1 Decembrie - Ziua Nationala a Romaniei

“…Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...]

Seara lui Mos Nicolae

In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sunt cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute.

C R A C I U N U L

Crăciunul  este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Ea este a treia mare sărbătoare după cea de Paști și de Rusalii.. De la inceputul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, cuprinzand foarte multe obiceiuri si traditii, incepand de la participarea în biserică pana la schimbul de cadouri sau, primirea, „darurilor de la Mos Crăciun

Anul Nou este ziua care marchează începerea următorului an calendaristic.

Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea. Înainte de această dată,Crăciunul avea rolul începutului de an nou În epoca contemporană, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de31 decembrie spre 1 ianuarie — noaptea de Revelion (din limba franceză: Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ „trezire”, aici cu sensul de ospăț la miezul nopții) — cu petarde și artificii; rudelor, prietenilor și cunoștințelor li se fac urări de noroc și sănătate și se urează „La mulți ani!”.

15  IANUARIE  -  ZIUA  EMINESCU

Deasupra tuturor gloriilor  efemere si desertăciunilor legate de patimile noastre omenesti  un singur lucru ramâne  fix,neclătinat  de nici o catastrofă istorica : geniul . Orice s-ar intampla  in  destinul  românesc , oricâte  dezastre  si  suferinte  ne-au fost urzite , nici o armată din  lume , cât ar  fi  ea  de  puternica , nu va  putea  sterge ”Luceafarul” lui  Eminescu din  mintea  si  sufletul  românilor,fiindcă in  opera  sa  este adunată splendoarea  si grandoarea  limbii  române .

Poezia   eminesciana  a  devenit  pentru  noi, românii , profesorul  nostru  de frumos , iubire , dor , superb , sublim , patimă , etern , regasindu-ne in poet cele mai alese inzestrari.       Deasupra tuturor ...in veci nemuritor , Eminescu are portretul inscris in”ramele vesniciei”.

MIHAI EMINESCU (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești - d. 15 iunie1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română

Martisorul - origine si semnificatie

Mareste imaginea.

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.