Scoala Profesionala Poiana Turda
Turda, Cluj

Prezentare

 

Misiunea scolii:

Şcoala noastră este deschisă pentru toţi cei care au nevoie de educaţie. Educaţia nu este un privilegiu, ci este un drept al tuturor. Şcoala  noastră valorifică zestrea culturală şi spirituală a comunităţii, promovează identificarea şi dezvoltarea calităţilor şi aptitudinilor fiecărui elev pentru a fi capabil să-şi aleagă viitorul cel mai potrivit şi să se adapteze unei societăţi dinamice.

Suntem deschişi pentru toţi elevii asigurându-le şanse egale să-şi formeze capacitate de comunicare si relaţionare interpersonală, principii morale sănătoase, deprinderi de a utiliza informaţia pe tot parcursul vieţii, abilităţi practice favorabile dezvoltării personalităţii ca întreg.

Încurajăm fermitatea, disciplina susţinută, spiritul de colaborare şi muncă în echipă pentru a crea un mediu favorabil procesului educaţional.

Şcoala noastră este o şcoală incluzivă care acceptă rolul de iniţiator, susţinător şi catalizator al comunităţii.


 

  • Viziunea şcolii:

Nu învăţăm pentru şcoală ci pentru viaţă!

 

Oferim tuturor elevilor şanse egale în dezvoltarea intelectuală şi educaţia pentru valori , asigurăm mediul afectiv dezvoltării şi afirmării personalităţii umane, fără deosebire de etnie şi religie.

 

Niveluri de invatamant :

- învăţământ prescolar;
- învăţământ primar;
- învăţământ gimnazial;
- învăţământ "a doua şansă" primar, gimnazial;
- învăţământ frecvenţă redusă - gimnaziu;

Limba de predare: limba romană

Elevii de etnie română sunt în procent de aproximativ 14%, 2% sunt maghiari iar restul de 84% reprezentând elevi de etnie rromă. Majoritatea elevilor locuiesc în comunitatea de rromi de pe strada Margaretelor, aflată în vecinătatea şcolii.

Municipiul Turda este situat in depresiunea Turda-Câmpia Turzii, care fizico-geografic face parte din Câmpia Transilvaniei si se află pe cursul inferior al Arieşului. Vatra localităţii este situată la o altitudine de 300-305 m.

Dezvoltarea învăţământului românesc din Transilvania în secolul al XVIII-lea se datorează Bisericii Greco-Catolice şi în mod special Episcopului Inochentie Micu-Klein, care, după multe intervenţii, a obţinut de la Împărăteasa Maria Tereza, la 9 septembrie 1743, un conscript imperial, prin care s-a dispus ca preoţilor români greco-catolici să li se dea porţiuni canonice, apoi loc pentru biserică şi casă parohială, iar fii nobililor români să fie primiţi în funcţii, copiii iobagilor români să aibă dreptul de a frecventa şcoala, iar iobagii români să nu mai fie persecutaţi.

După anul 1766, a urmat o perioadă favorabilă învăţământului românesc, datorită activitaţii lui Gheorge Şincai şi Dimitrie Eustatievici. În anul 1772 profesorul de la Blaj Gheorghe Şincai  a fost numit director al şcolilor greco-catolice de la sate, reuşind printr-o muncă de 12 ani să dezvolte învăţământul primar sătesc, numărul şcolilor fiind după anul 1794 de 300. Împăratul Iosif al II-lea acordă în 1772 şi 1786 facilităţi pentru înfiinţarea şcolilor româneşti, pentru reorganizarea şcolilor ortodoxe şi greco-catolice, pentru înfiinţarea altora noi în localitătile mai mari (de pildă în 1786 la Zlatna, Abrud, Arad şi Turda), pentru sprijinirea comunelor ce doresc să-şi înfiinţeze şcoli cu plata învăţătorilor din contribuţia părinţilor, colecte, taxe şcolare, etc.

Apariţia învăţământului în satul Poiana este strict legată de viaţa Bisericii. Construită în anul 1882 în apropierea Bisericii Greco-Catolice din Poiana şcoala confesională rurală educa elevii români indiferent de confesiune mai cu seamă prin încheierea unor pacte între greco-catolici  şi orodocşi prin care se stipula faptul că elevii din satul Cristiş ( azi Oprişani) pot frecventa şcoala confesională greco-catoică. O astfel de informaţie apare în Foaia Poporului de la Sibiu în anul 1899 an în care s-a reînoit  pactul cu fraţii lor greco-orientali (ortodocşi) din Cristiş, ca să ţină o şcoală comună în Poiana. Greco-orientalii din Cristiş, fiind prea puţini şi săraci, işi trimit copii în Poiana şi contribuie şi ei la susţinerea şcolii. Într-adevăr, este emotionat să vezi pe micuţele surcele ale neamului cum merg zi de zi, şi mai ales iarna, prin ger şi vânt, ţinându-se de mână, la Poiana şi Cristiş, poate fi spre lauda şi altor comune spre urmare.[1]

În anul 1900 edificiul şcolii era din lemn urmând ca până la Unirea din 1918 şcoala să fie clădită din piatră şi cărămidă, aici fiind şcolarizaţi la ciclul primar 72 de elevi (din care 45 de băieţi şi 27 de fete) iar la ciclul secundar 18 elevi,  învăţătorul fiind şi cantorul bisericii Mihail Găzdac[2].

După anul 1918 când învăţământul devine de stat şcoala din satul Poiana îşi pierde calitatea de şcoală confesională. Din 1940 până în anul 1948 aici a funcţionat o capelă ortodoxă parohia neavând un lăcaş de cult.

Având în vedere faptul că în satul Poiana care devine cartier al oraşului Turda doar după 1960, trăiau şi etnici maghiari până după anii 90 limbile de predare erau română şi maghiară.

Denumirile şcolii în decursul anilor

ŞCOALA GRECO-CATOLICĂ POIANA

ŞCOALA PRIMARĂ DE STAT POIANA

ŞCOALA DE STAT POIANA

ŞCOALA ELEMENTARĂ POIANA

ŞCOALA GENERALĂ DE 8 ANI NR. 17 POIANA

ŞCOALA GENERALĂ NR. 17 POIANA

ŞCOALA GENERALĂ NR. 9 POIANA TURDA

ŞCOALA GENERALĂ NR. 5 POIANA TURDA

ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII POIANA TURDA

ŞCOALA PROFESIONALĂ POIANA TURDA

 

 


[1] Foaia poporului din Sibiu, nr. 41/1899.

[2] Şematism 1900, p. 168.

Galerie foto