A MURIT IARASI ....EMINESCU

Ajung la noi, din veac în veac, noi stele:

Când un Luceafăr,  când un Soare.

Rătăcesc printre spirite rele,

Nu stau prea mult şi moartea lor ne doare.

Ne amăgesc cu lire viaţa,

Ne bucură pân’la extaz

Şi iar se sting pân’dimineaţa

Lăsând doar lacrimi pe obraz.

Am ajuns să trăim printr-însul

Secându-i viaţa … şi cuvântul,

Sorbindu-i strălucirea toată,

Aşteptând să-şi aştearnă gândul.

Avea atâtea să mai spună …

Dar le-a luat în Rai, la îngeri.

În veacul următor iar o să vină

Să-şi împlinească a vieţii lui meniri.

De-am fi putut da cu-mprumut

Din viaţa noastră un minut,

S-ar fi strâns ani… poate mai mult

Şi azi el ar fi strălucit!

A murit iarăşi Eminescu…

S-a stins fiinţa lui .. cu totul

Ne va fi dor de Păunescu

Până se va mai naşte altul.

Păcat ca-n lumea asta  hâdă

Când se nasc sfinţi cu har din cer,

Nu fac nimic........decât să râdă

Şi să plângă... după de pier...!

Doar slăvi....vorbe de laudă,

Le ies din gură fără frâie,

Când nu-s urechi să mai audă

Şi inimă să bată -n bucurie!

E.D.I.S.

“Hai la Focul lui Sumedru"

“ Hai la Focul lui Sumedru ,”

Să punem pe grătar  iedu’!

Gospodinele s-aducă

Gogoşi , cozonaci cu nucă,

Mere , gutui arămii

Şi must proaspăt la copii;

Ca să aibă şi-n alţi ani

Roade multe şi mulţi bani.

Iar bărbaţii , de-s bărbaţi,

Ori flăcai , ori însuraţi

S –aducă găleţi cu vin,

Să aibă noroc din plin.

Cine nu vine la foc

La anu’  n-are noroc

Nici de –avere , nici de bani,

Trăieşte mai puţini ani,

Se zbârceşte pe obraz,

Mănânca păine cu praz.

Se zgârceşte la covig

Şi iarna –ngheaţă de frig.

Cine sare peste foc

Tot anul îi sănătos.

Cine focul ocoleşte

Iute se căsătoreşte.

Tăciuni –n casă de-a băgat,

Va avea un an bogat;

De-i va risipi pe luncă

Spiritele rele alungă.

Hai ,copii, strigati mai mândru:

"Hai la Focul lui Sumedru!"

Veniţi să ne veselim

Cu dulciuri , fructe si vin!

Ce-a fost rău să ardă-n foc

Ce-i bun să rămână-n loc!

Şi la anul care vine

Să petrecem şi mai bine!

Andreea Ciculescu