Începuturile organizării învăţământului în localitatea Oşorhei are loc în a doua jumătate a secolului al XVIII lea,în urma impunerii legii împărătesei Maria tereza intitulată "Ratio Educationes"în plină epocă a luminilor.

Primii care au beneficiat de şcoli în Oşorhei au fost credincioşii romano-catolici şi reformaţi de etnie maghiară. Acestea erau şcoli cu caracter confesional funcţionând pe lângă biserici. Românii ortodoxi,  populaţie tolerată şi a căror religie a fost prigonită de autorităţile habsburgice au reuşit să obţină prin decretul Mariei Tereza din 1759 şi apoi prin Edictul de toleranţă al împăratului Iosif al II –lea din 1781 permisiunea desfăşurării activităţii Bisericii  Ortodoxe. Aceste măsuri în contextul mişcării de emancipare politică naţională a românilor de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea au impus necesitatea organizării de şcoli în limba română. Dintr-o lucrare a lui Nicolae Firea “Date şi documente cu privire la istoricul şcoalelor româneşti din Bihor „  apărută la Tipografia Diocezană din Arad în anul 1910 reiese că în 1791 Congregaţia Comitatelor Bihor , ocupându-se de problema înfiinţării şcolilor române greco-orientale pentru naţinea română, au urmărit să înfiinţeze în Zona Oradea Mare 19 şcoli în 74 de comune. În anexa VII/a a Legii “ Ratio Educationes” se specifica faptul că una dintre aceste şcoli urma să se înfiinţeze în localitatea Vasarhely (Oşorhei). Din cauza greutăţilor materiale din anii resprectivi proiectul de înfiinţare a şcolii Greco-Orientale nu s-a realizat.

Tot din lucrarea citată aflăm despre înfiinţarea primelor şcoli în limba română din Oşorhei şi Alparea în anul 1816. Astfel în cadrul celei de a III a şedinţe a Congregaţiunii din 19 aprilie 1916 se decide înfiinţarea Şcoalelor Cercuale  având 3 clase.Astfel de şcoli au fost înfiinţate şi în zona oraşului Oradea în 29 de comune printre care şi în Oşorhei şi Alparea. De reţinut este că în anul 1816 la Oşorhei s-a înfiinţat prima şcoală românească care a funcţionat alături de cele cu predare în limba maghiară.

Şcoala românească a avut un caracter confesional funcţionând pe lângă biserica ortodoxă.

Documentele atestă că în anul 1856 în comuna Oşorhei au  funcţionat:

- o şcoală sătească cu predare în limba română având 253 elevi între 6 şi 11 ani , orele find ţinute de preotul Gurbedean Alexandru-învăţător cu diplomă;

-o şcoală primară  catolică cu 3 clase unde a predat preotul Aul Antal învăţător cu diplomă şi o  şcoală cu predare în limba română la Alparea având 112 elevi , orele find ţinute de preotul Panea Gavril- învăţător cu diplomă.

În 1886 în Oşorhei a funcţionat  o şcoală mixtă reformată şi catolică şi una ortodoxă. În localitate ştiau să scrie şi să citească 143 persoane. Şcolile asigurau învăţământul primar şi deschideau posibilitatea continuării studiilor în şcoli superioare ecleziastice şi laice .

În a doua jumătate a secolului XIX şi  începutul secolului XX  învăţământul din Transilvania implicit şi cel din Oşorhei a fost organizat pe baza Legilor Eotvos(1868)  şi ulterior Appony  (1907), care au reglementat  învăţământul primar până la vârsta de 12 ani impunând un proces  de maghiarizare a şcolilor româneşti. În perioada interbelică învăţământul românesc de stat şi confesional s-a organizat pe baza legislaţiei româneşti de după 1918.

Reconstituirea istoriei şcolii româneşti din Oşorhei în perioada interbelică este dificil de realizat datorită faptului că multe documente au fost pierdute în urma incendierii arhivei şcolii în 1944.

După 1948  învăţământul românesc  se reorganizează conform Legii Învăţământului implementat de regimul Comunist.În urma noii reforme educaţionale la Oşorhei sunt desfiinţate şcolile confesionale şi se pun bazele şcolii de stat cu clasele I-VII şi apoi I-VIII iar din 1983 s-a trecut la prima treaptă de liceu cu profil mecanic agricol care a funcţionat până în 1990. După revoluţia din 1989 şcoala revine la învăţământul de 8 clase.

Primul local de şcoală de stat a funcţionat alături de şcolile confesionale maghiare într-o clădire din apropierea gării CFR. Mai târziu cursurile s-au desfăşurat  în clădirea de la şosea care s-a demolat în anii 2005-2006.Creşterea numărului de elevi şi clădirea veche a impus cu necesitate construirea unui nou local cu etaj începută în 1972 şi finalizată 1975.Treptat şcoala şi-a extins spaţiul prin construirea noului local modern cu fonduri de la Banca Mondială între anii 2001-2003.Tot la aceasta se adaugă  clădirea contruită cu ajutorul Fundaţiei Pro-Progressio în colaborare cu partenerii din Elveţia şi Olanda dată în folosinţă în anul 2005.Pentru grădiniţă avem 2 localuri complet renovate.

Actualmente localurile de şcoală sunt suficiente şi moderne.Dispunem de18 săli de clasă în cele 3 clădiri un laborator de informatică, un laborator de chimie şi o sală de sport. De asemenea dispunem de un teren de sport.Datorită banilor alocaţi de guvern am achiziţionat material didactice la toate obiectele , o tablă inteligentă şi am dotat biblioteca cu cărţi noi pentru toate nivelele de studiu.