresti, in casa
familiei Puiu fara sa fie macar botezat, dar "oplosit cu multa
dragoste" de Petrache si sotia sa, carora el le spunea "bunici".
La sapte ani, a fost martorul inceperii razboiului. Fiul cel mare al familiei,
adica fratele sau "vitreg", a plecat pe front si nu s-a mai intors
acasa. Copilul a visat atunci, pentru prima data, "o tanara ce parea fara
varsta, cu chip de lumina, imbracata in straie manastiresti", care i-a spus
domol:
"Vei fi ocrotit!... Tatal tau se va intoarce dupa un lung
prizonierat".
Micutul a pastrat taina, ca sa nu-si supere "bunicii". Nu-l vazuse
niciodata pe tatal sau si isi inchipuia ca o fi dus la razboi. Dar surpriza a
fost alta, " caci necunoscute sunt caile Domnului!". Dupa 12 ani de
la plecarea pe front, fratele vitreg cel mai mare a aparut in sat, povestind cum
a petrecut ani grei de prizonierat in Rusia. "Bunicii" murisera intre
timp, tot asteptandu-l, iar ceilalti copii, crescuti mari de-acuma, incepusera
sa se risipeasca prin lume.
"Cand Ilie Puiu s-a intors acasa, abia daca l-am mai cunos
Promisiunea care a inaltat o manastire
Parintelui i-au trebuit ani buni sa se aseze aici, dar nu la intamplare, ci la povetele Maicii Domnului, care i s-a aratat de mai multe ori in vis, fiindu-i aproape in toate clipele grele. Calugarul spune ca inca de la venirea sa pe lume s-a aflat necontenit sub protectia Maicii Domnului, care l-a ales pentru indeplinirea unei sfinte misiuni: inaltarea unei manastiri, departe de tumultul omenesc. Dupa mai multe cautari, in cele din urma, parintele Gherontie si-a vazut visul cu ochii, incepand in poiana Palanca construirea unui lacas de cult pentru calugari, precum si a unei biserici. In mijlocul ei se afla un brad retezat de furtuna, in care s-a gasit chipul Maicii Domnului, brad ce are forma unui policandru urias. In varful acestuia exista o cruce alba ce se aprinde la lasarea serii, o data cu iluminatul public al orasului Busteni. Deasupra, la o inaltime ametitoare, strajuieste crucea inaltata pe Caraiman, la care se inchina toti pelerinii inainte de a intra in curtea Manastirii.
Galerie foto
