Educarea calităţilor morale şi sufleteşti încep să fie cultivate în familie şi trebuie intarite în grădiniţă, şcoală şi în societate în general. Rolului fundamental al dascălilor li se adaugă rolul preotului, slujitor al credinţei şi sfinţeniei, împreună cultivând credinţa şi atitudinea morală, sămânţa bună şi rodnică a toleranţei, a înţelegerii, a într-ajutorării.

În Biserica lui Hristos, preoţii propovăduiesc cel mai mult cuvântul lui Dumnezeu, pentru că sunt toată viaţa în mijlocul credincioşilor. Ei sunt martorii vieţii noastre de la naştere şi până la moarte. Ei sunt părinţii duhovniceşti ai satelor şi ai parohiilor . În marea lor misiune evanghelică, propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu are un rol foarte mare. Un preot bun trebuie să fie şi un predicator bun, ştiind că prin predică vie, caldă, plină de har şi lumină, preotul poate transforma total sufletele.

Şcoala este după familie cel mai important factor social, educativ, moral. Ea are o mare influenţă asupra omenirii, iar acest adevăr ese recunoscut de toată lumea şi de aceea se depun eforturi uriaşe de către toţi pe toate căile pentru perfecţionarea ei. “Patrimoniul spiritual al dreptei credinţe îşi descoperă comorile, idealurile şi minunatele-i frumuseţi, numai în măsura în care preotul “iconom al tainelor lui Dumnezeu” le scoate la lumină, le afirmă cu cuvântul, cu fapta şi cu adevărul şi le pune în valoare”. Aici observăm cât de important este rolul preotului în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu.

“Toate rezultatele ştiinţei sunt puse în slujba creşterii copiilor, spre a face ca omul viitorului să fie cât mai bine înarmat pentru lupta vieţii”. Insa, niciodată ştiinţa, oricât de profundă ar fi, nu va putea înlocui morala şi credinţa.

Această simţire religioasă se realizează numai prin relaţia afectivă, pe de o parte prin dragostea şi blândeţea preotului faţă de copii iar pe de altă parte prin trezirea sentimentelor nobile omeneşti.

Avand misiunea de a sădi în sufletele elevilor sămânţa cea bună şi, mai mult de atât,   să şlefuiască, acolo unde este cazul, şi pământul pe care această sămânţă este sădită, adică viaţa micuţilor creştini, preotul Cristian Petrescu a dat dovadă de răbdare, înţelepciune şi dragoste părintească.Când elevii sunt instruiţi şi educaţi cu dragoste şi căldură, în aşa fel încât ei să simtă apropierea de Dumnezeu, atunci elevii asimilează tot ceea ce este bun .

Perioadele premergătoare Crăciunului sau Sfintelor Paşti , îndătinate pentru participarea elevilor la săvârşirea sfintelor slujbe, mai ales pentru primirea sfintelor Taine ; invitatiile la şcoală pentru a susţine conferinţe pe diverse teme religioase, dialoguri catehetice sau cercuri de religie, toate adaptate vârstei elevilor, au avut scopul de a  trezi sentimentul religios şi  trăiri morale sănătoase în sufletele micuţilor creştini pentru ca aceştia să practice cu demnitate şi sobrietate credinţa străbună.