Din istoricul școlilor sângeorzene

-1733- În Sângeorz erau 186 de familii cu 2 biserici și 4 preoți. Anul 1733 marchează și începuturile învățământului românesc pe aceste meleaguri pe lângă biserici și mănăstiri într-o serie de localități printre care și Sângeorzul. După anul 1746 satele au început a-și ține ca instructori pe așa numiții LUDIMAGISTERI, studioși sau dascăli. Astfel în 1750, aproape toate cele 23 de sate de pe Valea Rodnei aveau ludimagiștrii lor. De exemplu la Sângeorz erau Anastasie călugărul și Ion a Popii. (Arhiva Someșană nr 27 p.329 și nr 28 p.388)

1766-Se înființează școlile "POPORALE" numite TRIVIALE (după cele trei obiecte care se predau-CITITUL, SCRISUL și SOCOTITUL) cu limba de predare română la Năsăud, Maieru și Monor, iar în 1786 la Zagra și Prundu-Bârgăului.

1816 Scoala Trivială din Maieru este mutată la Sângeorz, cu limba de predare română.Primii dascăli: Ion Salvan și Vasile Pop.

1825-1826 Se înființează la Sângeorz o a doua școală numită "Poporală Națională" cu caracter comunal, cu limba de predare română.

1827 Ia ființă "Școala de repetiție" pentru elevii de la 12-15 ani, care erau obligați a o frecventa în duminici si sărbători câte 2 ore.De aici și denumirea de "Școala de Sărbători"

1837 Școala trivială din Sângeorz a fost transformată în "Scoala trivială germană" (deutsche trivial schule) în urma hotărârii ca în toate școlile triviale să fie introdusă limba germană.Școala trivială din Năsăud e mutată la Telciu.

1851 Se desființează regimentul de graniță. Școala trivială se susține în continuare din așa numitul “Fond de provente” trecând în administrația de stat cu limba de predare germană.

1858 Școala trivială din Sângeorz trece în grija Ordinatorului Episcopesc Greco-Catolic din Gherla.

1858-1860 Școala poporală din Sângeorz și-a pierdut titlul de “Națională” și caracterul de “Comunală” devenind “Școală Populară Confesională Greco-Catolică ”

1864 Școala comunală este înglobată la cea trivială dezvoltându-se la 3 clase după planul de învățământ al școlii normale din Năsăud scoțându-se limba de predare germană și reintroducându-se limba de predare română.

1869 Are oc reorganizarea școlilor din Sângeorz pe lângă Fondul Școlilor Central.

1885 Școala trivială își pierde caracterul de “confesională ” și titlul, luând denumirea de “Școală popular elementară fundațională cu caracter comunal”.

1890 Se desființează definitive Școala popular elementară fundațională.Toate școlile din Sângeorz se contopesc în “Școala confesională” cu 4 clase și 4 cadre didactice.

1991 Se dă în funcțiune vechiul local cu 10 săli de clasă al actualului liceu sângeorzan,în locul unei clădiri mai vechi.

1925-1930 Funcționează la Sângeorz din inițiativa lui Solomon Haliță: o școală de arte și meserii într-un local propriu(unde se află astăzi casa de cultură). Localul a ars într-un mare incendiu în anul 1939.

1938 Ia ființă prima grădiniță de copii, cu un singur post, situație care s-a menținut până în 1948.

1946-1947 Se înființează “GIMNAZIUL  UNIC” cu clasa a V-a,care în următorii ani s-a extins la 7 clase.

1948 În urma recensământului populației se înregistrează la Sângeorz un număr de 600 de analfabeți și alte câteva sute cu 4 clase incomplete.

1952 Au luat ființă școli cu 4 clase în satele aparținătoare: Cormaia, Valea Borcutului, precum și în câteva cătunele: Lunca Marea și Valea Cuților.

În 1953-1954 a fost lichidat definitive analfabetismul în Sângeorz.

1960 Sângeorzul românesc e declarat oraș.

1962 Pe fondul vechiului gimnaziu se înființează liceul de cultură general cu profil real-umanist cu o singură clasă(47 elevi) și 12 profesori.

1963 Se dă în funcțiune noul local al școlii generale Sângeorz-Băi cu 16 săli de clasă.

1969 Școala general cu clasele I-IV Cormaia se transform în Școală Generală cu 8 clase.

1970 Ia ființă Casa pionerilor și Șoimilor patriei.

1975 Se dă în folosință un nou local de școală cu 12 săli de clasă (Școala “dintre uliți”)

1976 Ia ființă actualul cămin de zi cu 140 locuri și creșa de copii cu 100 de locuri.

1977 În conformitate cu sarcinile desprinse din hotărârile partidului și statului nostrum, liceul din Sângeorz-Băi intră în rețeaua Min.Ind.Constr. de mașini cu profil industrial-mecanic (C.I.C.M. Bistrița).

în 1979 Se dă în folosință localul școlii generale cu clasele I-IV din Valea Borcutului.

17 IX 1983 Jubileul Sărbătoririi a 250 de ani de școală românească la Sângeorz-Băi (1733-1983)

În anul 1990 redevine Liceul Teoretic iar M.I aprobă ca liceul să poarte numele ”Solomon Haliță”, personalitate marcantă a învățământului românesc.

1990-1991 Liceul are următoarele profiluri:matematică-fizică,chimie-biologie,limbi moderne,istorie-științe sociale.

1993-1994 Ia ființă prima clasă de învățământ economic-lucrător în turism.

1996 Jubileu- 30 de ani de la prima promoție a liceului
-70 de ani de la moartea lui Solomon Haliță

Cu acest prilej, s-a dezvelit bustul marelui cărturar și placa comemorativă.